Interviu realizat la Shanghai cu ambasadorul României în RP Chineză, Viorel Isticioaia

Ambasadorul României în Republica Populară Chineză, Viorel Isticiaoaia

Interviu acordat Biroului de Presă al Pavilionului România din cadrul Expo Mondial 2010

În perioada 28 – 30 iunie 2010, ambasadorul României în RP Chineză, Viorel Isticioaia, s-a aflat la Shanghai pentru a participa la ceremonia inaugurării ciclului de emisiuni „Călătorie pe Dunăre”, realizat de televiziunea din Guangdong (provincie din sudul Chinei) şi la Forumul de Afaceri România-China găzduit de Pavilionul România la Expoziţia Mondială 2010, Shanghai. La finalul manifestărilor, Excelenţa Sa a acordat un interviu Biroului de Presă al Pavilionului România în timpul căruia a apreciat importanţa şi semnificaţiile activităţilor la care a participat.

Reporter: Domnule ambasador, aţi revenit la Shanghai pentru a participa la două activităţi conexe relaţiilor româno-chineze. Mai întâi, ceremonia de inaugurare a emisiunilor TV „Călătorie pe Dunăre” realizate de televiziunea Guangdong.

E.S Viorel Isticioaia: Este o bucurie să revin la Shanghai, de fiecare dată, pentru că Shanghai, atât prin Consulatul României, cât şi prin faptul că reprezintă 40% din agenda schimburilor economice româno-chineze, este un partener important pe relaţia bilaterală. Iar prezenţa pavilionului României în ansamblul Expoziţiei Mondiale de la Shanghai a adăugat o sumă de activităţi importante la care ambasada s-a asociat cu multă bucurie. Între acestea, aşa cum aţi menţionat, s-a regăsit acum două zile şi întâlnirea festivă organizată de televiziunea, împreună cu grupul de media din una dintre cele mai dezvoltate provincii ale Chinei, Guangdong. Evenimentul a fost semnificativ pentru că el a marcat lansarea, în contextul deosebit al manifestărilor prilejuite de Expoziţia Mondială de la Shanghai, pentru a arăta în ce măsură percepţia şi, în general, sensibilitatea chineză faţă de evoluţia relaţiilor cu Europa, are nevoie de un supliment de efort, de cunoaştere, de sporire a ansamblului de informaţii. Şi aici, televiziunea din Guangdong a făcut în ultimii ani un ansamblu de eforturi – pe parcursul a aproape cinci ani – pentru realizarea unui documentar masiv, de televiziune, în ţările dunărene. Este o concepţie pe care, trebuie să recunosc, prietenii chinezi au construit-o cu multă grijă, documentându-se în Europa, dar şi cu sprijinul ambasadelor din statele dunărene, între care am avut bucuria să ne regăsim şi noi, autorităţile române, atât ambasada din Beijing, dar şi cele din ţară.

Televiziunea din Guangdong, o provincie cu un nivel de prosperitate, de educaţie şi de conexiuni cu lumea absolut impresionant, a avut ideea tocmai pentru că este în avangarda deschiderii către lume aşa cum a început ea în China la orizontul anilor ’80. Din acest punct de vedere, documentarul de televiziune realizat de echipe care au străbătut cele zece state dunărene şi s-au documentat asupra modului în care Dunărea însăşi este conectată cu evoluţiile istorice – bineînţeles, de-a lungul mileniilor civilizaţiilor europene până la actualitatea care, prin intermediul Dunării, conectează statele riverane – aş spune că documentarea lor s-a fructificat de o manieră superioară prin realizarea acestui documentar. El este notabil pentru că portretizează de o manieră foarte bine individualizată fiecare din statele riverane, începând cu izvoarele din Munţii Pădurea Neagră din Germania şi ajungând la vărsarea în Marea Neagră şi, bineânţeles, cu minunăţiile cunoscute de noi ale Deltei Dunării. Din acest punct de vedere este magistral portretul pe care îl formează ansamblul secvenţelor, este un serial cu circa 18 episoade, cu tot ce se întâmplă de-a lungul Dunării de la izvoare până la vărsarea în mare, în egală măsură este un lucru interesant faptul că antrenează spectatorul într-o aventură care cuprinde secvenţe istorice, culturale, de natură economică privind evoluţiile actuale din această regiune. Este o panoramă extrem de binevenită a istoriei şi evoluţiilor de ansamblu aşezate pe axa geografică pe care o reprezintă Dunărea, în pântecul Europei, dar şi o invitaţie către prietenii chinezi pentru a se apropia de Europa, a se apropia de ceea ce este comun – istorii comune, tradiţii culturale – dar şi de cele specifice, naţionale, individualizate. Din acest punct de vedere, documentarul a presupus o activitate de studiu, de colectare de materiale absolut remarcabilă, nivelul tehnic de realizare, montajul alert, comentariul foarte bine ales şi cu o adecvare extraordinar de surprinzătoare pentru modul în care prietenii chinezi au ştiut să selecteze episoade, secvenţe, personalităţi care intervin pe parcursul documentarului pentru a vorbi despre semnificaţia Dunării pentru istoria bine particularizată a fiecărei naţiuni riverane.

