Copiii de la Corul Radio la aniversare

GALERIE FOTO

Realizator: Carmen Ionescu - Corul de Copii Radio este un brand foarte cunoscut. De fapt, despre cor ştiu atât copiii, cât şi părinţii şi bunicii lor, dar poate că nu toată lumea îi cunoaşte cu adevărat tradiţia, pentru că, iată, duminică, marcaţi, printr-un spectacol extraordinar, 65 de ani de existenţă. Ce reprezintă, în opinia dumnevoastră, domnule Voicu Popescu, acest cor, în afara faptului că este o fabrică uriaşă de talente şi un izvor profund de sensibilitate şi frumos?

Voicu Popescu, dirijorul Corului de copii Radio: Aţi sintetizat foarte frumos ceea ce, de fapt, pe noi ne preocupă în mod constant. Sigur, Corul de Copii Radio este deja un brand, aşa cum spuneaţi, este un nume în favoarea căruia trebuie să muncim toţi cei care de-acum înainte venim aici, fie că venim în calitate de cântăreţi, cum sunt copiii, fie în calitate de dirijori, pianişti sau altă activitate, cum ar fi instructori de canto sau profesori de mişcare şi atitudine scenică. Deci, toţi cei care venim în faţa acestui cor, care de acum, vrând, nevrând, este o instituţie, nu avem altceva de făcut decât să păstrăm această frumoasă tradiţie. Sună simplu, dar este foarte complicat, pentru că această formaţie are deja valorile ei, are traseul ei, are zona ei de vizibilitate pe care trebuie s-o respectăm, trebuie să o menţinem şi, dacă se poate, să aducem şi câte ceva în plus. De aceea, consider că misiunea noastră este extrem de dificilă, extrem de delicată, se munceşte mult şi, în acelaşi timp, sunt momente în care, trebuie să vă mărturisesc, după o repetiţie mai puţin reuşită, cum se mai întâmplă câteodată, în care ai senzaţia derizoriului, pentru că, practic, lucrăm cu efemerul… Ceea ce astăzi apare foarte solid, mâine poate să fie extrem, extrem de firav. Ceea ce este bun şi frumos şi mâine, acelaşi lucru, în aceleaşi condiţii, poate să nu mai fie exact ceea ce ţi-ai propus să fie. Şi este o luptă continuă.

Realizator: De fapt, câţi copii sunt în Corul Radio?

Voicu Popescu: În formula actuală, vom prezenta 44 de copii în scenă, vorbesc de formula de concert. Mai avem încă vreo zece copii care nu vor intra în această formulă, deşi s-au pregătit, dar încă nu sunt la nivelul la care ar trebui să fie pentru un astfel de concert. Avem şi o grupă pregătitoare, unde circa 30 de copii muncesc, aşteaptă momentul să intre şi ei în formula de concert. Este un proces destul de lent, care aduce copiii în mod treptat la nivelul la care ar trebuie să fie, pentru ca să poată funcţiona în corul de concert.

Realizator: Presupunând că brusc aş redeveni copil, ce calităţi ar trebui să am şi câţi ani pentru a putea să sper că voi ajunge odată o stea a Corului de Copii Radio?

