Interviu cu prof. dr. univ. Anna Eva Budura, singurul expert român în istoria Chinei (1)

R: Stimată doamnă, de curând cititorii români au făcut cunoştinţă cu o nouă carte scrisă de dumneavoastră, ”China – vieţi în vâltoarea istoriei.” Specialitatea dumneavoastră este istoria şi sunteţi, consider, singurul expert român într-un domeniu foarte complicat, istoria Chinei.

Anna Eva Budura: Ideea editării unor biografii a venit odată cu necesitatea şi cu dorinţa mea de a da publicitate rezultatele cercetărilor mele. Acum 30-40 de ani, publicarea unor materiale despre istoria Chinei erau determinate atât de condiţiile istorice existente în ţara noastră, cât şi în China. Deci trebuia să aleg ceva reprezentativ pentru China, etern în valoarea sa. Din acest motiv, prima biografie asupra căreia m-am oprit, a fost cea a lui Sima Qian, marele istoric al Chinei, care a pus bazele unei metodologii precise de elaborare a istoriilor oficiale ale diferitelor dinastii, fiind supranumit şi Herodot al Chinei. Rolul lui în culegerea documentelor antice ale Chinei, sistematizarea şi editarea acestora a fost completată într-un mod foarte ingenios de un capitol numit ”Biografii.” El a intuit că documentele sunt ca nişte stânci - clare, evidente şi necesare - pentru înţelegerea istoriei. Dar, în acelaşi timp, a intuit că acea istorie este făurită de personalităţi, de oameni, uneori chiar foarte simpli, că biografiile acestor oameni pot reflecta o epocă istorică, conferindu-i viaţă prin modul lor de gândire, de a se îmbrăca şi de a se comporta. Ideea formulării mele a pornit de la premiza că aceste biografii pot fi considerate lacrima şi zâmbetul istoriei.

Am editat câteva biografii, în ordine cronologică. După biografia lui Sima Qian, am scris biografia lui Qinshihuang, împăratul ctitor al Chinei unificate, a urmat articolul despre Cai Lun, cel care a dat omenirii hârtia, am redat viaţa lui tragică şi modul în care el a reuşit să realizeze această invenţie cu dragoste şi cu dăruire. Am cuprins în prima fază, desigur, biografia lui Zhang Heng, cel care a premers în realizările sale tehnice, inventive, lui Leonardo da Vinci, cu peste o mie de ani. Toate aceste personalităţi au fost o glorie a istoriei Chinei şi au constituit o introducere în lumea chineză, în istoria Chinei şi în acea latură despre care am vorbit, zâmbetul şi lacrima din istoria Chinei.

Redactarea acestor biografii bineînţeles că trebuia realizată în anumite condiţii istorice ale celor două ţări şi, în acelaşi timp, în funcţie de materialul bibliografic de care dispuneam. Până aproape de anul 1980, foarte puţine cărţi puteau fi obţinute din acest domeniu şi nu am avut nici posibilitatea de a mă deplasa în China pentru documentare. După 1980, datorită numirii soţului (n.red: Romulus Budura) în postul de ministru-consilier al Ambasadei României la Beijing, am stat acolo timp de doi ani şi am avut posibilitatea să mă documentez în continuare şi să obţin chiar unele materiale de arhivă.

R: Trebuie să reamintim ascultătorilor noştri faptul că, împreună cu soţul dumneavoastră, aţi făcut facultatea în China, moment de debut al pasiunii dumneavoastră pentru istoria Chinei. De asemenea, până la plecarea la post, în anul 1980, aţi lucrat la un institut de istorie...

Anna Eva Budura: Este adevărat. La Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice, dar înainte de asta am lucrat şi la ambasadă şi în ministerul de externe timp de zece ani. Eu am terminat facultatea de istorie şi această carte este dedicată unuia dintre profesorii mei de istorie şi soţiei dânsului, prima noastră profesoară de limba chineză, doamna Deng Yi şi domnul Zhou Yiliang. Doamna Deng Yi a fost profesoara care a condus grupul de profesori care a predat limba chineză primului grup de studenţi străini sosiţi în China la sfârşitul anului 1950, iar domnul Zhou Yiliang a fost profesor de istorie a Asiei şi a Chinei la Universitatea Beijing. Eu am dorit ca în această carte să-i menţionez pe cei doi profesori şi să-mi exprim mulţumirile şi omagiul meu pentru tot ceea ce au făcut pentru a pune bazele cunoştinţelor mele de limba chineză şi în domeniul istoriei Chinei. Vă imaginaţi că istoria Chinei, în cei peste cinci mii de ani de istorie scrisă, nu a fost uşor de asimilat. Am început să urmez cursurile de istorie cu un bagaj de ideograme ce cuprindea doar în jur de două mii, o picătură în vocabularul necesar pentru înţelegerea evenimentelor istorice, iar în ce priveşte istoria antică, situaţia a fost şi mai grea: în cursul celor doi ani de pregătire nu făcusem deloc limba veche. Am început să învăţ limba veche numai după ce am intrat la facultate, şi asta o dată pe săptămână, seara, după ora opt, când eram deja obosită după o zi de cursuri. Aveam cursuri şi dimineaţa, şi după-amiaza, era o muncă foarte susţinută.

