Blaze Bayley (ex-Iron Maiden), invitat la emisiunea`Psihologul muzical`

Blaze Bayley (stg) în studioul RRA, alături de Andrei Partoş (c)

Blaze Bayley (n. Bayley Alexander Cooke, 29 mai 1963, la Birmingham, Anglia) a revenit în România. Blaze (ex-Iron Maiden, ex-Wolfsbane) are un nou proiect muzical, pregăteşte lansarea unui album în luna martie şi demarează un turneu mondial care va include şi România (23 martie la Silver Church din Bucureşti şi 24 martie la Târgovişte în Pub Fiord). Cât timp a stat la Bucureşti, Blaze a înregistrat o piesă alături de formaţia Trooper, a şi cântat cu băieţii două piese pe scena Hard Rock Cafe (n.r. - vineri, 27 ianuarie, Trooper a susţinut un recital în deschiderea concertului Nazareth), şi a acceptat invitaţia lui Andrei Partoş de a veni în studioul "Psihologului muzical" (Radio România Actualităţi). A rămas alături de noi până la ora 2.00, deşi sâmbătă (28.01) avea avion spre Italia. Dialogul cu Andrei şi ascultătorii emisiunii a fost spumos. Îl puteţi citi mai jos.

Andrei Partoş: Bun venit în România!

Blaze Bayley: Bun găsit România! Bun găsit Bucureşti! Sunt eu, Blaze! Ajutaţi-mă, mi-au spus că mă vor duce la un club de noapte, dar iată-mă la un post de radio făcând un interviu. M-au minţit din nou! Ajutor!

Andrei Partoş: Este un post de radio, dar trebuie să ştii că este postul Naţional de Radio, cel mai bun din ţară.

Blaze Bayley: Mi-au spus că e cel mai bun club din România. Eu credeam că o să mă distrez... A fost nebunie mare astăzi... De fiecare dată mi s-a spus: Acum te ducem la un club frumos. Când ajungeam acolo trebuia să dau 10 interviuri. Acum te ducem la un restaurant frumos, iar când ajungeam acolo iar trebuia să dau un interviu! Iar apoi mi-au spus te ducem la Hard Rock Cafe, unde a trebuit să mai dau nişte interviuri şi să cânt două piese alături de Trooper. Dar reacţia fanilor a fost fantastică. M-am simţit foarte bine aici în România. Călătoria a fost una grea, dar susţinerea fanilor a contat mult de când am ajuns aici.

Andrei Partoş: Dar la Hard Rock Cafe a fost un concert Nazareth, nu unul Blaze Bayley...

Blaze Bayley: Da, aşa este, dar le-am furat show-ul celor de la Nazareth. Toţi jurnaliştii cu care am discutat astăzi mi-au spus: „Vei fi la concertul Nazareth”, aşa că nu mi-a părut rău că le-am furat show-ul.

Andrei Partoş: Îţi place Nazareth?

Blaze Bayley:Da, sunt tipi de treabă. Sunt scoţieni. Au un balans agreabil. Ştiam câteva dintre piesele lor. Ei beau foarte mult...

Andrei Partoş: Mai mult decât alţii?

Blaze Bayley: Să zicem aşa: un om normal despre care se spune că bea foarte mult este nimic în comparaţie cu Nazareth. Pentru că ei sunt scoţieni şi mult după ce un om normal a căzut sub masă, ei vor spune: „Ni s-a făcut sete, mai aduceţi un rând de bere?”.

Andrei Partoş: Eu i-am întâlnit în 1993 şi am petrecut 4 zile alături de ei...

Blaze Bayley: Şi ai supravieţuit?! Eşti norocos că eşti astăzi aici!

Andrei Partoş: Dar tu bei?

Blaze Bayley:Eu nu beau niciodată înainte de un concert. Pentru că eu cred că dacă bei înainte de a urca pe scenă nu îţi respecţi fanii. Dar eu nu pot să vorbesc decât în numele meu. Asta este atitudinea mea: înainte de concert nu beau, nu iau niciun fel de droguri, doar dacă nu este vorba despre medicamentele prescrise de doctor. Nu sunt un star rock, sunt un muzician, un solist. Îmi place să cânt pentru fani şi îmi place să am mintea limpede când fac acest lucru.

Andrei Partoş: De ce ai ales să difuzăm piesa Dazed And Confused (cover Led Zeppelin)?