Aş spune că realizarea artistică, documentarea, este remarcabilă, ne-am bucurat – eu însumi, colegii mei domnul Florin Tacu, consulul general de la Shanghai, domnul Ferdinand Nagy, comisarul general al României pentru expoziţii mondiale – să fim alături de prietenii chinezi pentru lansarea, la Shanghai, a acestui documentar pentru că el aduce, nu numai prin faptul că a fost difuzat deja în limba chineză, ci prin faptul că aici va fi difuzat în contextul manifestărilor legate de expoziţia mondială, în limba engleză, ci faptul că arată modul în care partea chineză doreşte tot mai mult să dezvolte relaţiile chino-europene şi, în egală măsură, să încurajeze prietenii chinezi să se aventureze cu gust, cu speranţă, cu optimism, într-o relaţie multiplă cu partenerii din zona Europei, indiferent că este vorba de turism, de mers la studii în statele respective, de relaţii economice.

Deci, evenimentul a fost, aş spune, cu multiple semnificaţii. Una dintre cele mai puternice televiziuni la nivelul uneia din regiunile cele mai dezvoltate din China, Guangdong, una din reuşitele producţii cinematografice documentaristice chineze şi, trei, una din tentativele inteligente, bine pregătite, pentru a da sentimentul de comuniune de valori, de paralele, pe care le putem regăsi parcurgând istoria celor două continente. Îmi amintesc că am îndrăznit să compar sensibilitatea şi sentimentele pe care statele riverane în Europa le au faţă de Dunăre cu ceea ce simt şi ceea ce reprezintă, pentru prietenii chinezi, marile fluvii cunoscute din istoria Chinei, indiferent dacă este vorba de Yang-tzi sau fluviul Galben. Evenimentul a marcat o sărbătoare culturală a modului în care acestă axă fluvială ajută Europa să se regăsească într-un efort de unificare şi regăsire a sa însăşi în multiplicitatea fiecărei zestre de cultură şi identitate naţională din Europa şi, în egală măsură, lansând o invitaţie către cunoaşterea acestei bogăţii de istorie, cultură şi de şanse de cooperare pentru prietenii chinezi.

Rep:România a avut cea mai numeroasă participare la ceremonia de inaugurare. Aceasta se datorează faptului că avem consulat general la Shanghai, participăm la Expoziţia Mondială şi dumneavoastră, de opt ani, vă deplasaţi oriunde în China pentru a susţine activităţile bilaterale sau mai există şi alte motive?

