PORTRET: Legendarul Louis de Funès, la centenar

Joi, 31 iulie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Louis de Funès, unul din cei mai mari actori de comedie din istorie.

Louis Germain David de Funès de Galarza s-a născut la 31 iulie 1914, la Courbevoie, o suburbie a Parisului. Părinţii săi, Carlos Luis de Funès de Galarza, de profesie avocat şi, mai apoi, bijutier şi Leonor Soto Reguera, casnică, aparţineau nobilimii din Sevilla, însă se mutaseră în anul 1904 în Franţa, din cauza opoziţiei familiilor lor faţă de căsătoria acestora.

Un episod tragi-comic este legat de tatăl său: fiind comerciant de smaralde sintetice, acesta a ajuns într-o situaţie financiară disperată şi pentru a scăpa de probleme şi-a simulat sinuciderea aruncându-se în Sena. Şi-a lăsat astfel femeia "văduvă" să se descurce cu cei trei copii. După câţiva ani Leonor a aflat că soţul ei trăia bine-mersi în Venezuela, l-a readus în Franţa, unde a murit în cele din urmă în anul 1943. Louis de Funès s-a căsătorit prima dată la Saint-Étienne pe 27 aprilie 1936 cu Germaine Louise Elodie Carroyer, care i-a dăruit un fiu, Daniel Charles Louis, născut pe 12 iulie 1937. Pe 13 noiembrie 1942 cei doi divorţează.

În anii celui de-al doilea război mondial, actorul, necunoscut la acea vreme, se îndrăgosteşte de o secretară cu un nume celebru, Jeanne Augustine Barthélémy de Maupassant, strănepoata lui Guy de Maupassant, care îi devine soţie pe 20 aprilie 1943. În urma mariajului celor doi s-au născut doi fii: Patric, născut pe 27 ianuarie 1944, care nu a arătat niciun fel de atracţie faţă de actorie, a preferat medicina, şi a devenit un excelent medic radiolog şi Olivier, născut pe 11 august 1949, care a apărut în mai multe filme alături de tatăl său, dar a renunţat la cariera de actor şi a devenit pilot de avioane la Air France. După ce a studiat un an de actorie la şcoala Simon din Paris, De Funès şi-a început cariera de artist în piese de teatru, în care s-a bucurat de un succes moderat.

Şi-a făcut debutul în cinematografie în 1945, la vârsta de 31 de ani şi a jucat peste 130 de roluri în filme şi 100 de roluri în teatru, în următorii aproape 40 de ani.

A devenit popular în urma apariţiilor pe marele ecran în comedii, devenind vedetă în filme ca „Ah! Les belles bacchantes” (1954) şi „Le Mouton à cinq pattes” („Mielul cu cinci picioare”) - în acelaşi an. Cariera sa a ajuns la apogeu în anul 1964, în urma succesului imens al filmului „Jandarmul din Saint-Tropez”, iar faima sa s-a consolidat în celelalte pelicule din aceeaşi serie: în 1965 - „Le gendarme à New York” („Jandarmul la New York”), 1968 - „Le gendarme se marie” („Jandarmul se însoară”), 1970 - „Le gendarme en balade” („Jandarmul la plimbare”), 1982 - „Le gendarme et les gendarmettes” („Jandarmul şi jandarmeriţele”) şi 1978 - „Le gendarme et les extra-terrestres” (Jandarmul şi extratereştrii”). A avut succes şi cu rolurile din trilogia „Fantômas”: 1964 - „Fantômas”, 1965 - „Fantômas se déchaîne” („Fantômas în acţiune”) şi 1966 - „Fantômas contre Scotland Yard” („Fantômas versus Scotland Yard”). Criticii afirmă că talentul lui Louis de Funès funcţiona excelent în duete şi alături de nume celebre: cu Michel Galabru (superiorul lui în seria „Jandarmilor”), cu Yves Montand în „La Folie des grandeurs” - 1971, cu Bourvil („Le Corniaud” - 1965 şi „La Grande Vadrouille” - „Marea hoinăreală” - 1966), cu Jean Gabin („Le Gentleman d'Epsom” - 1962 şi „Le Tatoué” - 1968), cu Fernandel sau Jean Marais, cu Mylène Demongeot (Fantômas), cu Coluche, sau cu Annie Girardot.

De altfel, timp de mai bine de treizeci de ani, până la lansarea filmului Titanic în 1997, „Marea hoinăreală” a fost filmul cu cel mai mare succes de casă din Franţa.

Louis era extrem de iubit în Franţa, fiind votat cel mai popular actor francez în urma unui sondaj de opinie din anul 1968.

Începând din 1973 se implică în realizarea producţiilor în care joacă, odată cu „Les Aventures de Rabbi Jacob” şi, mai apoi, în piesa lui Jean Anouilh, „La Valse des Toréadors”, în care joacă timp de 200 de zile consecutiv, până în aprilie 1974.

Louis de Funès şi-a creat o amprentă personală în rolurile jucate - un tip de vârstă medie, de statură mică şi cu contorsiuni faciale (a fost supranumit „omul cu 40 de expresii faciale pe minut”), hiperactiv, răutăcios pe alocuri şi incontrolabil, toate acestea aducând un efect comic intens, mai ales în contrast cu personajele din filmele sale - calme, bineinevoitoare şi surâzătoare. În ciuda faptului că a fost cunoscut pentru nenumăratele roluri comice, despre Funès se ştie că putea interpreta în egală măsură şi roluri sobre. Şi toate acestea se întâmplau în condiţiile în care în viaţa particulară era o persoană deosebit de timidă.

Spre finalul carierei sale, de Funès a avut numeroase probleme medicale, cele mai grave dintre ele fiind acelea legate de inimă, medicii opinând că acestea au fost cauzate de intensitatea rolurilor sale.

În mai 1975 chiar la începutul filmărilor pentru proiectul lui Gérard Oury „Le Crocodile”, în care Louis de Funès trebuia să întruchipeze un dictator sud-american, actorul a făcut un infarct. De atunci scenele în care acesta juca au fost sever ţinute sub observaţie, astfel că în „La L'Aile ou la cuisse” (1976), actorul filma numai însoţit de un doctor şi cu o ambulanţă ce stătea în permanenţă pregătită pentru a interveni. În anul 1980, îşi vede realizat un mare vis, anume adaptarea unei piese de Molière realizată în propria-i versiune.

Tot în acel an, „Fufu”, aşa cum era poreclit actorul, a primit premiul César.

La 27 ianuarie 1983, Louis de Funès a murit în urma unui atac cerebral.

A fost înmormântat în grădina castelului pe care l-a dăruit soţiei sale - Castelul Clermont, situat pe Valea Loarei şi construit în secolul al XVII-lea.

Puţini ştiu că Louis de Funès a fost şi un pasionat cultivator de trandafiri, o specie de floare primind numele actorului după dispariţia sa.

Răzvan Moceanu

Share