Blaze Bayley:Cineva m-a invitat să cânt pe un album tribut Led Zeppelin. Când eram mic mergeam la prietenii mei şi ascultam foarte mult Led Zeppelin, iar această piesă a fost mereu una dintre preferatele mele. Aşa că atunci când mi s-a dat şansa să particip pe acest album, m-am gândit că nicio altă trupă nu va alege Dazed And Confused. Toţi vor alege Stairway To Heaven sau Kashmir, sau vreo piesă de pe Physical Graffiti... Aşa că am aranjat piesa, am făcut-o pe stilul meu, aşa că este un adevărat cover. M-am simţit foarte bine cântând-o. Robert Plant vine tot din „Ţara Neagră” din Anglia, este foarte aproape de oraşul meu natal.

Andrei Partoş: Există vreo explicaţie pentru faptul că foarte mulţi metalişti provin din Birmingham?

Blaze Bayley:Probabil e ceva în apă... (râde) Cred că la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, Birmingham era un oraş „mort” deoarece a suferit foarte mult în urma bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial. Iar toate clădirile din anii 1950 erau foarte urâte, erau oribile. În plus, Birmingham a fost inima industrială a Angliei. Cred că acesta este unul dintre motivele care au dus la apariţia genului heavy-metal în acest oraş. Dacă mergi acum acolo totul s-a schimbat, acum este un oraş foarte frumos. „Ţara Neagră” este regiunea cuprinsă între Birmingham şi Wolverhampton. Se numeşte aşa pentru că la începutul Revoluţiei Industriale toţi oamenii de acolo erau fierari şi toţi erau acoperiţi de cenuşă, erau practic negri. De aici şi numele regiunii.

Andrei Partoş: A fost uşor să compui piese alături de Steve Harris (Iron Maiden)?

Blaze Bayley:Steve Harris este foarte talentat şi este o persoană foarte generoasă atunci când vine vorba despre compoziţii. Am avut multe idei, iar el m-a ajutat mult ca să pot transforma ideile mele în cântece. Am învăţat foarte multe de la el, iar acum, în momentul în care compun piese pentru trupa mea, ţin cont de tot ceea ce am învăţat atunci.

Andrei Partoş: Bani pentru muzică sau muzică pentru bani?

Blaze Bayley:Este atât de confuz... Am fost atât de mult timp falit, trăiam cu speranţa că la un moment dat vor fi suficienţi oameni care să ştie despre mine şi trupa mea, astfel încât să pot câştiga şi bani din această pasiune, iar tot ce am primit a fost să devin din ce în ce mai falit. Cred că anul acest, odată cu albumul „The King Of Metal” lucrurile se vor schimba în bine pentru mine. Sunt încrezător că anul acesta îmi voi permite să-mi cumpăr cauciucuri noi pentru motocicletă.

Andrei Partoş: Cauciucuri de iarnă?

Blaze Bayley: Dacă vin în România, cu siguranţă de iarnă! Apropo de asta, nu mi-a spus nimeni că aici ninge. Cred că guvernul României şi fanii au încercat să mă împiedice să cânt aici... Dar să ştiţi că nu mă poate opri nimic! Mă voi întoarce în România şi voi cânta în luna martie!!

Andrei Partoş: Vei cânta pe 23 martie la Silver Church.

Blaze Bayley: Da. Nimeni nu mă poate opri!

Andrei Partoş: Cum priveşti evoluţia genului heavy-metal în Marea Britanie?

Blaze Bayley: Cred că este o întrebare interesantă pentru Marea Britanie a inovat acest gen, dar în ultimii ani începe să se simtă influenţa Statelor Unite. Cred că acum mai există câteva trupe originale, dar cred că heavy-metalul este un termen abuzat... Sunt unele trupe absolut îngrozitoare, iar când acest gen este făcut prost atunci devine cea mai proastă muzică posibilă. Când este făcut bine, atunci este cel mai puternic mod de a-ţi exprima sentimentele şi de a intra în conexiune cu fanii.

Andrei Partoş: Eddie este un personaj bun până la urmă?

Blaze Bayley: Nu! Îl urăsc! Eddie mi-a blestemat viaţa. E un nenorocit. Dacă-l văd acum îl omor! Îl pocnesc în faţă! Hai Eddie! Unde eşti?

Andrei Partoş: Când ai învăţat să cânţi la clape?