E.S Viorel Isticioaia: Formula activităţii, pentru public, a fost de conferinţă de presă. A fost gândită pentru a avea impact prin modul în care s-a venit în faţa audienţei pentru a prezenta acest efort de a crea documentarul dar, în aceeaşi măsură, s-a dorit reliefarea acelor contribuţii, notabile, din partea statelor care au dat semnificaţie acestui produs cultural-artistic, acestui documentar despre Dunăre. Prietenii chinezi, inspiraţi de tradiţiile relaţiei româno-chineze au dorit să avem o prezenţă românească cât mai reprezentativă şi de aceea m-am bucurat că şi domnul Ferdinand Nagy şi domnul Florin Tacu, au acceptat să fie prezenţi. Eu m-am asociat cu multă bucurie acestui proiect din faza sa cea mai timpurie şi am avut satisfacţia să fiu invitat de către realizatori să vorbesc despre semnificaţia Dunării pentru naţiunea noastră, să vorbesc despre modul în care relaţiile bilaterale, de-a lungul timpurilor, nu au ignorat aceste tradiţii care ne conectează faţă de semnificaţia Dunării şi sigur că am avut ocazia să vorbim despre producţiile artistice în care s-a regăsit Dunărea, de la filmul regizorului Sergiu Ciulei „Valurile Dunării” până la compoziţia lui Iosif Ivanovici, foarte bine cunoscuta linie melodică ce-i încântă, întotdeauna, pe prietenii chinezi. Din acest punct de vedere aş putea spune că România s-a bucurat de atenţie suplimentară, comparativ cu alte state, repet, atât în virtutea tradiţiilor bilaterale româno-chineze, cât şi în virtutea sensibilităţii şi cunoaşterii de către prietenii chinezi a ceea ce înseamnă pentru noi, Dunărea, în plan naţional.

Pe de altă parte aş spune că în acea seară a fost vizibilă contribuţia imediată prin prezenţa ansamblului folcloric „Căluşarii Slatinei” care s-a remarcat pe „scena” conferinţei de presă. Această prezenţă a fost cu adevărat o dovadă că România asociază oricărui moment de prezentare a unui moment semnificativ din Europa cu propriile elemente de zestre culturală atât de specifică, atât cea individualizată, naţională, cât şi cea integrată în ansamblul european.

Rep: În cursul zilei de ieri (n. red: marţi, 29 iunie) aţi participat la Forumul de Afaceri România-China organizat în colaborare cu compania Zhongyuan, firma care a construit pavilionul ţării noastre la Expo Mondial. La forumul găzduit de pavilionul României au participat reprezentanţi ai peste 40 de companii chineze. În actualul context economic şi financiar global care pot fi, în opinia dumneavoastră, rezultatele organizării de seminarii, forumuri, reuniuni pe teme economice?

E.S Viorel Isticioaia: Consider că efortul de a avea pavilion în ansamblul care reprezintă tentativele de prezenţă naţională în cadrul Expoziţiei Mondiale Shanghai este o chestiune care invită la un efort suplimentar de individualizare, de fructificare a acestor oportunităţi. Pavilionul a fost construit, avem un pavilion naţional reprezentativ. El reprezintă, de asemenea, platforma pe care putem, în continuare, construi, dezvolta, o sumă de activităţi destinate atât integrării în ansamblul activităţilor din expoziţia mondială ceea ce oferim noi ca produs românesc cultural reprezentativ, dar şi de a atrage atenţia vizitatorilor chinezi sau străini asupra oportunităţilor pe care le prezintă ţara noastră pe diferite planuri. Din acest punct de vedere, a fost notabilă iniţiativa domnului comisar general Ferdinand Nagy pentru că ea doreşte să arate că dincolo de dimensiunea predominantă culturală pe care o reprezintă fiecare pavilion din expo, şi acesta este registrul în care fiecare a punctat să fructifice prezenţa pavilioanelor naţionale, noi încercăm să adăugăm un element suplimentar, pragmatic, care ţine foarte mult seamă de conjunctura relaţiilor bilaterale, cât şi de ceea ce spuneaţi, conjuctura puţin mai dificilă a provocărilor care privesc la ora aceasta evoluţiile financiare, economice din Europa şi, în general, din lume.

Acest forum care s-a construit pe un parteneriat deja consacrat, cu Zhongyuan Construction Group din Shangai, una din companiile solide din ansamblul activităţilor economice din Shanghai. Acest parteneriat a condus la ideea de a invita, la iniţiativa domnului Nagy, cu asistenţa Consulatului General şi a Biroului de Promovare Economică din Shanghai, o sumă de reprezentanţi din diferite companii din diferite medii, pentru că atât preşedintele companiei chineze a dorit să aducă un număr de parteneri, cât şi să atragă atenţia asupra modului în care ne putem preocupa împreună, parteneri români şi chinezi, de perspectiva cooperării. Din acest punct de vedere m-am bucurat să văd între reprezentanţii celor peste 40 de companii, oameni din mediul industriei construcţiilor, din mediul de afaceri, financiar-bancar, din alte sectoare industriale foarte bine dezvoltate în Shanghai, precum şi din mass media shanghaieză.

