`Prietenii mei mă întreabă dacă nu mă gândesc să mă întorc în Portugalia, iar eu le spun ca sunt bine aici, în România`

Într-un context economic şi social în care foarte mulţi tineri români îşi doresc să plece din ţară, André Mota, un portughez de 27 de ani, a decis să se stabilească în România.

Se află în Bucureşti de aproape 3 ani, iar o mare parte dintre prietenii lui portughezi, dar si romani nu înţeleg de ce a ales România şi nu Marea Britanie, de exemplu.

Aici, André are un serviciu bun, a stabilit prietenii, are o trupă de muzică rock, dar cel mai important lucru - după cum ne spune deschis - este faptul că poate fi împreună cu prietena sa, alături de care doreşte să-şi întemeieze o familie.

În plus, afirmă că deşi îi este dor de părinţii şi de sora rămaşi în Portugalia, precum şi de oceanul cu valuri bune pentru surf, viitorului lui este mai sigur în România, decât în ţara sa, şi este fericit aici.

Reporter: Cu ce te ocupi?

André Mota: Lucrez la o firmă de IT – Oracle - sunt dispecer şi lucrez pentru clienţii din Portugalia.

Reporter: Sunt foarte mulţi tineri care doresc să plece din România. Pe tine ce te-a adus aici? Care este povestea din spatele deciziei tale de a veni şi a te stabili în România?

André Mota: Este o poveste foarte frumoasă. Înainte de a mă hotărî să vin în România, am fost şase luni în Italia, într-o tabără de creaţie, prin programul tinerilor voluntari europeni. Acolo, am lucrat într-o asociaţie interculturală. În cadrul unui proiect, la care au participat tineri din mai multe ţări printre care şi România, Belarus, Trucia, am cunoscut-o pe Laura, actuala mea prietenă. Ea a stat în Italia zece zile. La sfârşitul programului, eu m-am întors în Portugalia, iar Laura în România. Apoi, eu am mai venit de câteva ori în România şi am avut o discuţie cu Laura, în urma căreia, am stabilit că dacă doream să continuăm relaţia, unul dintre noi trebuia să se mute: ori venea ea în Portugalia, ori eu, în România. Aşa că am convenit ca primul care îşi găseşte de lucru în ţara respectivă, să se mute. Şi a fost norocul meu că am găsit primul un loc de muncă, aici, tot la o companie de IT. Aşa că am venit în România.

Reporter: Cum interacţionezi cu oamenii de aici? Ţi-a fost greu să te integrezi?

André Mota: Nu mi-a fost greu deloc. Mi-a fost uşor şi pentru că am avut sprijin din partea Laurei care m-a ajutat mult. Şi m-am integrat foarte bine şi în familia ei, deşi la început nu a fost foarte multă deschidere, dar acum avem o relaţie foarte bună. Mi-am făcut prieteni aici, iar în prima companie de IT, am lucrat şi cu portughezi; şeful meu era şi el tot portughez. Ne-am împrietenit şi păstrăm legătura şi acum.

Reporter: Există o comunitate de portughezi în Bucureşti?

André Mota: Da, există, dar eu sunt un pic dezamăgit de comunitatea portugheză de aici. Pentru că portughezii pe care i-am întâlnit pe stradă şi pe care-i salutam cu bucurie, aveau o atitudine foarte reţinută ca şi când nu doreau să discute cu mine. Parcă îmi spuneau „nu te cunosc, nu vreau să discut cu tine”. Nu înţeleg de ce. Dar am întâlnit şi portughezi foarte deschişi şi care au fost fericiţi că s-au întâlnit aici cu o persoană din Portugalia. Însă nu toţi sunt aşa de deschişi; nu ştiu de ce.

În Franţa, de exemplu, există o comunitate foarte mare de portughezi, iar dacă te duci acolo, eşti ajutat cu absolut tot ceea ce ai nevoie. Dacă mergi ca simplu turist şi întâlneşti un portughez, acela este foarte fericit să afle că eşti tot din Portugalia. Aici, nu se întâmplă la fel. Cred că nu vor să fie deschişi, de frică să nu-i întrebi ceva sau să trebuiască să te ajute cu ceva, pentru că mulţi nu vor să ajute. Nu ştiu, nu prea înţeleg de ce.

Reporter: Familia cum a privit decizia ta de a pleca din Portugalia? Dar prietenii tăi ce reacţie au avut?

