Interviu în exclusivitate cu purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe din Israel, Yigal Palmor

Într-un interviu acordat în exclusivitate Radio România, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe din Israel, Yigal Palmor, a răspuns întrebărilor puse de corespondentul extern, Dragoş Ciocârlan.

Realizator, Dragoş Ciocârlan: Domnule Yigal Palmor, vă rog să ne vorbiţi despre situaţia din Siria şi implicarea grupării Hezbollah în războiul civil sirian, precum şi despre prezenţa altor grupări teroriste pe teritoriul sirian. Care sunt perspectivele în ce priveşte situaţia din Siria?

Yigal Palmor: Războiul din Siria este, bineînţeles, o tragedie pentru poporul său, dar şi un mare pericol pentru statele vecine. Există, în mod clar, pericolul răspândirii violenţelor dincolo de graniţe, în alte ţări din zonă. În plus, este posibil ca arme chimice să cadă în mâinile grupărilor teroriste sau în mâinile altor elemente necontrolate. Acest lucru reprezintă o îngrijorare comună tuturor statelor care se învecinează cu Siria şi considerăm că trebuie să ne coordonăm eforturile astfel încât să prevenim orice posibil pericol care ar putea veni dinspre această zonă. Trebuie să ştiţi, de asemenea, că gruparea Hezbollah şi Iranul luptă alături de armata siriană împotriva rebelilor şi, din acest motiv, implicarea lor profundă în acest război reprezintă un alt pericol mai ales în ce priveşte eventualitatea ajungerii armelor chimice în mâinile grupării Hezbollah, recunoscută de multe ţări ca fiind o organizaţie teroristă. Sau, bineînţeles, există pericolul ca Iranul să preia controlul asupra unor zone din Siria prin intermediul Hezbollah şi împreună cu Hezbollah, şi acest lucru poate duce la dezintegrarea teritoriului sirian în mai multe părţi, controlate de diferite autorităţi sau de diferite grupări, toate aceasta ducând spre o anarhie totală - cum se întâmplă în Somalia, de exemplu. Deci, toate acestea reprezintă pentru noi îngrijorări majore, care afectează nu numai Israelul, dar şi alte state învecinate, precum Iordania şi, bineînţeles, Turcia, dar chiar şi dincolo de acestea, pentru că extinderea violenţelor către statele vecine Siriei ar putea afecta Europa prin contaminare. Şi acest lucru se poate întâmpla dacă nu există o autoritate centrală la Damasc care să controleze teritoriul sirian. După încheierea acestui război există, din nou, riscul să vedem Siria devenind o ţară precum Somalia. Somalia astăzi, după cum ştim, este fieful piraţilor care pun în pericol rutele internaţionale de navigaţie. Acesta este doar un exemplu al modului în care deteriorarea şi dezintegrarea Siriei ar putea pune în pericol spaţiul din afara graniţelor sale. Suntem, în mod evident, extrem de îngrijoraţi din acest motiv şi sperăm că se poate găsi o soluţie la nivelul comunităţii internaţionale.

Realizator: Ameninţarea nucleară iraniană şi sprijinirea terorismului este o problemă care preocupă comunitatea internaţională. Cât de autentică este soluţia diplomatică, în opinia dumneavoastră?

Yigal Palmor: Iranul nu a renunţat la programul său nuclear militar şi acest lucru generează, bineînţeles, o mare îngrijorare. Dacă Iranul va deveni o putere nucleară având bomba nucleară, atunci acest lucru va afecta Asia, Orientul Mijlociu şi, de asemenea, ar putea afecta şi Europa. Pentru că regimul de la Teheran nu vrea doar să obţină un fel de prestigiu pe care îl conferă deţinerea unei arme nucleare, ci intenţionează în mod clar să răstoarne regimurile din Orientul Mijlociu şi să conducă reţele teroriste în întreg Orientul Mijlociu. Există un motiv pentru care Iranul a fost declarat duşman de către state precum Maroc, Egipt, Arabia Saudită şi chiar şi de către Turcia, care, după ce a încercat, până la un punct, să medieze un dialog între Iran şi Occident, a renunţat - ca să nu mai spunem de încercarea destul de naivă a Braziliei care, în urmă cu doi ani de zile, a intenţionat să devină un fel de agent de tranzacţii regional între Iran şi comunitatea internaţională, o încercare care a eşuat în mod jalnic, cu toate că a fost iniţiată de o parte fără nici un alt interes decât acela de a aduce pacea. Deci, toate eforturile de a aduce Iranul pe calea diplomatică a negocierilor pentru a rezolva problema prin mijloace paşnice a eşuat până acum. Considerăm că trebuie date mai multe şanse diplomaţiei şi toate canalele diplomatice trebuie explorate dar, în acelaşi timp, comunitatea internaţională trebuie să realizeze că această tactică nu a adus rezultate până acum. Comunitatea internaţională trebuie, de asemenea, să înţeleagă că încercările diplomatice de a găsi o soluţie pacifistă nu pot dura la nesfârşit, pentru că există un termen limită, şi dacă interesul Iranului este doar acela de atrage de timp şi de a genera negocieri peste negocieri numai pentru a avea timp să îşi asambleze bomba nucleară, atunci comunitatea internaţională nu ar trebui să permită să se întâmple aşa. Înainte de a fi prea târziu, comunitatea internaţională trebuie să spună "Stop!" Iranului şi trebuie să îi spună că există şi alte opţiuni. Dacă iranienii aleg opţiunile diplomatice, este foarte bine, toată lumea susţine acest lucru - inclusiv Israelul - dar, dacă iranienii nu vor o cale diplomatică, atunci nu vor lăsa nimănui o altă opţiune - şi acest lucru ar trebui să fie foarte clar la nivelul comunităţii internaţionale.