A fost semnificativă această varietate a prezenţei reprezentanţilor diferitelor medii pentru că ea arată, pe de o parte, că interesul este real în a construi noi punţi de legătură între comunitatea de afaceri foarte bine dezvoltată aici, în Shanghai, şi cea românească. Ceea ce lipseşte şi a fost foarte vizibilă în abordările, relatările, în exprimarea speranţelor de către participanţii la acest forum a fost o mai substanţială interacţiune care să permită trecerea dincolo de barierele de limbă, de mentalitate, de conjunctură a preocupărilor individualizate şi inevitabil localizate de grijile pe care le are comunitatea românească, acasă, şi cea chineză, aici.

Trecând dincolo de acestea, să găsim terenul comun, mutual benefic, pentru dezvoltarea unor relaţii de afaceri în special pe terenul investiţiilor, al cooperării în domeniul producţiei, în domeniul comercial. Ceea ce se întâmplă în mod real, în prezent, şi Shanghai este în privinţa aceasta nu numai reprezentativ, ci este extraordinar de puternic, intens, în modul în care se îndreaptă către comunitatea externă, către lume. Iar ceea ce se întâmplă la noi, este o minimă, minimă însemnând foarte mică, foarte redusă, aş spune subdimensionată înţelegere şi percepţie a realităţii oportunităţilor de care noi, şi în general oamenii de afaceri români, s-ar putea bucura venind către China şi realiza o relaţionare mai eficientă, mai frecventă, mai substanţială cu partenerii chinezi.

Avem, pe de o parte, această tradiţie pe care vorbitorii de ieri, începând cu subsemnatul, domnul comisar general Nagy, domnul consul general Florin Tacu sau ministrul consilier economic, domnul Dan Simion, toţi le-am menţionat referindu-ne nu numai la tradiţia excelentă a relaţiilor româno-chineze, tradiţie care a intrat în cel de-al 61-lea an, referindu-ne la momentul începerii relaţiilor diplomatice, nu numai acumularea unei expertize de cunoaştere reciprocă, aprofundată în anii extremei, profundei şi multiplei cooperări economice româneşti din a doua jumătate a deceniului 6 din secolul trecut şi până la sfârşitul deceniului 8, ci referindu-ne mai ales la ceea ce evoluţia economiilor de piaţă din ambele ţări, multiplicarea mecanismelor extrem de eficiente de industrii moderne, în special în China, multiplicare de o măsură care a ajuns să atingă termeni de eficienţă, productivitate şi performanţă tehnologică de nivel mondial, toate acestea ar trebui să hrănească în mod direct, oportun şi profitabil interesul comunităţii româneşti de afaceri.

Realitatea este, şi o constatăm împreună, şi la acest seminar, o dată în plus ar trebui să punem un diagnostic nu extraordinar de optimist şi nici foarte roz al actualităţii în care aş spune că prezenţa oamenilor de afaceri români, aşa cum menţionam adineaori, este subdimensionată, este minimă, este dezamăgitoare. În sensul că mai degrabă reîntâlnim oameni de afaceri pe traseele cooperării cu partenerii din proximitatea geografică, firescă de altfel, în contextul integrării României în Uniunea Europeană, dar dezamăgitoare pentru că nivelul de limitare a afacerilor româneşti la orizontul european nu a reuşit încă să constate ceea ce este dincolo de acestea, potenţialul pe care ele însele, firmele vest-europene, de exemplu, îl explorează mult mai activ, cu curaj şi cu perseverenţă spre orizonturile asiatice indicate ca fiind profitabile, la ora aceasta, mai ales de efectele din ce în ce mai generalizate ale crizei financiare şi economice.

Invitaţia mea, inspirată de întâlnirea de ieri cu oamenii de afaceri chinezi este ca, dincolo de orizontul vest-european, al Uniunii Europene, sau de orizontul continental european, să încercăm cu toţii, de la diplomaţi la oamenii de afaceri, de la mediul jurnalistic din România la cel universitar, să ne adecvăm de o manieră mai activă, insistentă, consecventă pe termen lung, înţelegerea şi cunoaşterea noilor orizonturi care oferă României oportunităţi şi vorbesc mai ales de oportunităţi în plan economic şi comercial, cu adresă directă la acele zone care ne sunt încă, în virtutea tradiţiilor şi a unei moşteniribine pozitivate de istoria contemporană a României, la acele zone care se mişcă foarte bine economic în ansamblul mondial. Şi una dintre aceste zone este Asia, şi mai precis, în inima Asiei, China.