Voicu Popescu: Noi am avut stele care şi-au început cariera şi în clasa a IX-a, să zicem. Dacă asta a fost soarta lor - sigur, lucruri foarte rare - dar indicat este pentru un copil să vină la începutul ciclului şcolar, pentru că atunci înţelege mult mai mult din ceea ce înseamnă disciplina într-un ansamblu şi atunci trebuie să profităm de ceea ce şcoala îl ajută pe copil să înţeleagă. În primul rând, să fie capabil să reziste unui ciclu de pregătire intensiv, zicem noi, pentru că avem, practic, ore puţine, două ore de repetiţii în grupa pregătitoare. Săptămânal înseamnă destul de puţin, dar nici nu putem obţine mai mult, pentru că există un efort considerabil şi din partea părinţilor - să aducă copiii aici şi să-i aştepte. Iată, impedimente care, sigur, există şi de care trebuie să ţinem cont atunci când începem acest lucru. Suntem în situaţia de a lua câteodată şi copiii mai mici de clasa I, acolo unde vedem că sunt talente deosebite. În general, nu cultivăm ideea de vedetă pentru că la noi munca se face în echipă, se face în ideea omogenizării spirituale şi muzicale, bineînţeles, pornind de la muzical la spiritual, în aşa fel încât corul să fie ca un organism viu, capabil să rezolve orice problemă. Ne referim aici la faptul că misiunea noastră, câteodată, este şi aceea de reprezentare internaţională. Şi atunci, noi, cei doi, care muncim cu această formaţie, eu şi pianista, Camelia Chiţibea, vă daţi seama, că avem o răspundere foarte mare. În clipa în care ai urcat copiii în autocar sau în avion, i-ai luat din sânul familiei şi i-ai dus undeva, în lume, acolo unde trebuie să şi ai o bună reprezentaţie în concert, dar trebuie să ştii exact ce se întâmplă cu fiecare copil, de la modul cum mănâncă până la modul cum se odihneşte şi, bineînţeles, cum se pregăteşte pentru concert.

Realizator: Vă mulţumesc pentru această călătorie în culise. Vom continua descoperirea secretelor Corului de Copii Radio vorbind cu patru patru fete frumoase. Tu eşti cea mai micuţă. Cum te numeşti şi câţi ani ai?

Cristiana Maria Anghel: Mă numesc Anghel Cristiana Maria, am 11 ani.

Realizator: De când ai început să cânţi în Corul Radio?

Cristiana Maria Anghel: Sinceră să fiu, cred că eram în clasa I când am intrat la Grupa mică şi a fost şi este o experienţă minunată şi îmi place.

Realizator: Ai fi vrut să cânţi într-un alt cor?

Cristiana Maria Anghel: Nu. Îmi place aici şi vreau să cânt aici.

Realizator: Pentru că eşti în grupa pregătitoare a corului, îţi ţinem pumnii şi abia aşteptăm să te vedem în concert.

Cristiana Maria Anghel: Mulţumesc mult.

Realizator: O să trecem la cea de-a doua fetiţă, are zece ani şi se numeşte Ana-Maria. Pentru tine ce înseamnă experienţa din Corul Radio?

Ana-Maria: Mi se pare că aici am învăţat cel mai bine să cânt - în afară de faptul că sunt la Şcoala de muzică -, am învăţat cum să mă uit pe note, cum să le citesc şi să cânt.

Realizator: Ce rol ai în acest cor?

Ana-Maria: Sunt la partida de sopran doi.

Realizator: Ce face un sopran doi într-un cor?

Ana-Maria: Nu ştiu cum să zic. Într-un fel, ţinem echilibrul între voci.

Realizator: Clar, rolul vostru, într-adevăr, este foarte important. Care este cel mai frumos spectacol în care ai cântat până acum? Ana-Maria: Am avut un spectacol cu o piesă care se numea "Crăiasa zăpezii" şi mi-au plăcut foarte mult armoniile din acea melodie şi concertul, în general.

Realizator: Unde aţi susţinut acel concert ?

Ana-Maria: A fost aici, la Sala Radio.

Realizator: Mulţumesc. Continuăm cu a treia invitată. Este o artistă mai experimentată. Cum te numeşti?

Irina Grigorescu: Grigorescu Irina.

Realizator: De câţi ani cânţi în acest cor?

Irina Grigorescu: De nouă ani.

Realizator: Este mult. În fiecare săptămână îţi găseşti timp să vii până la Radio şi să cânţi?

Irina Grigorescu: Da. Până acum mi-am găsit timp şi pentru şcoală şi pentru cor. Îmbin utilul cu plăcutul.

Realizator: Cred că este o pasiune, dacă de nouă ani vii săptămână de săptămână aici. Cum ţi-ai descoperit-o?