Blaze Bayley: Când eram tânăr am lucrat la un hotel, noaptea făceam curat acolo. Iar sala de dans avea un pian şi obişnuiam să cânt la el, iar apoi am început să devin interesat de muzică.

Andrei Partoş: Când ai scris prima ta piesă?

Blaze Bayley: Prima piesă pe care am scris-o singur a fost... una compus-o chiar la pianul de care vă spuneam, dar nu a fost niciodată înregistrată cu trupă.

Andrei Partoş: Blaze... te-ai tuns... de ce?

Blaze Bayley: Mi-era foarte cald. De fapt, sunt mai multe motive... unul dintre ele este că am avut un accident la ras. Nu îmi stătea bine deloc şi aveam două posibilităţi: fie stăteam aşa şi speram că îmi va creşte la loc, fie încerc ceva diferit. Şi având în vedere că tocmai mă despărţisem de ultima mea mea trupă după nişte probleme, simţeam nevoia de o schimbare. Mă plictisisem să arăt ca o sperietoare de ciori în fiecare dimineaţă. Acum mă simt mult mai bine şi e şi mult mai uşor. Costurile sunt mult mai mici când sunt în turneu, nu mai trebuie să cumpăr şampon. Aşa că am redus costurile turneelor. Pot să cânt mai mult pe bani mai puţini.

Andrei Partoş: Ce părere ai despre MTV?

Blaze Bayley: Cred că îşi are cu siguranţă locul. Din punctul meu de vedere MTV-ul este un post TV de muzică pop, pentru artişti mai comerciali. Nu îi critic deloc. Dar asta este. Nu este un canal generalist, care să includă şi heavy-metal.. Dar nu e un lucru rău. De ce să nu spunem lucrurilor pe nume: cea mai populară muzică este muzica pop. Iar eu accept cine sunt: un solist heavy-metal, din zona underground, cânt în cluburi pentru tot în lume şi sunt aproape de fanii mei. Dacă te duci la un concert cu Lady Gaga, Beyonce sau Mariah Carey este ca şi când te-ai afla într-o altă clădire. Chiar dacă eşti în primul rând eşti mult mai departe decât cei care se află în ultimul rând la unul dintre concertele mele. Dacă vii la un concert Blaze Bayley, acolo nu este vorba doar despre muzică ci spectatorii participă direct la show.

Andrei Partoş: Eşti de acord cu folosirea clapelor într-o formaţie de heavy-metal?

Blaze Bayley: Este muzică până la urmă. Depinde de fiecare muzician să îşi aleagă soundul şi să dea personalitate pieselor sale. De regulă eu nu am keyboards pentru că eu simt nevoia de spaţiu în piesele mele.

Andrei Partoş: Cânţi şi la chitară?

Blaze Bayley: Da! Foarte prost! Unul din talentele mele este că pot să scot o melodie din orice instrument pe care mi-l pui în braţe. Chiar dacă nu ştiu să cânt la ele îmi dau seama cum pot scoate o melodie din ele, dar nu cânt bine la nimic!

Andrei Partoş: Cine crezi că a inventat genul heavy-metal: Black Sabbath sau Led Zeppelin?

Blaze: Este o întrebare foarte bună. Termenul „heavy-metal” a fost folosit pentru prima dată de un jurnalist american pentru a descrie formaţia Led Zeppelin. Dar noi privim lucrurile în felul următor: există două şcoli - Şcoala Led Zeppelin şi Şcoala Black Sabbath. Şcoala Led Zeppelin este mai relaxată, un pic mai sexy şi merge în direcţia The Rolling Stones. Şcoala Black Sabbath este mai întunecată şi te bucuri de melancolia întunericului, iar sentimentele exprimate sunt foarte puternice. Eu, Iron Maiden... noi venim din partea Black Sabbath.

Andrei Partoş: Crezi că publicul s-a schimbat în ultimii 10 ani?

Blaze Bayley: În mod clar miros mai bine! Deodorantul s-a îmbunătăţit, nu se mai fumează atât de mult în cluburi.

Andrei Partoş: Crezi că iPod-ul schimbă relaţia cu fanii?