André Mota: Mama a fost puţin şocată, pentru că eu am venit din Italia în septembrie 2010 şi în mai puţin de un an, am anunţat-o că plec în altă ţară. Şi a înţeles că eu vroiam să merg în România şi să nu mă mai întorc. Pentru că într-adevăr, aceasta este intenţia mea: să nu mă mai întorc în Portugalia. La început, i-a fost greu să accepte, dar apoi a fost de acord că trebuie să am viaţa mea şi să fiu alături de femeia pe care o iubesc. Iar tata a spus că dacă este o decizie care mă face fericit, să o urmez. În ceea ce o priveşte pe sora mea, ea era îngrijorată, pentru că nu ştia nimic altceva despre România, decât că aici sunt ţigani care fac rău. Lumea de acolo aşa gândeşte: că în România este o sărăcie totală. Aşa că m-a întrebat de ce nu vine Laura în Portugalia şi i-am răspuns că fiind româncă, îşi va găsi foarte greu de lucru; eventual ar face curăţenie. Însă eu doream ca Laura să-şi menţină poziţia de aici, iar dacă eu îmi puteam găsi ceva de lucru în România, foarte bine. Prietena mea lucrează în domeniul resurselor umane, iar condiţiile de la ea de serviciu sunt foarte bune, pe când în Portugalia, nu cred că-şi putea găsit ceva asemănător.

În ceea ce-i priveşte pe prietenii mei, pot spune că au reacţionat la fel ca sora mea: aveau aceleaşi temeri. Dar eu le-am explicat că fusesem deja de două ori în România şi nu mi s-a părut că ţara este aşa cum ne-o prezintă nouă mass-media din Portugalia. Apoi, le-am arătat fotografii şi filme pe Youtube despre România; au fost surprinşi, iar unii dintre ei mi-au spus că li se pare chiar o ţară frumoasă. În Portugalia, dacă spui că mergi la Londra, e foarte bine, pentru că toată lumea vrea să se mute la Londra şi poate prietenii mei s-au gândit că pot sta la mine când vin în vizită. Dar în România? Cine vrea să vină în România? Nu vrea nimeni. Aşa că prietenii mei mă întreabă acum dacă nu mă gândesc să mă întorc în Portugalia. Şi le-am spus că deocamdată nu. Sunt bine aici. De exemplu, am citit că acum rata migraţiei din Portugalia către alte ţări este mai mare decât cea din anii `60, iar atunci a fost o migraţie foarte mare din Portugalia; oamenii mergeau să muncească în ţări precum Franţa şi Belgia, iar acum, sunt şi mai multe persoane care pleacă.

Aşa că eu cred că am luat o decizie bună, iar anul care vine, mă gândesc să mă căsătoresc.

Reporter: Din punctul acesta de vedere, cum ţi se pare viaţa tinerilor români, diferă mult de cea a portughezilor?

André Mota: Nu mi se pare că există mari diferenţe. Prietenii pe care-i am aici şi care sunt într-o facultate sunt siguri că după terminarea studiilor, vor pleca în altă ţară. La fel se întâmplă şi cu tinerii portughezi: vor să plece în altă parte după terminarea studiilor şi nici măcar nu mai încearcă să-şi găsească ceva de lucru în Portugalia, pentru că ştiu deja că nu vor găsi. Şi atunci, termină facultatea şi pleacă.

Reporter: Crezi că piaţa muncii din România oferă mai multe şanse de angajare pentru tineri?

André Mota: Da, cred că da. Iar aici ai mai multă stabilitate la locul de muncă. În Portugalia, o companie mare te angajează pentru 6 luni, dar după acest timp, nu ştii ce se va întâmpla cu tine: poate rămâi acolo, dar poate nu. Sau poţi să lucrezi într-o companie mare timp de 3-4 ani, şi într-o zi, ţi se poate spune că trebuie să pleci, pentru că nu mai sunt bani pentru tine. Dar aici, în România, nu am auzit să se întâmple aşa ceva. În Portugalia, nu se face concract pe termen nedeterminat, se face un contract pe şase luni şi apoi nu ştii ce se va întâmpla cu tine.

Reporter: Cum ţi se par atitudinile şi mentalităţile tinerilor români comparativ cu cele ale tinerilor portughezi, privind actualul context social si politic?

André Mota: Prea multe diferenţe nu sunt. Doar că, de exemplu, în Portugalia, sunt mulţi tineri foarte implicaţi în politică. Sunt înscrişi în partide politice şi sunt foarte implicaţi în administraţia locală. Aici nu se întâmplă la fel. Poate că tinerii români sunt dezamăgiţi de politicieni şi nu-i interesează să se implice în politică. Şi în Portugalia sunt dezamăgiţi, dar înţeleg că situaţia nu se schimbă dacă fiecare stă şi spune doar unde a greşit celălalt. Acolo, fiecare încearcă să schimbe şi el ceva: îşi face un partid, candidează la alegeri şi încearcă să facă el lucrurile aşa cum consideră că trebuie.

