De ce avem
nevoie de istoria orală
Un rege atotputernic i-a chemat într-o zi pe tinerii din orașul său de reședință și le-a poruncit să-și alunge părinții de acasă, motivând că sunt o povară și că orașul nu mai are nevoie de ei. Fără prea multe întrebări, tinerii au făcut ce li s-a cerut, așa încât bătrânii au părăsit orașul. Numai unul dintre tineri nu s-a putut despărți de tatăl său, pe care îl iubea mai mult decât pe sine, și l-a ascuns în hambar.
Într-o altă zi, capriciosul rege și-a chemat din nou supușii și le-a cerut netam-nesam să-i împletească o funie de nisip, cu amenințarea că îi va ucide dacă nu îi vor împlini voia. Speriați, aceștia s-au dus acasă, neștiind ce să facă. Băiatul iubitor a povestit tărășenia tatălui său și bătrânul l-a sfătuit cum să iasă din încurcătură: să-i spună regelui să binevoiască să înceapă el funia, pentru ca ei să vadă modelul pe care îl dorește. Auzind acest răspuns, regele și-a dat seama că în orașul său mai trăiește un bătrân...
Această poveste ne amintește, dacă am uitat, și ne învață, dacă nu știm, să luăm seama la experiența de viață a părinților. Altfel spus, să ne ascultăm istoria. Pentru că istoria unei epoci sau a unui neam este compusă din mii și mii de micro-istorii, prinse între ele de conjuncturi diverse.
În a doua jumătate a secolului trecut, oamenii au devenit conștienți de importanța colectării mărturiilor de istorie prin comunicare directă, de la cei care au trăit-o. Aceste mărturii pot reda adevăruri spuse altfel sau nespuse până atunci, evenimente, întâmplări ori atmosfera unor locuri, informații care merită păstrate în memoria colectivă.
În 1993 jurnalistul Eugen Preda, directorul Radiodifuziunii, doctor
în istorie, a avut inițiativa creării unui centru de istorie orală
care, prin metoda intervievării, să alcătuiască o arhivă
specializată care să fie valorificată în emisiuni radio și
publicații.
Astăzi, această arhivă a ajuns să conțină peste 2500 de înregistrări cu diferite teme, realizate de absolvenți ai Facultății de Istorie ai Universității București. Rubrica România - Istorie orală conține fragmente din transcrierea câtorva dintre ele.
Echipa Departamentului Istorie Orală a Radio România
Octavian Silivestru
Silvia Iliescu
A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a
Universității București în 1985. A fost profesor de istorie până în
1993 când a început să lucreze ca redactor de rubrică, apoi
realizator, la Centrul de istorie orală al S.R.R.(astăzi Grupul de
istorie orală) unde a făcut interviuri pentru câteva proiecte de
investigare a istoriei recente a României, contribuind în acest fel la
formarea Arhivei de istorie orală a S.R.R.
A valorificat interviurile de istorie orală în
emisiuni radio și documentare audio, unul dintre acestea fiind
documentarul Maramureșul – istorie și morală, realizat în colaborare cu
ceilalți membri C.i.o. și premiat de Radio România Cultural (2002).
Este coautor la volumele:
Ágota Szentannai
Ágota Szentannai este sociolog, (n. 1975, Cluj-Napoca), licențiată a Universității Babeș-Bolyai .
A urmat cursurile de masterat ale Universității Eötvös Loránd din Budapesta – Departamentul Ethnic and Minority Studies, respectiv ale Central European University - Nationalism Studies.
A obținut titlul de Ph.D. în sociologie la Universitatea din București în 2012, cu o teză care a analizat concepția lui Dimitrie Gusti despre universitate în contextul istoriei învățământului superior din România și din Europa, teză coordonată de prof. Zoltan Rostas.
A participat la numeroase cercetări sociologice care utilizau interviuri ca metodă de culegere a datelor, fiind coordonatoarea unor proiecte de cercetare pe temele sociologiei tineretului, a învățământului și a relațiilor interetnice.
Subiectele care au preocupat-o în ultima perioadă au fost sistemele și reformele învățământului superior, comunitățile minorităților, istoria unor instituții publice: universitatea și radioul public.
A lucrat în Institutul de Cercetare Educațională din Budapesta și la Colegiul Márton Áron, unde a condus sau a colaborat la diverse proiecte de cercetare, ale căror rezultate au fost publicate în două volume apărute la Editura Magvető, respectiv în revista Regio.
Între anii 2003-2011 a lucrat la Fundația Sapientia din Cluj-Napoca, la Ministerul Culturii și la Institutul Cultural Român, iar de atunci încoace lucează la Societatea Română de Radiodifuziune.
S-a alăturat Grupului de Istorie Orală în 2012 și este coautoarea volumului Radio-istorii 1928-1945. Articole din publicații radiofonice și mărturii de istorie orală păstrate în Arhivele Radio România (Ed. Casa Radio, 2013).
Calendar tematic de istorie orală: