Interviu
RSS Interviu

Interviu cu Antoni Matabosch, profesor de ecumenism la Institutul de Științe Religioase din Barcelona

Interviu cu Antoni Matabosch, profesor de ecumenism la Institutul de Științe Religioase din Barcelona

„Ecumenismul este un drum de comuniune până la ajungerea la unitate -, când și cum va dori Dumnezeu”

În 2014, credincioșii ortodocși și cei catolici sărbătoresc Paștele la aceeași dată: 20 aprilie. Deși fac parte din aceeași familie a creștinismului, cele două confesiuni sunt separate (din anul 1054) de anumite tendințe teologice, dar și de o serie de neînțelegeri de ordin psihologic, politic și cultural, precum și de un antagonism între Orient și Occident. Totuși, la mijlocul secolului al XIX-lea, apărea în Anglia și în America, ideea ecumenică ce își propunea să unească diferitele confesiuni creștine.

L-am rugat pe Antoni Matabosch i Soler, profesor de ecumenism la Institutul de Științe Religioase din Barcelona și delegat episcopal pentru economie al Arhiepiscopiei din capitala catalană să ne ofere câteva explicații despre ceea ce reprezintă ecumenismul.

Ce este ecumenismul și care sunt valorile sale?

Ecumenismul începe atunci când se admite că ceilalți creștini și comunitățile creștine ca atare, pot de asemenea avea dreptate, deși afirmă lucruri diferite spre dosebire de noi; că de asemenea, au adevăr, sfințenie, daruri de la Dumnezeu, chiar dacă nu aparțin confesiunii noastre. Putem vorbi despre ecumenism atunci când se admite că celălalt este creștin, nu dincolo de confesiunea sa, ci în ea și prin ea. Unitatea Bisericii este un dar de la Iisus Hristos pentru Biserica pe care el a fondat-o și pentru care l-a rugat pe Tatăl, pentru ca cei care urmau să creadă în mesaju său, să fie un tot, după cum Tatăl și Iisus sunt uniți, astfel încât, lumea să creadă (Ioan, 17). În schimb, astăzi vedem că există multe confesiuni creștine divizate între ele. Este contrar voinței lui Iisus și ne împiedică să dăm o mărturie clară, astfel încât lumea să creadă.

Nicio confesiune creștină nu deține adevărul complet și viața perfectă pe care Iisus o dorea. În secolul al XX-lea Spiritul Sfânt a suscitat o mișcare în vederea restabilirii unității tuturor creștinilor, astfel încât, lumea să creadă în Iisus Hristos. La această mișcare participă cei care-l invocă pe Dumnezeu Unu și Trinitate, mărturisesc Evanghelia, aspiră să fie Biserica lui Dumnezeu, una vizibilă, universală, trimisă în lumea întreagă.

Ecumenismul caută unitatea tuturor Bisericilor creștine prin intermediul dialogului, convertirea mai profundă la rădăcinile evanghelice, drumul împreună, învățând unii de la alții. Aici nu este vorba despre a-i converti pe ceilalți la Biserica mea, nici de a-i absorbi. Este un drum de comuniune până la ajungerea la unitate, când și cum va dori Dumnezeu.

Anul acesta, creștinii catolici și cei ortodocși sărbătoresc Paștele la aceeași dată. Cum este privită Sărbătoarea Pascală din perspectivă ecumenică?

M-aș bucura foarte tare ca în fiecare an să putem celebra cea mai importantă sărbătoare a creștinilor în aceeași zi. Ar trebui să dialogăm pentru a ne unifica cele două calendare. Paștele este sărătoarea Învierii lui Hristos – fundamentul credinței creștine. Există alte teme mai dificile. Data Paștelui nu ar trebui să ne separe. Între ortodocși și catolici aproape că nu există diferențe importante. Am trăit timp de secole ignorându-ne și privindu-ne cu coada ochiului, dar acum, descoperim cât de multe ne unesc.

Știm că, în Barcelona, există o mare comunitate de români. Pentru a se simți mai aproape de casă, de tradițiile și de cultura din România, imigranții români merg la biserica ortodoxă din Barcelona. Există o colaborare între biserica ortodoxă de acolo și instituția Bisericii Catolice din Barcelona? În ce constă?