Din acest punct de vedere, cred că e bine de constatat, şi noi cei care suntem aici responsabili de gestionarea efectivă şi zilnică a relaţiilor cu China, Ambasada României de la Beijing, Consulatul General de la Shanghai, cel de la Hong Kong şi inclusiv colegii care sunt prezenţi în pavilionul României, ar trebui cu toţii să încercăm să profităm de fiecare din aceste platforme pe care ne regăsim şi să le promovăm ca elemente de referinţă, de cunoaştere, de suport informaţional, de suport relaţional, pentru oamenii de afaceri români, pentru mediile româneşti care, acumulând deja, în cei 20 de ani, maturitate în iniţierea, dezvoltarea şi realizarea de schimburi economice, interumane, de afaceri, să căutăm să deschidem mai larg evantaiul raporturilor cu China. Sigur că poate, cele spuse de mine, sună destul de abstract. N-am vorbit despre modul în care, de exemplu, numai ieri, după încheierea forumului de afaceri, o mulţime de reprezentanţi ai marilor companii chineze au venit la mine să-mi dea cartea de vizită, nu atât pentru a face cunoştinţă cu ambasadorul, cât pentru a putea, prin persoana mea, să găsească o punte către România, cât pentru ca, prin intermediul Ambasadei, a Consulatului General şi chiar a pavilionului României care a fost gazda acestui forum, să deschidă o uşă prin care să ştie că semnalul lor de interes, de cordialitate, de încercare de a găsi o oportunitate de afaceri va avea ecou în România.

N-aş spune că seminarul de ieri a fost doar o picătură în mare. A fost semnificativ pentru că acel număr de reprezentanţi de mari companii care au venit au, mulţi dintre ei, deja, o experienţă acumulată pe plan internaţional, cu totul impresionantă. Mi-amintesc că unul dintre ca ei mi-a arătat cartea de vizită pe care era menţionată o sumă de reprezentanţe în străinătate ale respectivei companii şi mi-a spus că reprezintă doar o parte din acele birouri externe pe care le are din cele 90 de ţări în care este prezentă prin relaţii de afaceri. Din păcate, menţiona respectivul om de afaceri, România nu se regăseşte. Iată cum, realmente am fost sensibil la această subliniere, de către el, a dorinţei de a intra într-un nou orizont, cu atât mai mult cu cât el însuşi a menţionat dorinţa de a vizita România, de a reînnoda nişte legături care, de altfel, ştia şi el, sunt tradiţionale între mediile de afaceri române şi chineze.

În această perspectivă, încă o dată, forumul a fost o nouă tentativă prin care noi, aceşti câţiva românii responsabili pentru agenda relaţiilor bilaterale, am vrut să luăm pulsul mediului de afaceri chinez şi să vedem cât de intens, cât de real, cât de insistent este acel nivel de interes în ce priveşte relaţia cu România. Şi răspunsul este pozitiv. Acest interes este real, este bine direcţionat, datorită faptului că România este percepută nu numai prin cifrele care indică performanţele economice imediate din trimestrul I sau trimestrul II al acestui an, ci prin ceea ce ea a reprezentat ca partener industrial un număr de decenii.

Doi, este întemeiată înţelegerea României în noua sa ipostază, de partener credibil şi legitim în contextul european şi, trei, este bazat pe simţul extrem de pragmatic, extrem de bine orientat către viitor al omului de afaceri chinez care percepe România ca pe o platformă regională cu potenţial foarte bun în zona în care ne aflăm. Toate aceste sunt lucruri spuse de interlocutorii noştri de ieri şi nutresc, o dată în plus, speranţa că asemenea semnale către mediul de afaceri românesc vor avea ecou şi vom înregistra o mai activă relaţionare în viitor.(Shanghai, 30 iunie 2010 – Marian Mizdrea)

Share