Important centru urban şi port la Marea Neagră, Odesa a reprezentat un punct strategic pentru beligeranţii celui de-al doilea război mondial. Puternic fortificat de apărarea sovietică, oraşul a fost supus unui îndelungat asediu de către trupele româno-germane. Marea ofensivă a armatei române pentru cucerirea Odesei a fost declanşată la 3 august 1941, atunci când Corpul 4 de armată a trecut Nistrul. Dar realitatea de pe front nu a corespuns planurilor optimiste ale românilor: ofensiva a fost oprită, cucerirea oraşului dovedindu-se mult mai greu de realizat. Oraşul avea să fie cucerit după atacuri succesive româno-germane şi după pierderi grele, de-abia la 16 octombrie 1941.
Comandant din partea română a fost numit generalul Ion Glogojeanu, care a hotărât să se instaleze în clădirea ce adăpostise până atunci NKVD-ul. La vremea aceea autorităţile române nu ştiau că, încă din luna august 1941, Departamentutul de geniu al Armatei Sovietice de Coastă instalase în mai multe localuri importante din Odesa mine ce puteau fi declanşate prin radiosemnal.
Pe de alta parte, Comandamentul sovietic a intrat în posesia unor informaţii secrete care precizau pe ce străzi vor trece trupele noastre şi care vor fi clădirile ocupate de autorităţile române, aşadar şi referiri la cladirea NKVD-ului pe care sovieticii au hotarât să o mineze, ca să distrugă comandamentul românesc. Manevrele au fost foarte abile: pământul a fost scos pe timp de noapte în aceiaşi saci în care fusese adus explozivul; explozivii au fost puşi în groapa din subsol şi în conductele de aer din pereţi - au fost plasate aproape trei tone de exploziv! - detonatorul a fost umplut cu stearină ca să fie protejat de umiditate; la aparatul radio au fost conectate două bombe de 100 kg; o grijă deosebită a fost acordată camuflajului, tencuitorii şi dulgherii eliminând orice fel urmă. Gunoiul de la subsol nu a fost strâns, pentru ca totul să pară neatins! La urmă au fost instalate şi bombe obişnuite pentru a-i deruta pe geniştii inamicului, în cazul unei eventuale examinări a subsolului...
La 22 octombrie 1941, sovieticii, informaţi despre şedinţa care avea loc la Comandamentul român, au ordonat detonarea bombei din subsolul clădirii, la ora 17:35. În explozia care a urmat au fost omorâţi 16 ofiţeri - inclusiv comandantul militar al oraşului, generalul Ion Glogojeanu - 46 de soldaţi şi subofiţeri, mai mulţi civili şi patru ofiţeri germani de marină.
Militarii români şi germani nu au reuşit să-i prindă pe autorii atentatului, şi atunci s-au răzbunat pe populaţia civilă locală, masacrul fiind declanşat în aceeeaşi seară. Au fost ucişi la întâmplare 5000 de localnici civili, majoritatea evrei.
Mărturii directe şi indirecte despre ceea ce s-a întâmplat la Comandamentul român de la Odesa se păstrează în Arhiva de istorie orală a Societăţii Române de Radiodifuziune: mărturia procurorului militar, locotenent Adrian Grigoropol şi aceea a nepotului generalului Ion Glogojeanu, Radu Glogojeanu.