Blaze Bayley: Pentru mine o schimbă într-un mod foarte bun. Când mi-am început cariera cu trupa Wolfsbane nu exista Internet. Pentru ca oamenii să afle de tine trebuia să fii în reviste. Iar pentru a ajunge în paginile revistelor, trebuia să te rogi ca cineva să te descopere şi să te recomande redactorilor de la diverse reviste. Eu am fost foarte norocos pentru că jurnaliştilor le-a plăcut trupa Wolfsbane. Dar ce ne facem dacă avem oameni extraordinari care iniţiază genuri muzicale, care sunt inovatori, dar jurnaliştii habar n-au de ei. Asta se întâmplă şi cu casele de producţie în prezent. Dar acum, datorită Internetului, pot fi în legătură directă cu fanii mei.

Andrei Partoş: Ai animale?

Blaze Bayley:: Da! Am un câine, un Jack Russell terrier, îl cheamă Stripe. Dar în ultima vreme nu se simte pre bine, suferă de epilepsie, face tratament şi e mai bine. Atâta timp cât avem grijă să îşi ia pastilele în fiecare dimineaţă este bine. Nu a mai avut o criză de 3 săptămâni. Sunt foarte îngrijorat, e primul animal pe care îl am. Până acum nu am mai avut nici măcar o relaţie stabilă, cu atât mai puţin un animal de companie. Dar acum că le am pe amândouă este şi un blestem şi o binecuvântare.

Andrei Partoş: Cum a fost momentul despărţirii de Wolfsbane?

Blaze Bayley: Teribil! Unul dintre cele mai grele momente din viaţa mea! Începusem alături de ei de la zero. Nu eram muzicieni, am învăţat singuri să cântăm, să fim o trupă, să apărem pe scenă. Şi aşa am devenit din ce în ce mai buni. Dar până la urmă, casa de producţie a renunţat la noi, fiecare membru al trupei locuia fie la prieteni, fie cu părinţii. Iar apoi eu am avut şansa să dau probă pentru Iron Maiden. Dar nu am avut voie să spun nimănui că merg la audiţie. Acum regret că nu le-am spus şi colegilor mei din Wolfsbane, dar aşa mi-a spus managerul trupei Iron Maiden... Şi la vremea respectivă m-am gândit că e o şansă mare pentru mine şi nu am vrut să o ratez, aşa că am făcut cum mi s-a spus. Aşa că pentru colegii din Wolfsbane a fost un adevărat şoc când le-am spus că plec la Maiden.

Andrei Partoş: Care a fost reacţia lor?

Blaze Bayley: Au fost supăraţi! Iniţial a fost deznădejde şi au fost furioşi că nu le-am spus, dar în final au acceptat situaţia pentru că au înţeles că pentru mine era o şansă imensă. Dar a fost un moment greu pentru mine şi pentru colegii din Wolfsbane pentru că noi am pornit la drum cu nişte idealuri. Eu eram un visător, îmi doream foarte mult să ajung în topuri cu Wolfsbane. Dar realitatea era diferită.

Andrei Partoş: Crezi că artiştii tineri se mai întorc la rădăcinile genului heavy-metal?

Blaze Bayley: Asta este o întrebare foarte bună. Dacă asculţi o trupă care are un anumit grad de originalitate asta se întâmplă pentru că nu încearcă să sune ca alţi artişti. Când Metallica a lansat Master Of Puppets, multe alte trupe sunau exact ca ei! Multe trupe sunau exact ca Iron Maiden... Dar cred că trebuie să vezi cine a influenţat pe Iron Maiden, cine a influenţat Metallica, cine i-a influenţat pe cei de la Black Sabbath, cine sunt artiştii pe care aceste trupe îi ascultau. Trebuie să vezi ce au luat trupele acestea de la artiştii pe care îi ascultau. În Wolfsbane tuturor ne plăcea AC/DC şi Motorhead, dar ne-am dus pe fir şi am aflat pe cine ascultau cei de la AC/DC şi cei de la Motorhead. Aşa am aflat de Rolling Stones, New York Dolls, MC5, Iggy And The Stooges (la începutul carierei lor), The Who (primele lor albume) şi am luat de la fiecare câte ceva, aşa am reuşit să avem o identitate a noastră. Aveam un stil unic pentru că ne-am întors la rădăcini. Eu am fost influenţat de Elvis Presley (începe să fredoneze „That’s Alright Mama”).

Andrei Partoş: Şi perciunii sunt o influenţă de la Elvis...

