PORTRET: Al Di Meola - un chitarist de excepţie

Marţi 22 iulie, chitaristul american de origine italiană, Al Di Meola, împlineşte 60 de ani.

Al Laurence Dimeola s-a născut la 22 iulie 1954, la Jersey City, New Jersey, SUA, fiind fiul unor emigranţi din Nepal şi Italia. A crescut învăţând să cânte la chitară şi să danseze salsa şi ascultând Elvis Presley, Ventures şi The Beatles - muzica celor din urmă fiind determinantă pentru cariera artistului.

În 1971 s-a înscris la Colegiul de Muzică din Berklee, Boston, Massachusetts, o adevarată “pepinieră” de genii ale jazz-ului, iar în 1974 s-a alăturat trupei lui Chick Corea - Return to Forever, cu care a cântat până în 1976, când a început o carieră solo incununată cu primul album în această formulă - „Land of the Midnight Sun”.

A abordat stiluri ca jazz, jazz-rock, jazz-fusion american. Pe lângă o carieră solo prolifică, chitaristul a fost implicat în diverse colaborări de succes cu artişti precum: Stanley Clarke (chitară bass), Jan Hammer (Synthesizer), Jean-Luc Ponty (violonist) şi chitariştii John McLaughlin şi Paco de Lucia, Luciano Pavarotti, Paul Simon, Phil Collins, Santana, Larrv Coryell, Steve Winwood, Wayne Shorter, Herbie Hancock, Gonzalo Rubalcaba, Jaco Pastorius, Les Paul, Steve Vai, Frank Zappa, Milton Naciemento, Egberto Gismonti, Jimmy Page,Tony Williams, Stevie Wonder şi alţii.

Unele dintre albumele sale reprezintă culmi neîntrecute ale stilului foarte elegant, extrem de tehnic, de sorginte latino-americană şi spaniolă: "Elegant Gipsy"(1971), "Casino" (1978), "Splendido Hotel" (1980). Di Meola şi materialele sale electrice au influenţat chitarişti de excepţie cum ar fi Yngwie Malmsteen, Richie Sambora (Bon Jovi) sau John Petrucci (Dream Theater).

Puţină lume ştie că, după anul 1980, Di Meola a renunţat la chitara electrică din cauza unei afecţiuni a auzului, urmare a volumului mare al sunetului din interpretările sale.

În anul 1980 s-a remarcat printr-o colaborare de excepţie cu Paco De Lucia şi John McLaughlin, sub numele “Super Guitar Trio”.

La începutul anului 1996, Al Di Meola formează un nou trio împreună cu Jean-Luc Ponty şi Stanley Clarke, intitulat “The Rite Of Strings” această colaborare fiind urmată de celebrul proiect “Al Di Meola New World Sinfonia″ alături de celebri muzicieni din Argentina, Cuba şi Israel.

Al Di Meola deţine cele mai prestigioase distincţii din lume în domeniu, mai ales cel mai titrat sondaj de opinie în privinţa chitariştilor, realizat de Guitar Player Magazine, câştigând de 4 ori distincţia de cel mai bun chitarist de jazz. A fost cunoscut peste tot în lume în ultimele decenii ca unul dintre cei mai proeminenţi şi virtuoşi artişti din lumea jazz-ului instrumental contemporan.

Atunci când merge în turnee, artistul are obiceiul să-şi încheie concertele cu piesa "Race with Devil on Spanish Highway", o melodie energizantă de pe albumul "Elegant Gypsy".

Di Meola a susţinut nu mai puţin de 6 concerte în România, primul, în septembrie 2006, la festivalul „Plai” de la Timişoara, apoi pe 25 mai 2010, la Bucureşti, pe 21 aprilie 2011 la Cluj, în iunie 2011 la Timişoara, pe 1 noiembrie 2011 la Bucureşti şi pe 6 noiembrie 2013 la Timişoara.

Este unul dintre marii tehnicieni ai chitarei, comparabil cu John McLaughlin, ca tehnică şi cu Carlos Santana, ca sursă de inspiraţie, iar criticii muzicali menţionează că puţini dintre chitariştii lumii au revoluţionat atât de mult stilul interepretativ la chitară ca Al Di Meola.

Un celebrul istoric în domeniul chitarei, Robert Lynch, a declarat despre Al Di Meola: “În istoria chitarei electrice, nimeni nu a făcut mai multe pentru a evolua acest instrument într-o manieră pur tehnică mai bine decât Al Di Meola. Cunoştinţele sale totale în diversele stiluri sunt de-a dreptul uimitoare”.

Răzvan Moceanu

Share