Încoronarea regilor României Mari, sărbătorită grandios prin defilarea pe sub Arcul de Triumf din Bucureşti, la 16 octombrie 1922
"Pronia cerească a binecuvântat şi, prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor, ne-a dat să lărgim hotarele Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al neamului nostru. Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioasele lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională, şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare. Facă Dumnezeu ca această coroană, asemenea celei a scumpei mele soţii şi demnă tovarăşă de muncă şi suferinţă pentru binele comun, să servească la încoronarea - generaţie după generaţie - a iubiţilor noştri succesori, într-o Românie tot mai fericită şi mai glorioasă." Regele Ferdinand al Romaniei.
Un Arc de Triumf permanent la Bucureşti După încheierea primului război mondial s-a luat decizia construirii la Bucureşti a unui Arc de Triumf permanent care să comemoreze participarea Romaniei la războiul reîntregirii neamului. Până atunci mai fuseseră ridicate cu diferite prilejuri şi alte astfel de monumente, dar cu existenţă temporară: în 1859, 1878, 1906 şi 1918. În 1922 s-a organizat la Bucureşti o paradă în cinstea Marii Uniri. Pentru ca Arcul de Triumf din 1918 era construit dintr-un material care nu rezista ploilor, primarul Matei Corbescu a venit cu propunerea să fie ridicat unul nou din lemn, până când se vor mai găsi bani. A fost criticat atunci pentru ideea sa. De exemplu, George Enescu i-a scris: "Dar adevăratul Arc de Triumf, pe când?!" Bucureşti, 1922: Arcul de Triumf Aşadar, în 1922, în contextul încoronării Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari, comisia pentru organizarea serbărilor încoronării a apelat la serviciile arhitectului Petre Antonescu	Încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria la Alba Iulia - 1922 (Video) Scheletul Arcului de Triumf a fost turnat în beton armat, dar pentru că timpul era scurt, basoreliefurile exterioare au fost făcute din ipsos, ceea ce avea să ducă repede la degradarea lor. Opt ani mai târziu avea să înceapă refacerea basoreliefurilor din piatră şi marmură de Ruşchiţa. În 1936 construcţia monumentului avea să fie definitiv încheiată, în forma în care se află şi astăzi: înălţime de 27 m, construcţie în stil clasic, din granit de Deva, cu frumoase finisaje exterioare realizate de sculptorii Constantin Baraschi, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea. Serbările încoronării regilor României Mari Istoria naşterii impozantului monument din Şoseaua Kiseleff a început aşadar cu prilejul serbărilor încoronării regilor Romaniei Mari, organizate mai întâi la Alba Iulia şi continuate la Bucureşti. În dimineaţa zilei de 15 octombrie 1922 trenul regal a sosit în gara din Alba Iulia. Familia regală a fost întâmpinată pe peron de preşedintele Consiliului de Miniştri, de preşedinţii Senatului, Adunării deputaţilor, de membrii guvernului, de înalţi demnitari, generali, ziarişti şi de o companie de onoare. S-a intonat imnul regal şi li s-a oferit suveranilor pâine şi sare. Apoi cortegiul regal s-a îndreptat spre Catedrala Reîntregirii, construită special pentru acest moment. Tot ceremonialul încoronarii a fost fastuos. Mantia reginei Maria a fost făcută după modelul celor bizantine, având brodate emblemele tuturor provinciilor care formau România Mare, iar coroana era făcută de un renumit giuvaiergiu parizian. A doua zi, 16 octombrie suveranii s-au întors la Bucureşti unde erau aşeptaţi de o mulţime imensa. Au trecut pe sub Arcul de Triumf şi a urmat defilarea tuturor drapelelor regimentelor care participaseră la luptele din 1916 - 1918.		Mărturie de Istorie Orală Despre acest moment emoţionant există în Arhiva de Istorie orală a Societăţii Române de Radiodifuziune o mărturie înregistrată în 1996, aceea a generalului Dumitru Tautu, locotenent de cavalerie in 1922: "Mă găseam la Cernăuţi când s-a primit ordinul din partea ministrului de război să mă prezint eu la Bucureşti în vederea defilării pe sub Arcul de Triumf a tuturor drapelelor şi stindardelor unităţilor care au luat parte în bătălia de la Mărăşeşti în timpul celor 14 zile de luptă, câte au fost. Am fost chemaţi toţi cei care au fost comandanţi ai gărzii stindardului. Am venit cu trenul la Bucureşti unde am fost cazat într-un hotel din Bucureşti. Eram un număr de 27 de ofiţeri acolo. Am fost chemaţi chiar la Arcul de Triumf unde se încolonau toate drapelele şi cu câte un pluton sau o companie din fiecare unitate în parte. Primii care au trecut au fost regele Ferdinand, dar şi regina Maria, călări. După care urmau ofiţerii de stat major şi pe urmă drapelele şi stindardele noastre. Ordinea unităţilor ştiu că a fost [asta]: infanteria, cavaleria, artileria şi cred că şi marina şi aviaţia, dar eu nu le-am văzut. Eram toţi în uniformă de campanie, nu în uniformă de mare ţinută... A fost cineva care după intrarea în Bucureşti a adunat toate drapelele, toate stindardele şi le-a dus la Muzeul Militar."
			[R 473/ Arhiva de istorie orala - Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 1996]