Irina Grigorescu: Sincer, am descoperit-o dintr-o greşeală. Am auzit la Şcoala de muzică, o fată mi-a spus să vin să încerc şi eu, şi am zis: de ce nu? Şi o dată ce am venit, s-a transformat într-o pasiune, până la urmă.

Realizator: Sunt întâmplări simpatice care se întâmplă aici, la cor, în afară munca voastră neobosită, de aplauzele pe care vi le dăruim la fiecare reprezentanţie? Ce se întâmplă atât de neobişnuit, atât de cald, încât vă convinge să rămâneţi în casa noastră, în Casa Radio, atâţia ani?

Irina Grigorescu: În primul rând se leagă prietenii foarte frumoase, pe care nu le poţi clădi decât dacă faci parte dintr-o asemenea echipă. Realizator: Aţi avut multe trnee internaţionale. Aţi cântat în multe ţări. Poţi să-mi dai câteva exemple?

Irina Grigorescua: De ţări în care am cântat?

Realizator: Da.

Irina Grigorescu: Franţa, Germania , Italia.

Realizator: Şi cum este publicul de acolo, în comparaţie cu publicul pe care îl aveţi, de exemplu, aici, la Sala Radio?

Irina Grigorescu: Mult mai cald, mult mai impresionabil.

Realizator: Deci reuşiţi să impresionaţi mai mult pe cei din afară.

Irina Grigorescu: Da.

Realizator: Poate şi pentru faptul că aveţi un stil mai special de a cânta?

Irina Grigorescu: Nu, nu cred. Cred că pur şi simplu la ei este mult mai cultivată ideea de cultură muzicală, li se cultivă interesul pentru genul acesta de concerte.

Realizator: Mulţumesc. Trecem la ultima noastră invitată. Cum te numeşti?

Maria Ursică: Maria Ursică.

Realizator: De câţi ani cânţi în cor?

Maria Ursică: De mult mai mulţi ani. De zece ani şi un pic.

Realizator: De fapt, acum câţi ani ai?

Maria Ursică: Eu am 18 ani. Am aterizat aici undeva în clasa IV-a şi fiecare zi când am venit aici a fost o bucurie. Adică totdeauna mi-a plăcut să cânt şi aici pur şi simplu mi-am îndeplinit visul de a cânta şi mi-am dezvoltat o grămadă de calităţi, pe care nu ştiam că le am.

Realizator: Este extraordinar. Sunt multe fete, poate mai tinere, de 14 - 15 ani, care adoră luminile rampei, dar într-un alt fel, poate cântând un gen muzical mai facil, poate îmbrăcându-se provocator. Ce părere ai despre aceste lucruri?

Maria Ursică: Da, fiecare cu ce îi place să cânte. Acum este o chestie de mod de exprimare, fiecare cum îi place să se exprime. Eu mă exprim mai bine într-o echipă, când simt că pun umărul la treabă şi văd după aceea rezultatul. Mă simt foarte bine. Adică, da, şi dacă aş cânta şi singură ar fi o satisfacţie, dar este mai bine cu ceilalţi, în echipă. În plus, te ajută mai mult lucrul în echipă, nu te ajută numai pe moment, te ajută de-a lungul vieţii.

Realizator: Ce calităţi trebuie să aibă un copil pentru a avea succes în Corul Radio? Am înţeles, sunteţi o echipă, dar individual cum l-ai caracteriza ?

Maria Ursică: Ureche muzicală şi o voce bună şi multă dorinţă de a participa, de a pune umărul la treabă, dorinţa de a cânta, de a te exprima prin muzică.

Realizator: Ai deja 18 ani. Cum îţi vezi drumul tău în viitorul apropiat?

Maria Ursică: În viitorul apropiat o să mă concentrez pe şcoală, deocamdată sunt a XII-a şi o să trebuiască să susţin Bac-ul şi mai departe, din păcate, nu o să urmez muzica, o să urmez arhitectura, adică acesta este drumul pe care vreau să îl urmez mai departe.

Realizator: O să rămână muzica întotdeauna ca un hobby?

Maria Ursică: Normal . Nu se poate altfel.

Share