1986 - anul în care a apărut THRASH METAL, `copilul` non-conformist al heavy-metal-ului şi punk-ului

În 1986, Metallica, Megadeth, Slayer şi Anthrax se pregăteau să lanseze albume care urmau să schimbe faţa muzicii. Aceasta este povestea anul în care a apărut genul thrash, spusă de oamenii care au fost acolo.

Era 1985, aproape 1986. Cea mai vândută piesă în lume era Born In The USA-Bruce Springsteen. Primele poziţii ale clasamentelor erau ocupate de trupe care apăruseră în vara aceea la Festivalul Live Aid. MTV avea doar 4 ani şi abia peste 15 luni a apărut primul show de specialitate, Headbanger’s Ball. Trupele care erau difuzate la radio erau Ratt, Ozzy Osbourne, Def Leppard şi Judas Priest. Cea mai mare trupă în Los Angeles era Motley Crue.

Dar, în zona underground se mişca ceva. Copilul non-conformist al heavy-metal-ului şi punk-ului, thrash metal-ul avea deja trei ani şi era susţinut de 4 trupe-cheie: Metallica din San Francisco, Slayer şi Megadeth din L.A., şi Anthrax din New York. Scena thrash se baza pe câteva case de producţie independente: Metal Blade şi Megaforce din California şi Music For Nations din Marea Britanie. Timp de trei ani s-au susţinut singure fără niciun ajutor de la industria muzicală din mainstream.

Dar toate acestea urmau să se schimbe. În 1985, Metallica a semnat cu o casă de producţie mare, Elektra.

Brian Slagel (fondatorul Metal Blade Records): “Scena thrash era foarte mică. Mai ales în Statele Unite, unde toate trupele se cunoşteau între ele. Pe atunci toţi erau pasionaţi de muzică. Erau guvernaţi de mentalitatea: noi împotriva lumii”.

Lars Ulrich (Metallica): “Puteai să dai 5 casete demo oricărui om şi o săptămână mai târziu sute de copii aveau câte o copie. Muzica se răspândea cu viteza luminii”.

Brian Slagel: “E simplu să spui acum că cele mai mari trupe din vremea respectivă erau Cele 4 Mari, dar atunci dacă ne-ar fi întrebat cineva pe cine mizăm noi că va ajunge în topuri, toată lumea ar fi spus Armoured Saint. Dar nu a fost să fie pentru ei”.

Lars Ulrich: “La vremea respectivă, eu şi James eram un pic diferiţi de ceilalţi băieţi pentru că noi eram cu Motorhead! Iron Maiden! Tricouri heavy-metal, părul lung şi ne dădeam cu capul de toţi pereţii”.

Harald Oimoen (fotograf): “Desigur, Dave Mustaine era foarte supărat că a fost dat afară din Metallica şi îşi îneca amarul în alcool şi droguri. Eu îi făceam pe plac pentru că el se întâlnea mereu cu Lars, ceea ce presa nu ştia, şi îl făceam să-mi povestească tot. Dave nu rata nicio ocazie pentru a vorbi de rău membri trupei Metallica”.

Brian Slagel: “Slayer era un grup interesant pentru că în afara scenei ei nu erau prea buni prieteni, nu ieşeau împreună… dar când se urcau pe scenă era ceva magic acolo”.

Tom Araya (solist/basist Slayer): “Scena thrash era mai mare în Europa. În 1985 am cântat în Belgia, în cadrul festivalului Heavy Sounds, în faţa a 15.000 de spectatori. În SUA nu aveam niciodată mai mult de 300-400 de oameni într-un club”.

Gem Howard (Music For Nations): “Metallica a cucerit Europa înainte să devină cunoscuţi în America. Managerii lor au luat o trupă de succes în Europa şi au făcut-o mare în America”.

James Hetfield (solist/chitarist Metallica-despre albumul Master Of Puppets): “Piesele acelea îmi amintesc de o Metallica inocentă. Nu o trupă stupidă, ci de o trupă care nu a fost măcinată de faimă. Onestitatea şi inocenţa acea din studio când încă mai există flacăra aceea care uneşte muzicieni. Există această inocenţă dar şi o atitudine gen Du-te dracu lume”.

Bob Nalbandian (fondatorul revistei Headbanger): “Toată lumea crede că speed metal, sau thrash metal aşa cum a fost numit mai târziu, s-a născut în San Francisco. Dar trebuie să vă amintesc că 3 dintre cele 4 trupe mari provin din Los Angeles”.

Dave Mustaine (solist/chitarist Megadeth): “Simţeam că am făcut ceva cu adevărat bun cu Metallica. De la 15 ani trăiesc pe cont propriu. În fiecare zi aveam timpul împărţit între exersatul la chitară şi muncă pentru a-mi câştiga pâinea. Aşa trăiam, îmi doream mult să reuşesc în muzică, să pot să mă întreţin din muzică… Când am văzut că lucrurile cu Metallica încep să scârţâie am început să-mi regândesc priorităţile. Aşa s-a născut Megadeth. Instinctul de supravieţuire, pe care mi l-am dezvoltat de când au divorţat părinţii mei, m-a ajutat mult”.

