Istorie orală
RSS Istorie orală

De ce avem nevoie de istoria orală

Un rege atotputernic i-a chemat într-o zi pe tinerii din orașul său de reședință și le-a poruncit să-și alunge părinții de acasă, motivând că sunt o povară și că orașul nu mai are nevoie de ei. Fără prea multe întrebări, tinerii au făcut ce li s-a cerut, așa încât bătrânii au părăsit orașul. Numai unul dintre tineri nu s-a putut despărți de tatăl său, pe care îl iubea mai mult decât pe sine, și l-a ascuns în hambar.

Într-o altă zi, capriciosul rege și-a chemat din nou supușii și le-a cerut netam-nesam să-i împletească o funie de nisip, cu amenințarea că îi va ucide dacă nu îi vor împlini voia. Speriați, aceștia s-au dus acasă, neștiind ce să facă. Băiatul iubitor a povestit tărășenia tatălui său și bătrânul l-a sfătuit cum să iasă din încurcătură: să-i spună regelui să binevoiască să înceapă el funia, pentru ca ei să vadă modelul pe care îl dorește. Auzind acest răspuns, regele și-a dat seama că în orașul său mai trăiește un bătrân...

Această poveste ne amintește, dacă am uitat, și ne învață, dacă nu știm, să luăm seama la experiența de viață a părinților. Altfel spus, să ne ascultăm istoria. Pentru că istoria unei epoci sau a unui neam este compusă din mii și mii de micro-istorii, prinse între ele de conjuncturi diverse.

În a doua jumătate a secolului trecut, oamenii au devenit conștienți de importanța colectării mărturiilor de istorie prin comunicare directă, de la cei care au trăit-o. Aceste mărturii pot reda adevăruri spuse altfel sau nespuse până atunci, evenimente, întâmplări ori atmosfera unor locuri, informații care merită păstrate în memoria colectivă.

În 1993 jurnalistul Eugen Preda, directorul Radiodifuziunii, doctor în istorie, a avut inițiativa creării unui centru de istorie orală care, prin metoda intervievării, să alcătuiască o arhivă specializată care să fie valorificată în emisiuni radio și publicații.


 Astăzi, această arhivă a ajuns să conțină peste 2500 de înregistrări cu diferite teme, realizate de absolvenți ai Facultății de Istorie ai Universității București. Rubrica România - Istorie orală conține fragmente din transcrierea câtorva dintre ele.

Echipa Departamentului Istorie Orală a Radio România

Octavian Silivestru

A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie București în 1986, apoi a fost muzeograf la Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București, până în 1993, când s-a alăturat Centrului de istorie orală din Societatea Română de Radiodifuziune. Aici a realizat interviuri pentru mai multe proiecte de investigare a istoriei recente:
  • "Armata română (1916 - 1989)"
  • "Istoria aviației române (1922 - 1950)"
  • "Partide politice (Mișcarea Legionară, Partidul Social Democrat din România)"
  • "Propaganda radio (Posturi de radio care au emis în limba română, 1939 - 1989)"
  • "Istoria Societății române de radiodifuziune (1930 - 1945)"
  • "Rezistența anticomunistă (Banat, Bucovina, Făgăraș, Maramureș, Vrancea, Zărnești)"
  • "Prizonieri români în lagărele sovietice (1942 – 1948)".
Este coautor al volumelor:
  • E un început în tot sfârșitul! - Culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele de 17 – 25 decembrie 1989, Editura Casa Radio, București, 1998
  • Țara, Legiunea, Căpitanul - mișcarea legionară în documente de istorie orală, Editura Humanitas, București, 2008;
  • Profesor Dumitru Cioc: "Linia mare a vieții”
  • Convorbiri, Editura Conspress, Bucuresti, 2009
  • Radio istorii 1928 – 1945. Articole din publicații radiofonice și mărturii de istorie orală păstrate în Arhivele Radio România, Editura Casa Radio, București, 2013
A realizat pe baza materialului cules și arhivat numeroase ediții ale emisiunii "Mediateca de istorie" (1995 - 2002), a publicat numeroase documente în Revista Radio România.

Silvia Iliescu

A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității București în 1985. A fost profesor de istorie până în 1993 când a început să lucreze ca redactor de rubrică, apoi realizator, la Centrul de istorie orală al S.R.R.(astăzi Grupul de istorie orală) unde a făcut interviuri pentru câteva proiecte de investigare a istoriei recente a României, contribuind în acest fel la formarea Arhivei de istorie orală a S.R.R.

A valorificat interviurile de istorie orală în emisiuni radio și documentare audio, unul dintre acestea fiind documentarul Maramureșul – istorie și morală, realizat în colaborare cu ceilalți membri C.i.o. și premiat de Radio România Cultural (2002).

Este coautor la volumele:

  • E un început în tot sfârșitul Culegere selectivă din programele radiodifuzate în zilele de 17-25 decembrie 1989 (Ed. Casa Radio, 1998)
  • Țara, Legiunea, Căpitanul - mișcarea legionară în documente de istorie orală (Ed. Humanitas, 2008);
  • Profesor Dumitru Cioc “Linia mare” a vieții Convorbiri (Ed. Conspress, 2009);
  • Radio-istorii 1928-1945 Articole din publicații radiofonice și mărturii de istorie orală păstrate în Arhivele Radio România (Ed. Casa Radio, 2013).
A publicat articole cu referire la interviurile realizate cu martori la evenimente de istorie recentă:
  • “Așteptam toți să se întâmple...” Reacții la știrea morții lui Stalin, în Analele Sighet 7 Anii 1949-1953 Mecanismele terorii, Fundația Academia Civică, 1999;
  • “Născută din nevoile țăranilor” Rezistența anticomunistă din Dobrogea 1945-1952, AIO Anuarul Institutului de Istorie Orală II, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2001

Ágota Szentannai

Ágota Szentannai este sociolog, (n. 1975, Cluj-Napoca), licențiată a Universității Babeș-Bolyai .

A urmat cursurile de masterat ale Universității Eötvös Loránd din Budapesta – Departamentul Ethnic and Minority Studies, respectiv ale Central European University - Nationalism Studies.

A obținut titlul de Ph.D. în sociologie la Universitatea din București în 2012, cu o teză care a analizat concepția lui Dimitrie Gusti despre universitate în contextul istoriei învățământului superior din România și din Europa, teză coordonată de prof. Zoltan Rostas.

A participat la numeroase cercetări sociologice care utilizau interviuri ca metodă de culegere a datelor, fiind coordonatoarea unor proiecte de cercetare pe temele sociologiei tineretului, a învățământului și a relațiilor interetnice.

Subiectele care au preocupat-o în ultima perioadă au fost sistemele și reformele învățământului superior, comunitățile minorităților, istoria unor instituții publice: universitatea și radioul public.

A lucrat în Institutul de Cercetare Educațională din Budapesta și la Colegiul Márton Áron, unde a condus sau a colaborat la diverse proiecte de cercetare, ale căror rezultate au fost publicate în două volume apărute la Editura Magvető, respectiv în revista Regio.

Între anii 2003-2011 a lucrat la Fundația Sapientia din Cluj-Napoca, la Ministerul Culturii și la Institutul Cultural Român, iar de atunci încoace lucează la Societatea Română de Radiodifuziune.

S-a alăturat Grupului de Istorie Orală în 2012 și este coautoarea volumului Radio-istorii 1928-1945. Articole din publicații radiofonice și mărturii de istorie orală păstrate în Arhivele Radio România (Ed. Casa Radio, 2013).


Calendar tematic de istorie orală: