Vom imita Scoţia şi vom vota la 16 ani?

Chiar dacă toţi cei 100.000 de scoţieni în vârstă de 16 şi 17 ani s-ar fi dus să voteze şi chiar dacă toţi ar fi votat pentru independenţă, rezultatul referendumului de joi ar fi fost acelaşi. Şi totuşi, Alex Salmond nu scapă de bănuiala potrivit căreia calculul a fost cel care l-a determinat, în calitate de prim-ministru al Scoţiei, să micşoreze vârsta de vota, o noutate în Marea Britanie, însă nu în restul lumii. În fond, brazilienii care au această vârstă vor contribui din nou la alegerea preşedintelui pe 5 octombrie.

Vă şochează faptul că cel care nu poate cumpăra alcool sau conduce o maşină are un cuvânt de spus în politică? Este o dezbatere care se poartă în Europa, unde austriecii în vârstă de 16 ani votează pentru cancelar, în timp ce germanii având aceeaşi vârstă o fac la alegerile regionale, ca şi locuitorii din Jersey şi Guernsey. Împotrivă apare argumentul maturităţii. Pentru, implicarea precoce a cetăţenilor în procesul democratic într-o perioadă de apatie care are drept rezultat absenteisme uriaşe.

Înainte de a considera încheiată dezbaterea, în cazul în care nu sunteţi de acord ca minorii să voteze, merită să remarcăm faptul că, chiar şi în cele mai vechi democraţii (şi să vorbim doar despre Statele Unite, despre Regatul Unit şi despre Franţa) a întârziat să se impună votul universal la 18 ani, pe care în prezent în considerăm normal.

În unele cazuri, negrii nu puteau vota, în altele doar cei care aveau avere, de regulă doar bărbaţii şi chiar şi aşa ar fi fost nevoie să aibă 25 de ani. Este suficient să amintim că franţuzoaicele au putut vota abia în 1945 şi că în America vârsta de vot a scăzut de la 21, la 18 ani la alegerile prezidenţiale din 1972. În ambele cazuri, războiul a fost hotărâtor. Franţuzoaicele pentru că multe au fost eroine ale rezistenţei, tinerii americani pentru că dacă erau buni pentru a lupta în Vietnam erau buni şi pentru a-şi alege guvernanţii, a argumentat la acea vreme senatorul Ted Kennedy.

Cât priveşte calculul învinsului Salmond, despre care un studiu al Universităţii de la Edinburgh se îndoieşte că ar fi corect, sau al Verzilor germani, cărora le plăcea să imite Austria, nimic nou. Totul într-un sistem electoral se spune unor logici de acest gen, fie la numărul de deputaţi, fie la tipul de scrutin. Uitaţi-vă felul în care Franţa a pus piedici extremei-drepte prin circumscripţiile uninominale.

În privinţa vârstei de vot, prin lume continuă să existe de toate: în Iran s-a întâmplat să se dea dreptul de vot la 15 ani, însă au dat înapoi; în Japonia continuă să fie nevoie să ai 20 de ani, deşi se admite că pentru referendumuri ştacheta poate coborî la 18 ani. Iar în Singapore, fostul prim-ministru Lee Kuan Yew a ajuns să sugereze că cei care au vârste cuprinse între 35 şi 60 de ani şi copii ar trebui să aibă două voturi.

Referendumul scoţian a fost elogiat pentru civismul campaniei şi pentru entuziasmul general. S-a gândit cineva dacă votul tinerilor a ajutat?

(Articol de LEONÍDIO PAULO FERREIRA)

Traducerea: Iulia Baran

Share