Interviu cu Florin Vieru, cel care la 14 ani apărea pe coperta revistei `Paris Match`, ca simbol al revoluţiei române din 1989

Realizator: Cu multă bucurie a fost întâmpinată schimbarea în satul Seleuş din comuna Daneş, din judeţul Mureş. Dragi ascultători, celebra revistă "Paris Match" publica în decembrie 1989 pe coperta numărului dedicat revoluţiei române o fotografie a unui copil înfăşurat în steag, român liber, pe care l-au botezat "Gavroche al României". Vă amintiţi, dragi ascultător, era vorba despre Florin Vieru, al nouălea copil al familiei, un băiat pe atunci de 14 ani, cu o figură încrâncenată ce exprima o teribilă dorinţă de schimbare. Florin venea înfăşurat în imensul său steag tricolor din comuna Dobroieşti, judeţul Ilfov. Cum a fost revoluţia în comuna Dobroeşti, domnule Florin Vieru? Sunteţi în direct.

Florin Vieru: Bună seara!

Realizator: Bună seara!

Florin Vieru: Revoluţia în comuna Dobroeşti, aşa cum s-a întâmplat şi în toate localităţile, a început prin revoltarea oamenilor, devastarea cărţilor, portretelor, a tot ce era legat de acest sistem...

Realizator: De dictator, ce mai amintea de dictator a fost dat jos.

Florin Vieru: Da, a fost dat jos. Am mers cu toţii, toţi cetăţenii din comună ne-am adunat în faţa Primăriei şi efectiv am devastat tot, tot ce era legat de acel sistem.

Realizator: Cum aţi făcut rost de steagul cu ajutorul căruia aţi devenit ulterior celebru?

Florin Vieru: Da, acest steag l-am luat chiar de pe Primărie, de pe Primăria comunei Dobroeşti. M-am urcat pe o cabină telefonică, care se afla foarte aproape de Primărie şi primăria fiind foarte joasă, m-am urcat pe acea cabină, după aceea pe primărie şi am reuşit să iau steagul, să-l dau jos şi să merg în Piaţa Revoluţiei cu el.

Realizator: Aţi ajuns direct în Piaţa Revoluţiei, aţi nimerit chiar în miezul revoluţiei, dar cum aţi nimerit tocmai acolo, din Dobroeşti? Ce v-a mânat de acasă să jungeţi până în mijlocul Bucureştiului?

Florin Vieru: Sigur, totul... Practic, ne-am adunat aproximativ 20 de cetăţeni, aproximativ vreo 4-5 puşti, copii între 15 şi 18 ani...

Realizator: Toţi din Dobroeşti.

Florin Vieru: Da, din comună, din Dobroeşti. Fiind foarte aproape de Bucureşti, ne-a fost foarte uşor să ajungem undeva în zona Morarilor, pentru că este foarte aproape, este la aproximativ 2-3 km şi de acolo şi de acolo veneau maşinile de muncitori de la Granitul S.A., de la fosta fabrică "23 August" şi ne-am urcat în acele camioane care se duceau spre Centru.

Realizator: Deci, când aţi ajuns, pe 22, înţeleg?

Florin Vieru: Pe data de 22, la ora 11:00 aproximativ, 11:00 dimineaţa.

Realizator: Aţi ştiut când v-au fotografiat cei de la "Paris Match"? V-au spus?

Florin Vieru: Nu, nu am ştiut, chiar nu mi-am dat seama când m-au fotografiat. Nu, nu mi-au spus.

Realizator: Şi pe scurt, ce aţi făcut la revoluţie?

Florin Vieru: În primul rând, ne-au urcat în acel camioane care mergeau în coloană, am ajuns undeva aproape de Piaţa Rosetti, că de acolo nus e mai putea circula cu maşinile, am plecat pe jos şi am mers în Piaţa Revoluţiei şi acolo ne-am alăturat celor care se aflau şi am strigat, am început să strigăm şi noi tot felul de lozinci, "Jos Ceauşescu!", "Jos dictatura!"...

