PORTRET: Dan Spătaru - un romantic fără egal

Ziua de 8 septembrie marchează împlinirea a 10 ani de la trecerea la cele veşnice a unuia dintre cei mai îndrăgiţi solişti de muzică uşoară din România, Dan Spătaru.

Dan George Spătaru s-a născut la 2 octombrie 1939, la Aliman, judeţul Constanţa, într-o familie de învăţători, Gherghina şi Aurel Spătaru. Tatăl său era un foarte pasionat interpret la vioară, iar talentul său muzical a fost transmis şi fiului.

Copilăria şi adolescenţa îl găsesc în comuna natală, apoi la Ion Corvin şi, mai apoi, la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) şi a bunicilor, care se ocupau cu agricultura.

În copilărie era pasionat de cai, iar în adolescenţă a devenit foarte pasionat de fotbal.

Parcurge studiile liceale la Medgidia, unde începe şi cariera de fotbalist, evoluînd mai apoi ca mijlocaş la Progresul, şi Știinţa Bucureşti.

Este admis la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport (1959-1963), însă în anul III i se descoperă o afecţiune - hernie de disc, fiind nevoit să abandoneze sportul de performanţă.

Încă din vremea studenţiei, în anul 1962, susţine concerte la Casa Studenţilor din Bucureşti, fiind membru al „brigăzii artistice” a instituţiei, interpretând mai ales muzică italiană, la modă în acea vreme. Talentul său remarcabil a fost descoperit în anul 1965, mai întâi de regizorul TV Sorin Georgescu, care îi propune să meargă la o emisiune de varietăţi cu public, apoi de compozitoarea Camelia Dăscălescu, în timpul unui recital susţinut de Dan Spătaru la localul "Mon Jardin".

Tot în anul 1965 debuteaza la radio cu piesa „Nu-ţi fie teamă de-un sărut”, pe muzica Cameliei Dăscălescu, versurile fiind scrise de Viorel Burlacu.

Primele piese de referinţă ale interpretului au fost cele compuse de aceasta, iar mai apoi, compozitorul Temistocle Popa i-a realizat aproape toate melodiile, multe dintre ele devenind şlagăre, primul său mare succes fiind melodia "Măicuţa mea". În scurt timp vocea sa se impune pe scenele din ţară şi este invitat la festivaluri de muzică din străinătate, impresionând prin timbrul unic al vocii sale.

În anul 1966 participă pentru prima dată la Festivalul naţional de muzică uşoară de la Mamaia cu melodia „Te-aşteaptă un om”, compusă de Ion Cristinoiu.

Tot în 1966 apare pe coloana sonoră a filmului muzical „Omul şi camera”.

Este interesant că în anul 1967, Dan Spătaru a bătut, la festivalul internaţional de muzică de la Varadero, Cuba, recordul mondial la aplauze: a fost ovaţionat timp de 16 minute şi 19 secunde, performanţa sa fiind menţionată în Guiness Book. La festivalul din Cuba, Dan Spătaru a obţinut şi premiul „Discul de Aur”. În anul 1969 a câştigat "Premiul de interpretare" la Festivalul de la Mamaia, unde a cântat melodiile "Ţărăncuţă, ţărăncuţă" şi "Cu cine semeni dumneata ?”.

În 1971 apare în distribuţia filmului „Cântecele mării”, o coproducţie muzicală România - URSS. În anul 1972 participă la secţiunea creaţie de la festivalul de la Mamaia, unde a obţinut premiul al II-lea interpretând meodia lui Temistocle Popa „În rândul patru”, versuri Mircea Block.

Tot în anul 1972 o cunoaşte, la Teatrul Fantasio din Constanţa, pe viitoarea soţie, Sida (aceasta fiind balerină în trupa teatrului), iar doi ani mai târziu, ei se căsătoresc. Se spune că pentru a o cuceri artistul îi trimitea zeci de buchete cu flori superbe, ba mai mult că interpretul ar fi condiţionat colaborarea cu instituţia din Constanţa de acceptarea de către doamnă a cererii sale în căsătorie. Prietenii artistului mai povestesc că în final, un rol important în apropierea celor doi l-a avut regretatul Jean Constantin şi el membru al trupei Teatrului Fantasio.

Deşi a fost curtat de sute de femei, Dan Spătaru a rămas un familist convins şi un model de tată pentru fiica sa, Dana.

În anul 1983 participă la festivalul de la Mamaia cu melodiile „La cinci şi jumătate, la Universitate”, muzica Ionel Tudor, versuri Andreea Andrei şi „Nu m-am gândit la despărţire”, muzica Dan Dimitriu, text Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu şi obţine premiul publicului.

Anul 1986 îi aduce un nou premiu - cel de popularitate, la festivalul de la Mamaia, cu melodia „Toamna se numără bobocii”, muzica Dan Stoian, versuri Gerda Stoian şi, mai ales Marele Trofeu al festivalului cu piesa „De vrei să ştii ce înseamnă român”, muzica Cornel Fugaru, versuri Dan V. Dumitru.

A trecut la cele veşnice la 8 septembrie 2004, în ziua sărbătoririi Naşterii Maicii Domnului, la numai 64 de ani, iar la înmormântarea sa peste 10000 de persoane au ţinut să îi aducă un ultim omagiu.

În anul 2002 şi-a lansat albumul „Drumurile tinereţii”, iar postum au apărut „Pe drumul meu” (2005), „Raza mea de soare” (2005), precum şi, în anul 2007, apariţia discografică „In memoriam”, în 2 volume. Începând din anul 2006, în preajma aniversării zilei sale de naştere, la Medgidia are loc Festivalul de muzică uşoară românească „Dan Spătaru”, manifestare ce onorează memoria marelui artist.

În anul 2012, apare la Editura Semne, cartea de memorii „Dan Spătaru, regele aplauzelor”, volum de amintiri şi evocări avându-l drept personaj principal pe marele cântăreţ Dan Spătaru.

Compozitorul Ionel Tudor declara, în anul 2010, în cadrul unui interviu, despre Dan Spătaru că „Era un om de o mare seriozitate, extrem de punctual, pedant, preocupat de meserie şi de imaginea sa, venea întotdeauna la orice repetiţie cu «lecţia» învăţată de acasă şi cel puţin cu o jumătate de oră înainte de ora stabilită. Respecta scena şi publicul printr-o ţinută impecabilă, indiferent de locul în care se cânta. Avea întotdeauna cel mai elegant smoking şi cei mai lustruiţi pantofi de lac. Nu conta al câtelea era pe afiş sau al câtelea intra în scenă! Succesul cel mai mare al spectacolului îi aparţinea mereu ! A fost iubit ca nimeni altul de public”.

În iunie 2014, celebrul interpret Julio Iglesias s-a aflat în România pentru a susţine cel de-al 13 le-a său concert aici şi a acordat un interviu în care a afirmat: „În 1969, asta ca să vedeţi de când vizitez România, am cântat pe scena de la Braşov, la Festivalul Cerbul de Aur, melodia «Ale tale», a regretatului Dan Spătaru. Mi-aduc aminte ce frig a fost în acea seară... Eu, un spaniol, neobişnuit cu iernile de la voi... Dan Spătaru, cu şarmul şi cu piesele lui de dragoste, va rămâne mereu în sufletul meu”.

Răzvan Moceanu

Share