Reporter: Cu alte cuvinte, tinerii portughezi au mai multă iniţiativă?

André Mota: Da, eu aşa cred. Am urmărit şi aici protestele referitoare la Roşia Montană şi a fost foarte bine că oamenii au protestat, dar nu s-a ajuns la nicio concluzie şi nu mai văd pe nimeni pe stradă care să atragă atenţia că problema nu s-a rezolvat. Aici oamenii protestează, dar dacă le spui că ar trebui să-şi înfiinţeze un partid dacă sunt nemulţumiţi şi să participe la alegeri, îţi spun că nu pot, că nu au timp şi asta nu e bine.

În rest, cultura este cam aceeaşi. Eu pot spune că sunt fericit că am găsit o comunitate hardcore din care făceam parte şi în Portugalia, aşa că, din acest motiv, totul mi se pare mai familiar. Am prieteni aici şi mergem împreună la concerte. Am puţini prieteni, dar cei pe care-i am, sunt buni şi mă simt bine cu ei.

Reporter: Pe lângă prietenii tăi din Portugalia care nu înţeleg de ce ai decis să trăieşti în România, sunt şi români care te întreabă de ce doreşti să-ti faci un viitor aici?

André Mota: Da, sunt foarte mulţi români care se miră când le spun că sunt din Portugalia şi că trăiesc aici. Sunt foarte contrariaţi şi mă întreabă ce găsesc sau ce caut aici, în România. Le spun că nu am niciun motiv să mă întorc în Portugalia sau să mă duc în altă ţară, pentru că ceea ce am acum în România, mă face să mă simt împlinit. Am călătorit destul de mult şi în alte ţări: Marea Britanie, Spania, Franţa, Italia, Grecia. Anul care vine, aş dori să merg cu Laura într-o ţară musulmană, pentru că istoria Portugaliei este foarte legată de cea a populaţiilor din nordul Africii: de mauri. Aici, am observat că unii oameni îi confundă pe musulmani cu ţiganii. Am încercat că le spun că cei care vin din Liban sau din Irak nu sunt ţigani, dar mi-au zis că sunt mai bruneţi şi că arată ca nişte ţigani. Însă eu consider că este o lipsă de informare şi nu-mi plac deloc stereotipurile acestea. Şi eu am o înfăţişare mai deosebită: am tatuaje, am barbă, sunt mare, port cercei şi sunt sigur că sunt şi oameni care spun despe mine că sunt o persoană rea, care cine ştie ce a făcut, iar dacă nu vin să discute cu mine, cei din jur rămân cu impresia că sunt un om rău. Dar când vin şi stam de vorbă, văd că nu sunt chiar aşa de rău, şi că sunt alţii care arată foarte prietenoşi şi se dovedeşte că sunt foarte răi. Dar şi în Portugalia se întâmplă aşa ceva. Noi, europenii, şi mai ales cei din vest, avem multe prejudecăţi. Odată, un prieten african mi-a arătat pe Youtube cum se desfăşoară o înmormântare în satul lui în Africa. Mi-a explicat faptul că în satul lui, oamenii nu au prea multă mâncare, dar când moare cineva, se pune mâncare în sicriu şi apoi se aruncă pământ peste el. Eu i-am spus că mi se pare stupid, pentru că ei nu au ce mânca acolo, în sat, şi aruncă alimentele în felul ăsta. Şi i-am mai comentat că nu ştiam că morţii din ţara lui pot mânca, iar el mi-a răspuns că nici el nu ştia că morţii din Portugalia pot mirosi florile. Noi ducem flori la morminte, nu? Aşa că mi-a zis că nu pot judeca lumea prin prisma culturii în care am fost educat eu. Astfel, am înţeles că trebuie să te afli în locul respectiv pentru a înţelege ce se întâmplă acolo şi de ce se întâmplă. Prin urmare, acum, dacă văd ceva şi mi se pare mie că e un pic ciudat, în loc să judec, încerc să înţeleg de ce se întâmplă aşa ceva, care sunt motivele. Am observat că românii sunt un pic mai reci (diferiţi) faţă de portughezi. De exemplu, când sunt în metrou şi vreau să cobor, oamenii nu aşteaptă să ies, şi intră. În Portugalia, nu se întâmplă asta. Dar, apoi, m-am gândit că România a fost o ţară în care oamenii au fost nevoiţi să înveţe să se adapteze la situaţie, la momentele grele prin care a trecut ţara. Aşa încât, eu nu-i judec, mai ales că am observat că cei care procedează astfel la metrou, sunt oameni în vârstă. Ştiu că au trăit sub regimul comunist şi nu-i judec pentru că înţeleg că au trecut prin multe.