Realizator: Care v-a plăcut cel mai mult?

Florin Vieru: Sincer să fiu, în momentul acela toate îmi plăceau, le spuneam din suflet, le strigam din toată inima, din tot sufletul!

Realizator: Ce vroiaţi, schimbare, libertate?

Florin Vieru: Da. Vreau să vă spun că pe timpul lui Ceauşescu am dus o viaţă destul d egrea. Mă trezeam de dimineaţă, de la 4:00 de dimineaţă, de la 3:00 de dimineaţa să merg la coadă la pui sau, ştiu eu, o bucăţică de carne şi stăteam o zi şi o noapte ca să reuşesc să iau un kilogram de carne sau un pui. Şi mi-am dat seama...

Realizator: Aceasta însemna, deci, comunismul, nu?

Florin Vieru: Da, mi-am dat seama ce înseamnă comunismul. Vă daţi seama că în momentul când... numai când mă trezeam dimineaţa, nu vă mai spun când stăteam la coadă, că se călca lumea în picioare şi multe, multe aspecte, pe care le ştiam, dar nu puteam să le spun, practic nu puteam să ne manifestăm, să le spunem, să vorbim, pentru că ne era frică, practic.

Realizator: Caţi fraţi sunteţi?

Florin Vieru: Zece.

Realizator: Zece fraţi suntem.

Realizator: Şi dvs sunteţi al nouălea copil?

Florin Vieru: Al nouălea.

Realizator: Mama ştiu că era teribil de îngrijorată că aţi plecat de acasă de o zi şi nu ştia nimic.

Florin Vieru: Mama mea nici nu ştia că eu am plecat la revoluţie, ea era la serviciu în acea zi. A aflat după aceea. Practic, i-am spus şi nu prea m-a luat în serios cand i-am spus că, într-adevăr, că am fost în Piaţa Revoluţiei.

Realizator: Când a văzut revista, ce a spus? V-a luat în serios atunci, a ştiu că aţi fost acolo.

Florin Vieru: Da, atunci. În ommentul cand mi-a apărut fotografia la televizor şi au dat acel anunţ, "Cine cunoaşte acest puşti?" sau "Cine poate da detalii despre el?", abia atunci şi-a dat seama... abia atunci a crezut practic că, într-adevăr, am fost şi... atunci practic s-a luat de mine. Nu, pe ea n-o interesa poza, atunci s-a luat de mine şi mi-a spus, "Nu-ţi dai seama că puteai să mori, puteai să fii printre răniţi, puteai să ajungi cine ştie pe unde?".

Realizator: Pornind acum de la reproşul mamei, aş vrea să vă întreb cât a fost inconştienţă specifică vârstei şi cât curaj şi nevoie de schimbare?

Florin Vieru: Eu nu cred că a fost inconştienţă. În primul rând, vreau să vă spun că pe drumul de la Dobroeşti spre Morarilor veneau cetăţeni care locuiau în aceeaşi comună şi ne spuneau, "Nu mergeţi în Centru pentru că se trage". Deci, ei deja ştiau, deci ne-au anunţat, ştiam despre ce este... Bine, nu ştiam chiar ce se întâmplă acolo, că nu vedeam cu ochii noştri. Dar să ştiţi că deja se auzise ce se întâmpla în Centru.

Realizator: Ce aţi făcut după Revoluţie? Fotografia aceea celebră apărută în Paris Match v-a schimbat viaţa, v-a ajutat să, ştiu şi eu, să aveţi o evoluţie profesională după cum vă doreaţi? Ce s-a întâmplat de atunci? Vă întreb, iată, acum, după 21 de ani.

Florin Vieru: Ce pot să vă spun? Atunci, în acel an, a fost o perioadă foarte frumoasă pentru mine, vă spun sincer, a fost o perioadă foarte frumoasă, pentru că eu imediat după ce s-au liniştit lucrurile, am fost în Franţa şi chiar am rămas uimit şi credeţi-mă, vă spun sincer, că nu credeam că există o asemenea ţară şi că unii oameni pot trăi în felul care am văzut cu ochii mei.