Blaze Bayley: Da, chiar sunt! Mama mea asculta foarte mult Elvis Presley. Am crescut ascultând-o pe Edith Piaf, nu ştiam cine este dar când am crescut mi-am dat seama cât de mult a contat ceea ce am ascultat acasă. Toţi aceşti artişti mi-au influenţat stilul. Tot ceea ce vreau eu să spun este că dacă îţi place un artist nu trebuie să încerci să-l copiezi, află cine sunt aceia care l-au influenţat. Cred că este mai dificil să fii într-o trupă cu oameni care au gusturi muzicale diverse, dar dacă reuşiţi să vă înţelegeţi atunci aveţi şansa să creaţi o muzică mult mai bogată şi să aveţi un stil propriu.

Andrei Partoş: Tu acum cânţi cu o trupă nouă?

Blaze Bayley: Acum sunt un artist solo şi caut muzicieni care-mi plac, cu care lucrez bine, scriem piese împreună, le înregistrăm iar apoi plecăm în turneu. În România voi veni pe 23 martie cu proiectul Blaze Bayley And The Kings! Ei sunt Regii iar eu sunt Blaze Bayley (râde).

Andrei Partoş: Blaze, vei rămâne în România până pe 24 martie?

Blaze Bayley: Nu. După ce termin acest inmterviu mă duc la hotel, îmi iau lucrurile, merg la aeroport şi plec în Italia. Ascult tot ce am făcut până acum pentru album, îmi dau sau nu ok-ul şi apoi începem să înregistrăm albumul. Este primul album pe care îl produc 100%. Dacă iese prost este numai vina mea.

Andrei Partoş: Produci şi alţi artişti?

Blaze Bayley: Da, am făcut câteva piese pe ici pe colo, dar dacă albumul meu iese aşa cum îmi doresc, iar artiştii mă vor contacta pentru a le produce albumele, atunci mă voi gândi serios dacă am timp pentru aşa ceva. Dar, vă avertizez, sunt foarte dur! La mine nu există scuze!

Andrei Partoş: Crezi că CD-urile mai au vreun viitor?

Blaze Bayley: Foarte limitat. Pentru mine şi alţi fani de heavy-metal este important să avem ceva pe care să-l ţinem în mână, un obiect care să ne conecteze cu artistul. CD-ul meu va avea un booklet de 35 de pagini cu textele pieselor, cu ilustraţii pentru fiecare piesă în parte şi alte câteva lucruri care mi-au influenţat în modul de a scrie versuri. Vor fi pagini dedicate muzicenilor care apar pe album, ca să ştie oamenii câte ceva despre ei. Niciun jurnalist nu va asculta albumul înaintea fanilor. Albumul va fi gata pe 8 martie la primul concert din turneul european.

Andrei Partoş: Este un video pe youtube unde tu şi Steve Harris vă certaţi cu un fan care foloseşte lasere la concert.

Blaze Bayley: Lasere?! Să ştiţi că eu sunt un super-erou şi dacă cineva vine la mine cu lasere eu mă pot apăra (se ridică în picioare şi se preface că se apără de un atac cu laser). Eu cred că orice element care strică show-ul este agasant. Dacă eu nu îmi pot face treaba, atât cât pot eu de bine, dacă sunt împiedicat să fac show, atunci asta înseamnă că fanii nu primesc ceva de calitate, pentru care au plătit. Dacă cineva strică show-ul îl voi pocni în faţă şi îi voi da cu suc de lămâie în ochi. S-a înţeles? Eu îmi respect fanii! Iar acei oameni strică show-ul nu trebuie toleraţi. În Chile, la concertul la care face referire ascultătorul nostru, erau peste 26.000 de fani, iar 6 oameni din rândul I stricau atmosfera pentru ceilalţi. Au fost oameni care nu şi-au permis sau nu au mai găsit bilete în primul rând, deşi şi-ar fi dorit acest lucru. Aşa că: arătaţi-le respect celorlalţi fani! Până la urmă ar trebui să fie vorba despre muzică, despre pasiunea pentru muzică.

Andrei Partoş: Există vreo diferenţă între heavy-metalul britanic şi cel american?

Blaze Bayley:Da, cred că este o diferenţă. Iat diferenţa este mai mare între heavy-metalul britanic şi cel american de pe coasta de vest. Ei repetă mai mult, sunt muziceni buni, dar atitudinea lor în turneu este: Hai să petrecem! Pentru mine, plecarea în turneu înseamnă că mă bucur de fiecare zi, dar mai important de atât este să ofer oamenilor un show de calitate. Marea mea bucurie este să cânt bine, să mă întâlnesc cu fanii.

Andrei Partoş: Ai o echipă de fotbal preferată?