Dave Ellefson (basist Megadeth): “În Los Angeles eram ca peştii pe uscat pentru că simţeam că nu aveam acolo publicul nostru. Eram practice pe drumuri. Fie ne mutam pe la fete care erau dispuse să ţină câte un musician care se zbătea să reuşească, fie dormeam în maşină, fie în sala de repetiţii. Dependenţa de droguri ne cauza numai probleme, ca să nu mai zic că erau bani aruncaţi pe fereastră. Eram într-o situaţie foarte dificilă”.

Dave Mustaine: “Los Angeles era un oraş foarte periculos. Şi noi eram periculoşi. Toată lupta asta dintre trupele glam şi cele de metal era periculoasă, mai ales când intervenea şi heroina. Îi vedeai pe băieţii de la Motley Crue în maşini exotice şi pe alţii care mureau de supradoze… Erau două lumi diferite…”

Dave Ellefson: “Eu şi Dave eram singurii din trupă care nu aveam niciun plan de rezervă, nicio diplomă de colegiu, absolute nimic. Tocmai de aceea eram foarte apropiaţi. Aveam o legătură specială şi asta a contat mult pentru Megadeth”.

Dave Mustaine: “Îmi amintesc că pe atunci făcusem o pasiune pentru Belinda Carlisle. Într-o zi a venit la studio să mă vadă. Eu tocmai luasem nişte heroină, fumasem şi un joint şi ea a bătut la uşă. Ea era în totalitate anti-droguri, eu eram terminat de droguri. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dependent de droguri, probabil am fi ieşit la întâlniri şi am fi avut copii. Habar n-am. Dar ştiu că acela a fost unul dintre cele mai proaste momente ale mele pentru că am avut o şansă în faţa mea şi am pierdut-o”.

Lars Ulrich: “Peace Sells este un album foarte bun de heavy-metal. Indiferent că l-ai ascultat pentru prima dată în 1986, sau că îl asculţi astăzi pentru prima dată, nu ai cum să nu-ţi dai seama că e un album bun. A trecut testul timpului”.

Dave Mustaine: “Să vă spun ceva. Peace Sells nu a fost un simplu album, a fost un mod de viaţă”.

Mick Wall (jurnalist): “Motley Crue au plecat în turneu în deschiderea lui Ozzy Osbourne şi s-au întors staruri. Def Leppard au plecat cu Ozzy şi s-au întors staruri. Metallica au plecat cu Ozzy şi s-au întors staruri. Aşa mergeau lucrurile”.

Ozzy Osbourne: “Treceam pe lângă autobuzul lor înaintea concertelor şi îi auzeam cântând piese Black Sabbath. Şi credeam că râd de mine. Niciodată nu vorbeau cu mine şi păstrau o oarecare distanţă. Mi se părea ciudat. L-am întrebat pe managerul lor de ce se poartă aşa cu mine şi de ce mă iau peste picior şi el mi-a răspuns: Nu, ei cred că tu eşti un fel de Dumnezeu”.

Lars Ulrich: “Îmi amintesc de ultimul concert din cadrul turneului lui Ozzy Osbourne. Era în Hampton, Virginia. Cliff Burnstein, managerul nostrum, a venit de la New York pentru ultimul concert. Eram cu toţii în autobus când ne-a dat vestea: “Aţi vândut suficiente discuri pentru a vă cumpăra case”. Eram în turneu cu Ozzy de 5 luni. Cu toţii, membri ai trupei, tehnici, absolute toţi petreceam 12 ore band, ne împlinisem toate fanteziile posibile şi imposibile cu fete… Nu ne păsa de bani… Noi vroiam să rămânem în turneu să ne continuăm modul de viaţă”.

Brian Slagel: “Exista o competiţie între trupe: cine e mai rapid. Pe atunci se numea mai degrabă speed metal decât thrash metal. Slayer au vrut să fie cei mai rapizi”.

Tom Araya (solist/basist Slayer): “Am luat partea de black metal de la Venom şi am dus-o la alt nivel. Ideea pentru Reign In Blood nu era să facem un alt album slow, ca Hell Awaits. Ne doream un album rapid cu piese scurte. Rick Rubin ne-a ajutat mult în calitate de producător. A făcut ca albumul să fie digerabil. Deşi piesele erau cantata rapid, puteai auzi totul”.

Lars Ulrich: “Cred că Slayer era cea mai interesantă trupă pentru că la ei era totul atât de extrem. Nu le păsa de absolute nimic, ceea ce era foarte cool”.

Gary Holt (chitarist Exodus): “Metallica, Megadeth, Slayer şi Anthrax au vândut cele mai multe discuri. Am auzit multă lume spunând: “Exodus, Treatment sunt trupe care au urmat de aceea nu se regăsesc în Cele 4 Mari trupe ale genului thrash”. Fals. Exodus a fost înfiinţată înaintea tuturor, minus Metallica, dar situaţia se judecă în funcţie de vânzări. Şi eu nu am nicio problemă cu acest lucru. Sunt prieten cu toate cele 4 trupe mari”.

Jeff Hanneman (chitarist Slayer): “Mi-am lăsat amprenta asupra lumii, am făcut ceva. Pot să mor fericit”.

Sursa: Classic Rock Magazine

Share