Realizator: Eraţi celebru deja, şi în Franţa, şi în România, oamenii v-au văzut, fotografia respectivă a fost arătată şi la televizor.

Florin Vieru: Într-adevăr, atunci a fost o perioadă de aproximativ un an de zile, când s-a scris foarte mult despre mine, când am fost căutat de foarte mulţi ziarişti, atât români cât şi străini, iar după aceea am început să am o viaţă normală, să merg în continuare la şcoală, să fiu un om normal, un copil normal.

Realizator: Anul trecut ştiu că eraţi şomer. Acum aţi găsit de lucru?

Florin Vieru: Nu, nu lucrez nici acum.

Realizator: Nu lucraţi. Şi cum vă descurcaţi?

Florin Vieru: Mulţumesc lui Dumnezeu, nu pot să spun că... Bine, bine. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos, mulţumesc lui Dumnezeu că nu mi s-a întâmplat absolut nimic la Revoluţie, că nu am fost rănit şi că nu mă chinui aşa cum se chinuie alţi oameni care ştim prea bine prin ce zile şi prin ce greutăţi au trecut şi faptul că ei se află într-un cărucior sau fără o mână sau fără un picior. Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos. Nu lucrez la o firmă particulară sau la stat, dar vă spun sincer, lucrez pe cont propriu, pe unde pot.

Realizator: Pe unde găsiţi.

Florin Vieru: Pe unde găsesc, da.

Realizator: Ce meserie aveţi?

Florin Vieru: Am mai multe meserii.

Realizator: Am înţeles. Şi vă duceţi să lucraţi acolo unde se poate.

Florin Vieru: Acolo unde sunt apreciat, acolo unde pot să îmi fac meseria aşa cum trebuie.

Realizator: Dacă astăzi, să spunem, aţi avea 14 ani, deci vârsta de atunci, dar mintea...

Florin Vieru: Vreau să vă spun ceva. Nu aveam 14 ani, aveam 15 ani la Revoluţie.

Realizator: 14 spre 15, cumva, nu?

Florin Vieru: Nu, 15 împliniţi.

Realizator: Bun. Deci dacă astăzi aţi avea 15 ani, vârsta de atunci, dar mintea de acum, v-aţi mai duce la Revoluţie, dle Florin Vieru?

Florin Vieru: Sincer să fiu, nu m-aş mai duce şi asta v-o puteam spune de a doua zi, imediat după ce am ajuns acasă. Practic, eu mi-am văzut moartea cu ochii. În acea zi, am spus că nu am să mai ajung acasă şi că nu am să mai trăiesc.

Realizator: V-aş întreba cum s-a schimbat viaţa la Dobroeşti după Revoluţie. Aşa, pe scurt.

Florin Vieru: Din păcate, după cum ştim cu toţii, noi ne aşteptam la cu totul şi cu totul altceva. Ne aşteptam la o adevărată democraţie, la o adevărată libertate, la o viaţă mult mai bună, cu toţii atunci, în momentele acelea, după ce a trecut Revoluţia, ne aşteptam la o viaţă mult mai bună. Mult mai uşoară.

Realizator: Mulţumim foarte mult că astăzi aţi fost alături de noi la "Magazinul de vorbe" şi vă urez Sărbători fericite! Ştiu că vă duceţi acum să tăiaţi porcul. Vă pregătiţi, aveţi treabă.

Florin Vieru: Da, da, vă mulţumesc şi dumneavoastră.

Realizator: Mulţumim tare mult.

Florin Vieru: La revedere, o seară plăcută!

Realizator: Împreună cu noi, dragi ascultători, a fost Florin Vieru, cel botezat "Gavroche al României" de celebra revistă Paris Match în decembrie 1989.

Share