VI. Învăţăminte

NICOLAE DUMITRU, general, şef de Stat Major al Comandamentului Trupelor de transmisiuni

După momentul 1968 s-a elaborat "Planul strategic de apărare a României" în care era inclus planul de conducere, planul de transmisiuni. În acest plan de transmisiuni erau [prevăzute] toate, toate mijloacele, tot ce avea România: telecomunicaţiile civile, Radiodifuziunea, Televiziunea naţională, posturile centrale şi teritoriale, toate se subordonau şi trebuiau să execute misiunile care se dădeau de către Comandamentul Suprem Naţional, prin Marele Stat Major, pentru protecţia şi pentru apărarea populaţiei (...). Planul unic de apărare şi de conducere era făcut de către Marele Stat Major şi aprobat de către comandantul suprem (...). Armata coordona, conducea, dar acest plan implica angajarea şi a tuturor ministerelor şi a întregii populaţii. Întreaga populaţie, până la ultimul om, trebuia să se apere în situaţia în care ţara era atacată.

În primul rând, era planul de conducere-coordonare. Noi, la transmisiuni, trebuia să prevedem dotarea, pregătirea cu mijloacele prin care se realiza comunicarea, ordinele care se transmiteau până la ultimul ostaş, şi după aceea asigurarea punctelor de comandă de la comandantul suprem (...).

Am folosit, în acelaşi timp, sistemul de radio-comunicaţii şi sistemul de telecomunicaţii naţional, al Ministerului Telecomunicaţiilor. Era posibil să fie vorba de cercetare, de interceptare, de bruiaj, de blocaj al tuturor [mijloacelor de transmisie] (...). Se puteau transmite anumite comunicări care erau false.... dezinformare. De aceea se dublau, se triplau mijloacele respective. Adică comunicările respective se făceau prin mai multe feluri de mijloace.

Sigur că aparatura respectivă era de provenienţă sovietică, majoritatea! După acest an, noi am început să ne preocupăm, să facem cercetarea şi să realizăm [comunicaţiile] cu tehnică proprie: staţie de radio şi staţie de radio-releu, mijloace de comunicare telefonice-telegrafice. A fost un timp în care în paralel a funcţionat şi tehnica de producţie sovietică, şi tehnica pe care o importam, şi, bineînţeles şi tehnica pe care am început să o realizăm noi.

Interviu realizat de Octavian Silivestru, 02.04.2003

ION SUCIU, general, profesor la Academia Militară

Ştiu că pe 23 august am pregătit ca instructori batalioanele de Gărzi patriotice care au defilat în Bucureşti. După cuvântarea lui Ceauşescu, ne cheamă [pe noi] 10 profesori mai tineri din Academie şi ne trimite în teritoriu, ca să organizăm Gărzile patriotice. Pe mine mă trimite la Covasna, unde prim secretar era Karol Kiraly. Am stat cu Kiraly şi am organizat Gărzile patriotice pe inteprinderi. Am stat aproape două săptămâni la Covasna...

Interviu realizat de Silvia Iliescu, 24.10.1995

NEAGU COSMA, general, comandant al Direcţiei a III-a de Contraspionaj - Departamentul Securităţii Statului, 1959-1973

[Ceauşescu] a zis aşa: "De urgenţă să se înfinţeze mari unităţi ale armatei care să fie amplasate în zona Iaşului, a Focşaniului, a Buzăului şi pe graniţa cu Iugoslavia", deci pe lângă unităţile pe care le avem, să se înfiinţeze mari unităţi şi s-a convenit să se înfiinţeze brigăzi - asta a propos de armată. "Tu, Ioniţă [ministrul Apărării] şi tu, Ion Gheorghe [şeful Marelui Stat Major] să faceţi de urgenţă chestia asta". Securitatea să înfiinţeze şi ea batalioane, noi batalioane de trupe de securitate pe care să le amplaseze cu precădere în apropierea trecătorilor din Carpaţi: Câmpulung Moldovenesc, Gheorghieni, Câmpulung Muscel, Lugoj, Şoncuţa Mare, de asemenea la Fălticeni, Tecuci, o zonă în apropiere de graniţa rusă şi intrarea spre interiorul ţării. Să existe în fiecare regiune administrativă câte un batalion, iar în fiecare judeţ câte o companie. Şeful Securităţii să pună la punct o reţea radio puternică şi modernă şi un post TV mobil, care în cazul că invazia va avea loc după modelul urmat în Cehoslovacia cu ocuparea radioului şi a televiziunii, Comandamentul armatei române, inclusiv comandantul suprem, Ceauşescu, să aibă la dispoziţie asemenea mijloace de comunicaţie, atât cu unităţile operative, cât şi cu populaţia României.