Revenind, am publicat primele biografii în revista Magazin Istoric, după aceea le-am adunat în cartea Țara Simbolurilor în care am cuprins un capitol special numai cu aceste biografii. Ideea editării unei cărţi în care să cuprind şi celelalte biografii pe care le-am elaborat ulterior mi-a dat-o domnul Ioan Covaci, magistralul translator al poeziilor chineze, cu care mă şi pregăteam să scot un volum de poezii chinezeşti – eu să fac traducerea brută, iar dânsul urma să le recreeze, aşa cum a făcut şi cu cele publicate într-o plachetă – dar, din păcate, moartea lui prematură a împiedicat realizarea acestui plan. După ce a citit Țara Simbolurilor, Ioan Covaci mi-a scris următoarele rânduri: ”Mă simt îmbogăţit de extrem de interesanta dumneavoastră carte. Ce destine fantastice! Ce vulcani de paradox! Ce giganţi ai moralităţii! Ce apostoli ai cruzimii şi mucenici ai gândirii! Senzaţia este de pură umilinţă.”

Părerea aceasta plus părerile celor mai mulţi cititori pe care i-am consultat, toţi cei care au citit Țara Simbolurilor s-au oprit mai întâi asupra biografiilor. Și atunci m-am gândit că, poate, ar fi folositor ca toate aceste biografii, împreună cu cele editate ulterior, timp de peste 30 de ani, să fie cuprinse într-un singur volum. Aşa s-a născut acest volum în care am cuprins peste 30 de personalităţi ale istoriei Chinei ale căror vieţi m-au fascinat, m-au impresionat, uneori chiar până la lacrimi. Personalităţi de care m-am legat sufleteşte datorită generozităţii, spiritului lor creator şi de sacrificiu, determinării lor pentru atingerea unor scopuri măreţe, datorită prezenţei tragismului etern al existenţei umane.

R: Ne puteţi spune cum v-aţi îndreptat asupra celor 30 de personalităţi, cum aţi evaluat şi apreciat biografia acestora? Istoria culturii şi civilizaţiei Chinei abundă de personalităţi care merită să fie cunoscute. Aţi considerat că acestea constituie un etalon în ansamblul societăţii chineze, al unei anumite perioade istorice a Chinei?

Anna Eva Budura: Vedeţi, atunci când le-am ales nu m-am gândit la lucrul acesta, a precumpănit tot elementul subiectiv. Vă dau exemplu viaţa lui Confucius. În cartea lui Sima Qian este o biografie foarte frumoasă a lui Confucius. După aceea, am citit alte biografii scrise în epoca apropiată, de-a lungul istoriei, şi am considerat că Confucius, în afară de marele său rol în realizarea unei baze a civilizaţiei chineze, ar fi bine să fie cunoscut şi ca om, ca figura tragică a unui om care crează ceva şi trebuie să lupte cu o societate care poate nu este pregătită, încă, pentru acceptarea acelui moment pe care el, ca vizionar, l-a sesizat. La Confucius am găsit o asemenea durere şi un asemenea element al tragismului care ar merita o piesă de teatru, alături de vieţile unor mari personalităţi ale tragediilor greceşti. S-a făcut film, am văzut acel film, dar bineînţeles că ar mai fi loc şi de alte opere literare în ce-l priveşte. În toate aceste biografii eu am accentuat trăirile personale, tragediile personale ale acestor personalităţi.

R: Trebuie să vă mărturisesc că nu am citit despre majoritatea biografiilor cuprinse în cartea dumneavoastră şi nici măcar una din sursă directă.

Anna Eva Budura: Scriind aceste biografii, atunci când m-am concentrat asupra unei personalităţi, în primul rând am citit foarte mult despre epoca istorică în care a trăit şi veţi observa că înaintea fiecărei biografii este o introducere amplă despre acea perioadă istorică şi după aceea am studiat personajul, amănunte şi reacţiile lor în contextul unor evenimente istorice şi de acolo am tras concluzia cu privire la tragismul şi suferinţele lor, sacrificiile lor pentru un ideal, o pasiune, aşa cum a remarcat şi domnul Covaci. Am căutat să se simtă căldura şi pulsul sângelui acestor personalităţi. Uneori simţeam că pur şi simplu mă transpun în altă lume, aşa cum mi s-a întâmplat atunci când am redactat biografia istoricului Sima Qian. Tragedia vieţii sale m-a impresionat foarte puternic.

R: Sunt foarte multe aspecte şi din istorie, şi din biografiile acestor personalităţi, pe care nu le cunosc. Din păcate...

Anna Eva Budura: Pentru că China este incomensurabilă..

(va urma)

Autor: Marian Mizdrea, Radio România Internaţional

Share