În ianuarie 1968, conducerea de la Praga a fost preluată de un grup de comunişti reformişti, conduşi de Alexandr Dubček. El a iniţiat în aprilie un program de liberalizare bazat pe schimbări radicale ale sistemului: acordarea de drepturi suplimentare cetăţenilor, descentralizarea parţială a economiei, pluripartitism, libertatea presei.

Bineînţeles că acest "socialism cu faţă umană" nu a fost bine văzut de conducerea de la Moscova, care se temea că exemplul Cehoslovaciei ar putea să se extindă, ceea ce ar fi slăbit poziţia blocului comunist în plin Război Rece.

S-a hotărât înlăturarea reformelor de la Praga printr-o intervenţie militară la care au participat trupe din cinci ţări membre ale Tratatului de la Varşovia: U.R.S.S., Bulgaria, R.D.G., Polonia, Ungaria. Poziţia României a fost singulară în cadrul Tratatului: nu a participat la invazie. Mai mult, secretarul general al P.C.R. Nicolae Ceauşescu a ţinut în faţa mulţimii, din balconul Comitetului Central, un discurs prin care a criticat în termeni duri politica sovietică şi a anunţat că în cazul unei intervenţii similare, România e gata să-şi apere independenţa cu arma în mână.

Din cauza poziţiei de condamnare publică a ocupării Cehoslovaciei, România s-a aşteptat să fie atacată. Erau semnale că în jurul graniţelor aveau loc concentrări de trupe şi au fost luate măsuri de întărire a armatei. De asemenea, s-a căutat sprijin diplomatic pentru descurajarea unei agresiuni.

Grupul de istorie orală al agenţiei de presă RADOR oferă cititorilor săi câteva fragmente din mărturiile unor personalităţi care aveau atunci funcţii înalte - diplomaţi, militari şi jurnalişti - mărturii "de la vârf" despre acest moment extrem de important al istoriei recente.

Rador