S-a hotărât să se ia măsuri corespunzătoare de înfiinţare a Gărzilor muncitoreşti, deci ideea a venit chiar de la Ceauşescu, atunci: "Oficializarea lor o s-o facem ulterior, când ne-o conveni. Deocamdată să fie totul pregătit". Şi atunci a dat dispoziţii să scoată armamentul de la depozit, din rezerve, pentru Gărzile patriotice. Ideea lui Ceauşescu şi concepţia lui militară era un război al întregului popor, deci poporul trebuie să participe la război şi, deci, poporul trebuie înarmat. Şi o formă de a înarma poporul era prin Gărzi patriotice. Şi atunci au luat fiinţă Gărzile patriotice.

După constituirea Gărzilor patriotice, Ceauşescu a zis aşa: "Chiar dacă nu or fi ele bine puse la punct, că e timpul prea scurt, dar alea care or ieşi să defileze, să se vadă!" Şi au chemat atunci la paradă toţi ambasadorii, toţi ataşaţii militari, să vadă că suntem pregătiţi, că tot poporul luptă. La 23 august [1968] au şi defilat.

S-au creat la noi, la Securitate, subunităţi speciale pentru acţionare în spatele frontului, adică dacă invazia ar fi avut loc, să rămână în interior pentru acţiuni în spatele frontului. S-au depus în contul diverşilor oameni care rămâneau în interior bani la C.E.C., să aibă bani de cheltuială. S-a mers pe ideea că C.E.C.-ul nu poate fi desfiinţat de ocupant.

La 21 august, Ion Stănescu, Preşedintele Consiliului Securităţii a adresat unităţilor din subordine un ordin, atenţionând comandanţii să treacă la punerea în aplicare a planurilor "Badea" şi "Gemina" - astea erau planuri special făcute în caz de invadare a teritoriului - şi să se intensifice măsurile informative, să se ţină sub supraveghere strictă Poşta, Radio, Televiziunea, Telefon, Telegraf, precum şi instituţiile economice de importanţă majoră, să se vadă, să se constate dacă în jurul lor sunt activităţi dubioase, dacă apar elemente dubioase, străine etc, a propos de desanturile lansate în Cehoslovacia. Se mai cerea să se asigure paza şi securitatea tuturor sediilor administrative: primării, partid, aşa. Tot prin ordinul acesta, Stănescu informa despre invazia din Cehoslovacia, fără să facă vreo referire la o eventuală invazie asupra României şi asta nu era omisiune, era un calcul simplu, să nu divulgi ceea ce ştii. Se presupunea că ruşii pot afla. Şi în Direcţia de Informaţii Externe s-a format un grup operativ special să supravegheze [evenimentele], care şi-a detaşat oameni în Cehoslovacia, şi-au deplasat forţe şi din reţeaua din Occident, adică era şi din partea noastră o afluire spre zona asta fierbinte care să sesizeze orice mişcare care ar putea să sprijine efortul de apărare a României şi de elaborare a măsurilor corecte.

Interviu realizat de Octavian Silivestru, 21.03.2002

GHEORGHE ION, general, şeful Marelui Stat Major, secretarul Consiliului Apărării şi prim adjunct al Ministrului Apărării Naţionale, 1965-1974

În urma evenimentelor care s-au desfăşurat în Cehoslovacia, s-au obţinut şi o seamă de învăţăminte. Concluzia majoră care s-a desprins a fost că este necesară în continuare întărirea armatei ca principală forţă în apărarea ţării. S-a revăzut dislocarea marilor unităţi şi unităţilor, constatându-se anumite carenţe, cu care ocazie s-a luat hotărârea de a se îmbunătăţi dislocarea marilor unităţi şi unităţilor pe teritoriul ţării, înfiinţându-se chiar în toamna acelui an '68 o mare unitate mecanizată la Brăila, altă mare unitate la Dej, tot mecanizată, în Bucureşti o mare unitate de tancuri, la Curtea de Argeş o mare unitate, o brigadă de vânători de munte, şi alte câteva subunităţi de vânători de munte în subordinea altor mari unităţi.

S-a revizuit amplasarea depozitelor, în special al depozitelor de armament, muniţie, hrană, hărţi, arhivă, această amplasare făcându-se mai ales în locuri mai bine alese, în munţi. S-a revăzut sistemul de conducere a trupelor, atât a punctelor fixe, de comandă fixă, cât şi mobile, atât pentru stat, pentru conducerea statului, cât şi pentru trupe, şi mai ales echiparea acestor puncte de comandă. [Pentru] paza aeroporturilor şi a porturilor pe care am fost, au fost aduse trupe, le-am permanentizat făcând şi puncte de sprijin. S-au luat măsuri pentru pregătirea operativă a teritoriului, s-a revăzut noi aerodromuri, porturi, şosele, poduri, mai ales centura Bucureştiului a trebuit să fie terminată, puncte de sprijin în vechile fortificaţii. Şi foarte important este faptul că s-a urgentat crearea unei industrii de apărare. Şi am lăsat mai la urmă, dar nu e puţin important: s-a cristalizat o doctrină militară proprie, de apărare, abandonându-se practica nefericită de a copia regulamente de luptă din alte ţări, în mod deosebit de la sovietici, dar asta era o practică veche în armata română. S-a împrumutat când de la nemţi, când de la francezi...

Interviu realizat de Octavian Silivestru, 17.07.2002