Blaze Bayley: M-am născut un fan al formaţiei Aston Villa. Toţi din familia mea sunt suporteri Aston Villa, toţi unchii mei, absolut toată lumea. Nu poţi face parte din familia mea dacă nu ţii cu Aston Villa. E adevărat că fotbalul nu mă pasionează aşa de mult ca muzica, aşa că nu urmăresc toate meciurile lor, dar ţin cu această echipă. Nici nu am avut de ales.

Andrei Partoş: Ce părere ai despre artişti precum Alice Cooper care lansează albume mai comerciale? Tu ai face acest lucru?

Blaze Bayley:„Comercial” este un termen foarte complex. Comercial înseamnă ce este popular în prezent. Noul meu album se numeşte The King Of Metal. Iar piesa care dă titlul albumului este scrisă despre fani şi despre oamenii din showbusiness care nu respectă fanii de heavy metal. Este o piesă extremă, cea mai rapidă şi agresivă pe care am făcut-o eu vreodată. Eu sunt convins că dacă piesa The King Of Metal are parte de acelaşi număr de difuzări precum una dintre piesele cântate de Lady Gaga, atunci The King Of Metal va avea un mare succes comercial. Sunt convins de acest lucru. Şi apoi veţi vedea ce va face Alice Cooper! Va încerca să compună piesa ca The King Of Metal. Hai, Alice!! Unde eşti? Dă ce e mai bun!! Nu mi-e frică!! (râde)

Andrei Partoş: L-ai întâlnit pe Alice Cooper?

Blaze Bayley:Da, e un tip extraordinar. Am cântat în deschiderea concertelor lui din Marea Britanie. E un om deosebit. Dar trebuie să-l prinzi în momentul cel bun.

Andrei Partoş: Deci... nu e rău aşa cum pare...

Blaze: Cu mine nu a fost rău...

Andrei Partoş: Ce părere ai de Paul di’Anno ca vocalist?

Blaze Bayley: Unul din motivele pentru care îmi place Paul este faptul că are un timbru şi un stil unic. Şi îmi plac astfel de artişti. Mi-a plăcut stilul lui Bon Scott, acel mod de a cânta şi a vorbi în acelaşi timp. La Paul Di’Anno îmi place foarte mult prima parte a carierei lui, nu mă dau în vânt după creaţia lui mai recentă. Dar dacă îl prinzi într-o zi bună, atunci da, este un solist bun.

Andrei Partoş: Să te întreb altfel: care sunt primii 3 solişti preferaţi? Ai zis de Elvis...

Blaze Bayley: Păi... Ronnie James Dio a avut o mare influenţă asupra mea. Şi... Bon Scott pentru că atunci când lucram la hotel, ascultam mereu heavy-metal atunci când făceam curat, el m-a influenţat mult. Nu pentru că îmi doream să fiu ca el, dar mi-am dorit să am o voce care să iasă în evidenţă, să aibă personalitate. Asta mi-am dorit mereu: să transmit emoţii prin modul în care interpretez piesele.

Andrei Partoş: Crezi în topuri?

Blaze Bayley: (evitând cu mult umor răspunsul, pretinzând că în loc de „charts” (n.r. - topuri) a înţeles „church” (n.r. - Biserică)): Biserică? Păi, am cântat la Biserică. Am cântat cu orchestră... Mi-a plăcut foarte mult! (şi a început să cânte o piesă bisericească). Aşadar, eu cred în Biserici!!

Andrei Partoş: Ce părere ai de concursurile TV gen The X-Factor, The Voice?

Blaze Bayley:Îmi plac foarte mult! Mă fac să arăt bine! Chiar mă pun într-o lumină bună! (râde)

Andrei Partoş: Îţi place ideea de a participa la astfel de concursuri?

Blaze Bayley: Noi avem „Britain’s Got Talent”. Motivul pentru care m-aş duce acolo este că dacă câştigi acest concurs ai posibilitatea să cânţi în faţa Reginei Marii Britanii. Mama mea a decedat în urmă cu mulţi ani şi ştiu că ar fi foarte mândră dacă aş cânta în faţa Reginei. Nu cred că Blaze Bayley va avea altă ocazie de a cânta în faţa Reginei. Dar, în schimb, mie mi-ar plăcea să fiu în juriu. Vin şi în România dacă sunt invitat şi nu veţi vedea nicăieri un jurat mai dur decât mine. Le voi spune concurenţilor direct în faţă: Cine te-a păcălit că ai talent, sau că poţi cânta?! Pentru că orice ţi-a spus asta... dă-mi te rog numele acestei persoane şi voi trimite pe cineva acasă la el/ea şi îi voi dărâma casa! Show-ul în sine nu este rău pentru că sunt mulţi oameni talentaţi care nu au şansa să apară, problema este că pe măsură ce aceste concursuri înaintează au din ce în ce mai puţină legătură cu talentul şi muzica.

