Important centru urban și port la Marea Neagră, Odesa a reprezentat un punct strategic pentru beligeranții celui de-al doilea război mondial. Puternic fortificat de apărarea sovietică, orașul a fost supus unui îndelungat asediu de către trupele româno-germane. Marea ofensivă a armatei române pentru cucerirea Odesei a fost declanșată la 3 august 1941, atunci când Corpul 4 de armată a trecut Nistrul. Dar realitatea de pe front nu a corespuns planurilor optimiste ale românilor: ofensiva a fost oprită, cucerirea orașului dovedindu-se mult mai greu de realizat. Orașul avea să fie cucerit după atacuri succesive româno-germane și după pierderi grele, de-abia la 16 octombrie 1941.
Comandant din partea română a fost numit generalul Ion Glogojeanu, care a hotărât să se instaleze în clădirea ce adăpostise până atunci NKVD-ul. La vremea aceea autoritățile române nu știau că, încă din luna august 1941, Departamentutul de geniu al Armatei Sovietice de Coastă instalase în mai multe localuri importante din Odesa mine ce puteau fi declanșate prin radiosemnal.
Pe de alta parte, Comandamentul sovietic a intrat în posesia unor informații secrete care precizau pe ce străzi vor trece trupele noastre și care vor fi clădirile ocupate de autoritățile române, așadar și referiri la cladirea NKVD-ului pe care sovieticii au hotarât să o mineze, ca să distrugă comandamentul românesc. Manevrele au fost foarte abile: pământul a fost scos pe timp de noapte în aceiași saci în care fusese adus explozivul; explozivii au fost puși în groapa din subsol și în conductele de aer din pereți - au fost plasate aproape trei tone de exploziv! - detonatorul a fost umplut cu stearină ca să fie protejat de umiditate; la aparatul radio au fost conectate două bombe de 100 kg; o grijă deosebită a fost acordată camuflajului, tencuitorii și dulgherii eliminând orice fel urmă. Gunoiul de la subsol nu a fost strâns, pentru ca totul să pară neatins! La urmă au fost instalate și bombe obișnuite pentru a-i deruta pe geniștii inamicului, în cazul unei eventuale examinări a subsolului...
La 22 octombrie 1941, sovieticii, informați despre ședința care avea loc la Comandamentul român, au ordonat detonarea bombei din subsolul clădirii, la ora 17:35. În explozia care a urmat au fost omorâți 16 ofițeri - inclusiv comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojeanu - 46 de soldați și subofițeri, mai mulți civili și patru ofițeri germani de marină.
Militarii români și germani nu au reușit să-i prindă pe autorii atentatului, și atunci s-au răzbunat pe populația civilă locală, masacrul fiind declanșat în aceeeași seară. Au fost uciși la întâmplare 5000 de localnici civili, majoritatea evrei.
Mărturii directe și indirecte despre ceea ce s-a întâmplat la Comandamentul român de la Odesa se păstrează în Arhiva de istorie orală a Societății Române de Radiodifuziune: mărturia procurorului militar, locotenent Adrian Grigoropol și aceea a nepotului generalului Ion Glogojeanu, Radu Glogojeanu.