Realizator: Israelul şi Uniunea Europeană condamnă antisemitismul în ţările europene. Care este situaţia, însă, în Europa de Est?

Yigal Palmor: Totul depinde de fiecare ţară în parte. Sunt ţări unde guvernele şi societăţile sunt mult mai conştiente de această problemă şi există alte ţări unde persistă o negare şi o neglijare şi nu s-a făcut chiar totul potrivit standardelor europene pentru a lupta împotriva rasismului, în general, şi împotriva antisemitismului în particular. Bineînţeles, diferitele ţări au probleme sociale diferite, cu probleme şi aspecte specifice în ce priveşte rasismul, imigraţia etc. Anumite ţări au suferit ele însele din cauza atitudinilor rasiste, ţări din cadrul Europei, şi sunt ţări care au suferit din cauza imigraţiei şi a emigraţiei. În concluzie, fiecare caz trebuie tratat separat, cu parametrii şi condiţiile specifice. Trebuie să spun că, în general, Uniunea Europeană oferă instrumente utile, metode bune de a lupta împotriva acestui fenomen al antisemitismului şi fiecare membru al Uniunii Europene poate folosi aceste instrumente ale Uniunii Europene pentru a reprima manifestările rasismului şi ale antisemitismului. Unele guverne fac acest lucru mai bine, în timp ce altele nu se descurcă chiar aşa de bine, probabil din motive politice şi sociale. Din acest motiv, nu pot vorbi despre Europa de Est ca despre o regiune omogenă, pentru că situaţia din Ungaria, de exemplu, în ce priveşte atitudinea antisemită, este cu mult mai rea decât este în România, de exemplu, sau în Bulgaria. Dar, repet, fiecare ţară trebuie să abordeze şi să îşi rezolve problemele specifice utilizând instrumentele oferite de Uniunea Europeană, care sunt instrumente legale, politice şi culturale şi care se bazează pe experienţa îndelungată a primelor ţări membre ale Uniunii Europene care au luptat timp de mulţi ani împotriva fenomenului de antisemitism.

Realizator: O altă problemă care ţine de politica externă a Israelului este normalizarea relaţiilor între Ierusalim şi Ankara. Această normalizare implică mai mulţi paşi, mai multe răspunsuri?

Yigal Palmor: Da. Noi am făcut primul pas, iar acum aşteptăm ca Turcia să facă pasul următor. Guvernul turc a insistat în ultimii câţiva ani că prezentarea de scuze reprezintă cheia normalizării relaţiilor. Acum, noi am prezentat aceste scuze în cea mai formală manieră şi am fost susţinuţi de o a treia parte, care a comparat mărturiile martorilor de ambele părţi - mă refer la Statele Unite - şi rezultatul este că nu este suficient pentru domnul Erdogan şi guvernul său. Sperăm că asta nu este doar o scuză din partea domniei sale doar pentru a-şi continua politica anti-Israel. Noi am făcut un gest de bunăvoinţă, am prezentat scuze în mod oficial, am oferit compensaţii şi sperăm că Turcia va urma în acelaşi fel şi va face pasul către normalizarea relaţiilor, ceea ce înseamnă că Turcia trebuie să trimită un ambasador în Israel, personal al ambasadei şi diplomaţi, pentru a relua relaţiile diplomatice normale la nivelul la care ele au fost înainte. Acest lucru înseamnă, de asemenea, şi renunţarea la toate acuzaţiile formulate de instanţele turce împotriva ofiţerilor israelieni şi, de asemenea, o schimbare a discursului oficial, care acum este foarte pregnant anti-Israel. Aceştia vor fi paşii pe care îi vom saluta, dacă Turcia doreşte cu adevărat să normalizeze relaţiile cu Israel. Aşteptăm în continuare să vedem cum răspunde Ankara deschiderii pe care noi am oferit-o.

Traducerea: Magda Baciu

Share