Andrei Partoş: Crezi că Nirvana a distrus muzica rock?

Blaze Bayley:Este o întrebare dificilă pentru că nu vreau să îi supăr pe oamenii care ascultă Nirvana. Dar mie nu mi-a plăcut această trupă, nu am găsit nimic care să-mi atragă atenţia şi care să mă facă să înţeleg de ce li s-a acordat atâta atenţie. N-am văzut nimic pozitiv în muzica lor. Vreau ca muzica să mă mişte într-un anumit fel, să mă pot identifica cu piesele şi vreau să mă simt mai puternic după ce ascult muzică. Iar cu Nirvana nu am simţit aceste lucruri. În plus, atitudinea lor faţă de fani, în special a lui Kurt Cobain lasă de dorit... Am auzit poveşti îngrozitoare despre modul în care se purta cu fanii lui. Mie nu-mi pasă dacă vii din zona heavy, pop, operă, dacă eşti actor, nu-mi pasă ce fel de artist eşti, dar nu ai nicio scuză să faci ceea ce am auzit eu că le-a făcut Kurt Cobain fanilor din Brazilia. Şi le ştiu direct de la fanii din Brazilia.

Andrei Partoş: Primele tale albume de studio, Sillicon Messiah şi Tenth dimension au fost bine primite de critici şi public. Te-a surprins acest lucru?

Blaze Bayley: Nu chiar. Ştiu că sună arogant, dar eu fusesem în Iron Maiden şi scrisesem piese care au ajuns în top. Eram la cea mai bună trupă de heavy-metal din lume. Şi am compus piese cu acei oameni. Şi asta mi-a dat foarte multă încredere că ideile pe care le am sunt bune. De aceea nu m-a surprins că fanii şi criticii au apreciat albumele. Dar m-a surprins faptul că acele albume nu au avut succes comercial. Asta a fost o mare dezamăgire pentru mine. Am simţit că albumele nu s-au bucurat de recunoaşterea pe care o meritau. Ba mai mult decât atât, nu cred că au ajuns la publicul pentru care fuseseră concepute.

Andrei Partoş: Eşti mulţumit de zodia în care te-ai născut?

Blaze Bayley: Voi să-mi spuneţi dacă e o zodie bună... Eu nu mă pricep la astrologie. Nu cred în astrologie. Cred doar atunci când stau de vorbă cu o femeie frumoasă care crede în aşa ceva. Dar acum că sunt căsători şi fericit, nu mai cred deloc în astrologie.

Andrei Partoş: Eşti şi un tată bun din câte am auzit...

Blaze Bayley: Nu ştiu... Fetiţa mea nu poate vorbi încă, are doar 4 luni. Sunt un tată mai în vârstă şi asta pentru că mi-am dorit foarte mult să ajung la o stabilitate şi siguranţă emoţională, nu neapărat financiară. Am întâlnit-o pe femeie cu care vreau să-mi petrec restul vieţii, pe care o respect şi o iubesc, ne-am dorit un copil, ştiam că va fi o mamă bună, am convenit asupra modului în care vom creşte copilul. Avem o fetiţă frumoasă şi sănătoasă şi suntem foarte fericiţi, suntem binecuvântaţi!

Andrei Partoş: Mulţumim Blaze! Vom fi cu toţii la Silver Church pe 23 martie.

Blaze Bayley:Oricât de mulţi oameni sau de puţini vor fi pe 23 martie la Silver Church, eu voi da tot ce e mai bun pe scenă şi mă voi strădui să iasă un concert pe cinste! Promit că va fi un concert memorabil, indiferent câţi oameni vor fi acolo! Vom mulţumesc pentru ospitalitate, m-am simţit foarte bine! Vreau să le mulţumesc din suflet şi fanilor din România care m-au susţinut în toţi aceşti ani şi care au făcut astfel încât să rămân un solist profesionist. Vă mulţumesc din suflet!

Share