De peste 10 ani, comunitatea română este găzduită de o parohie catolică. Există o foarte bună relație și cooperare între toate comunitățile ortodoxe cu Arhiepiscopia din Barcelona. Bulgarii și greci sunt în parohii catolice. Rușii ocupă o fostă parohie catolică. Georgienii au ocupat timp de mai mulți ani clădiri catolice. Comunitatea coptă își desfășoară activitatea într-o biserică a iezuiților. Comunitatea română a crescut mult și încearcă – prin mari eforturi – să construiască prima biserică ortodoxă din Catalonia. De exemplu, în această Marțe Sfântă, a fost interpretat în Catedrala Sagrada Familia oratoriul „Patimile după Sfântul Matei”, compus de Mitropolitul Ilarion din Volokolamsk. Ortodocșii sunt frații noștri foarte dragi și dorim să-i găzduim cum se cuvine.

Putem spune, prin urmare, că această colaborare poate fi considerată ca un real factor ecumenic? Desigur. Ecumesnismul înseamnă tot ceeea ce apropie și unește confesiunile creștine, fie că este vorba despre domeniul spiritual, de dialog teologic sau de colaborare. În pezent, în Barcelona, acordăm o importanță deosebită ajutorului, colaborării. În aceste momente de criză economică, fraternitatea trebuie dovedită prin fapte.

În articolul „Taizé, Europa y el siglo XXI” din cartea dumneavoastră „Cuarenta años de ecumenismo: iglesia, sociedad, cultura” („Patru zeci de ani de ecumenism: biserică, societate, cultură”) faceți referire la cuvintele lui Robert Schumann, arhitectul proiectului integrării europene, prin care se afirma că „este nevoie de un suflet pentru Europa”. Cum considerați că o atitudine ecumenică poate contribui la construirea unei Europe de pace, mai solidară și durabilă?

Europa nu poate fi înțeleasă fără Creștinism. Sfântul Pavel și ceilalți apostoli au predicat Evanghelia în sudul Europei. Mai târziu Sfântul Benedict și Sfinții Chiril și Metodie, l-au dus în nord. Istoria Creștinismului a fost și este amestecată cu istoria popoarelor Europei. Valorile care au creat Europa sunt valorile Evangheliei. Nu întotdeauna noi, creștinii, am fost fideli rădăcinilor noastre, și am creat diviziuni și războaie; astfel că, există un puternic curent de gândire europeană care nu vrea să recunoască rădăcinile creștine ale Europei. Dar, recunoscute sau nu, lucrurile sunt cum sunt. „Sufletul” european, în mare parte, este creștin. Cred că unele țări din centrul și estul Europei, cum este exemplul României, ar putea ajuta la punerea în valoare a istoriei noastre religioase. În orice caz, ecumenismul ajută cu siguranță la consolidarea criteriului conform căruia, fără Creștinism, sufletul Europei este bolnav sau rănit.

În 2007, ați vizitat România pentru a participa la Cea de-a III-a Adunare Ecumenică Europeană care s-a desfășurat la Sibiu. Cum apreciați faptul că în anul integării sale europene, România a fost gazda Adunării Ecumenice, iar orașul Sibiu a fost ales capitala culturală europeană?

Consider că sunt două semne excelente ale dorinței României de a se integra în Comunitatea Europeană și a voinței acesteia de a primi România. Am vizitat România de mai multe ori după Adunarea Ecumenică de la Sibiu și am simțit întotdeauna că este o țară cultă, cu mari personalități care au îmbogățit cultura universală. A fi capitala culturii înseamnă o recunoaștere a acestor realități.

Adunarea Ecumenică trebuia să se desfășoare la acea dată într-o țară ortodoxă. Prima a fost la Basel (Elveția), iar a doua la Graz (Austria). România a reprezentat o alegere bună, la fel și Sibiul, unde se intersectează mai multe etnii, limbi și confesiuni creștine.

Autor: Veronica Popa



Agenția RADOR - 18.04.2014 11:56