Reporter: Prietenii tăi care erau îngrijoraţi de faptul că ai decis să trăieşti în România, au venit aici în vizită?

André Mota: Nu, niciunul, pentru că nu au bani să vină aici. Nu au un loc de muncă şi nu au bani să vină.

Reporter: Eşti catolic? Ce vei face de Paşti? Anul acesta creştinii ortodocşi şi cei catolici sărbătoresc Paştele în aceeaşi zi.

André Mota: Eu nu sunt botezat. Părinţii mei nu m-au botezat când eram mic, iar mie religia nu-mi spune mai nimic. Ştiu că dacă vreau să mă căsătoresc aici, va trebui să mă botez la biserica ortodoxă şi nu am nimic împotrivă. Am mai fost cu Laura la slujbe ortodoxe şi mi se pare interesant. Dar în Portugalia, nu mergeam. Acolo, tinerii nu merg atât de mult la biserică. Pe cei de aici, îi văd că îşi fac semnul crucii când sunt pe stradă şi trec pe lângă o biserică. În Portugalia, nimeni nu face asta, pentru că oamenii nu sunt interesaţi de religie; poate pentru că sunt dezamăgiţi, nu ştiu. Eu respect oamenii care sunt religioşi şi care merg la biserică, dar nu sunt de acord cu instituţia bisericii. Consider că oamenii bisericii iau mulţi bani de la populaţie şi construiesc biserici, în loc să investească în educarea tinerilor, să construiască şcoli. Ar trebui să ajute mai mult societatea.

Reporter: Ce-ţi place să faci în timpul liber?

André Mota: Îmi place să stau acasă şi să mă uit la un film sau să merg în parc. Am şi o trupă de muzică rock aici, dar suntem abia la început. Sunt toboşar şi merg în week-end la repetiţii; petrec 2-3 cu băieţii din trupă. Ne distrăm şi ne simţim foarte bine. Muzica îmi place foarte mult. Am avut şi în Portugalia două trupe. Am cântat în Marea Britanie şi în Spania şi îmi place foarte mult să am o trupă. Fac muzică din plăcere, dar nu vreau să trăiesc din asta, pentru că ştiu că e foarte greu.

Reporter: Te simţi acasă în România?

André Mota: Da, sunt acasă, numai că-îmi lipseşte oceanul. În Portugalia, am locuit într-un oraş foarte aproape de ocean; ajungeam în 5-7 minute. Şi asta îmi lipseşte foarte mult, pentru că acolo făceam surf, iar aici nu pot. Marea Neagră e departe şi nu are valuri bune pentru surf. Familia mea a fost de curând în Bucureşti şi a stat o săptămână. Cred că le-a plăcut aici. Am vizitat şi Braşovul şi Sinaia. Numai că mama s-a simţit fericită văzând că sunt bine integrat aici, dar în acelaşi timp, s-a simţit şi tristă, tocmai pentru că sunt foarte integrat aici şi asta înseamnă că nu mă mai întorc în Portugalia. Dar cred că acum a înţeles care este situaţia şi este fericită, pentru că vede că eu sunt fericit.

Reporter: Ai încredere în viitorul tău în România?

André Mota: Da, sper să evoluez la locul de muncă sau poate să-mi găsesc altul mai bun, să mă căsătoresc şi să am un copil. Îmi doresc să rămân aici. Am un prieten portughez care nu vorbeşte româna şi l-am întreabt de ce nu o învaţă, iar el mi-a spus că dacă învaţă româna, asta înseamnă că nu se întoarce în Portugalia şi nu vrea să se întâmple asta. Iar când i-am spus că eu am de gând să-mi cumpăr o casă aici, mi-a zis să nu fac aşa ceva, pentru că asta înseamnă că nu mă mai întorc în Portugalia. Şi eu l-am întrebat cine i-a spus că vreau să mă întroc? Pentru că eu nu vreau, îmi doresc să rămân aici. Poate doar dacă găsesc acolo ceva foarte, foarte bun. Dar ştiu că asta nu se va întâmpla; nu am speranţe false. Eu îmi fac planuri aici, în România.

Într-o Europă deschisă, în care migraţia economică este tot mai discutată şi mai disputată, tânărul André a ales să-şi urmeze sentimentele şi... îi merge bine.

Reporter: Veronica Popa

Share