Prăbuşirea mitului tehnologiei japoneze sau limita cunoaşterii umane?

Interviu acordat în exclusivitate RADOR de profesorul George Purcaru, seismolog la Institutul de Geoştiinte de la Universitatea Frankfurt, Frankfurt am Main, preşedintele Comisiei de predicţie a cutremurelor din cadrul Comisiei Europene de Seismologie

Reporter: Viorel Patrichi: Domnule profesor George Purcaru, prin ce se distinge acest cutremur de la Sendai-Japonia, din punct de vedere strict ştiinţific?

George Purcaru: Este un cutremur oceanic gigantic, dezastruos prin consecinţe. S-a produs pe data de 11 martie 2011. A avut epicentrul în Oceanul Pacific (38,3øN, 142,4øE), cu efectele cele mai grave la Sendai, prefectura Miyagi. Magnitudinea de moment (modernă) a seismului a fost Mw = 8,9. Adâncimea la care s-a produs cutremurul este de 20/25 km. Este al cincilea oceanic gigantic pe glob, după cum urmează: Mw= 9,5 / 1960, Chile

Mw= 9,2 / 1964, Alaska

Mw= 9,1-9,2 / 2004, Sumatra

Mw= 9,0 1952, Kamciatka, Rusia

Reporter: Care a fost cauza producerii acestui cutremur?

George Purcaru: Este vorba despre deplasarea şi presiunea puternică a Plăcii tectonice a Pacificului (PP), care împinge asupra Plăcii Eurasia (PE). Prin urmare, a avut loc o mişcare bruscă de coborâre a Plăcii Pacificului sub Placa Eurasia. Această mişcare s-a manifestat prin apariţia unei rupturi - falia cutremurului.

Reporter: Ce parametri mai importanţi au fost detectaţi pentru acest cutremur?

George Purcaru: După analiza efectuată de mine asupra datelor încă preliminarii, am dedus că lungimea faliei este de 370-400 km. Adâncimea faliei este de aproximativ 150 km. Durata cutremurului la locul producerii a fost de 2-3 minute.

Reporter: Japonezii nu cunosc să mai fi avut loc un cutremur în acea regiune. Prin urmare, au fost luaţi prin surprindere. Nici ei, nici americanii nu au izbutit să prezică "un gigantic oceanic" de o aemenea magnitudine. Asistăm la prăbuşirea mitului tehnologic japonez? (Nu au reuşit să prezică seismul, iar centralele lor atomice au devenit vulnerabile în faţa unei asemenea catastrofe). Ce concluzie trageţi de aici?

George Purcaru: Da, e adevărat, nu s-a făcut niciun fel de predicţie ştiinţifică pentru acest cutremur. Chiar dacă avusese loc anterior un cutremur de magnitudinea 7, acest fapt nu a fost relevant pentru seismologi. Este un eşec pentru seismologi, dar surpriza cea mai dramatică este limita cunoaşterii noastre. Să ştiţi că japonezii au mari savanţi în seismologie. Mitul lor nu s-a prăbuşit. Eu am colaborat cu ei, mi-au publicat nişte lucrări. Au somităţi la nivel mondial.

Reporter: Este sensibilă Vrâncioaia la ce se întâmplă în Japonia?

George Purcaru: Cutremurul şi replicile lui din Oceanul Pacific nu au nicio legătură cu zona seismică din Vrancea. Şi nici nu vor avea vreodată legătură cu regiunea seismică din România.

Reporter: Se apropie Luna prea mult de Pământ pe 19 martie, se vor alinia planetele. Aceste fenomene vor provoca noi cutremure, inclusiv în România?

George Purcaru: Nu, nu vor provoca asemenea fenomene telurice. Predicţia ştiinţifică a cutremurelor (nu arta ghicitului etc.) este mai dificilă decât predicţia morţii. Principala cauză a acestei dificultăţi este că predicţia unui cutremur cuprinde trei componente: prezicerea locului, prezicerea magnitudinii şi - cea mai complexă - prezicerea timpului.

Reporter: Şi totuşi, nici cutremurele mari să nu fie ştiinţific previzibile încă?

George Purcaru: După cercetările mele şi ale altora, foarte puţine cutremure mari au fost prezise (însă fără o bună precizie). Cred că în viitor cutremurele vor putea fi prezise, dar, desigur, în funcţie de avansarea "ştiinţei predicţiei". Oricum însă, predicţia cutremurelor va fi variabilă, în funcţie de diferitele regiuni ale Globului. Este o mare răspundere pentru oamenii de ştiinţă, dar problema rămâne deschisă.

Share