23 aprilie – Ziua Internaţională a Cărţii şi a Dreptului de Autor

“(…) În şcolile naţionale - fără excepţie -, profesorii şi elevii vor dedica cel puţin o oră explicării importanţei cărţii spaniole şi a lecturii, prin exemplificarea cu fragmente care sunt gloria limbii noastre sau care propagă valoarea cărţii ca instrument de cultură, civilizaţie şi bogăţie naţională.”

6 octombrie 1926, Decretul Regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei

În data de 23 aprilie, peste 100 de ţări din lumea întreagă sărbătoresc “Ziua Internaţională a Cărţii şi a Dreptului de Autor”. Prima oară în istorie, cartea a beneficiat de o zi oficială şi a fost sărbătorită în Spania, la data de 7 octombrie 1926.

În anul 1995, Conferinţa Generală a UNESCO a aprobat proclamarea zilei de 23 aprilie ca “Zi Internaţională a Cărţii şi a Dreptului de Autor”, atât pentru a aduce un omagiu internaţional cărţilor şi autorilor lor, dar şi pentru a îndemna cititorii de toate vârstele să descopere bucuria lecturii şi să respecte contribuţia creatorilor din lumea cărţii la progresul social şi cultural al lumii în care trăim.

Ziua de 23 aprilie are şi o însemnătate simbolică, întrucât în anul 1616, la această dată, mureau trei mari autori ai literaturii universal: Miguel de Cervantes, William Shakespeare şi Garcilaso de la Vega. Ideea originală a plecat din Catalonia şi îi apaţine scriitorului şi editorului valencian Vicente Clavel Aldrés, care în 1923, propunea la sediul Biroului Cărţii din Barcelona dedicarea unei zile din an pentru a sărbători cartea.

Astfel că, la 6 februarie 1926, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei semna Decretul Regal care consfinţea sărbătoarea Zilei Cărţii, dar făcea referire şi la instaurarea şi extinderea sistemului de biblioteci în toată Spania şi îndemna întreaga populaţie la lectură. În Decret, era prevăzută ziua de 7 octombrie, în amintirea datei la care se născuse Miguel de Cervantes Saavedra, “prinţul literelor spaniole”, data urmând să fie modificată cu aproape un secol mai târziu.

Decretul Regal conţinea 15 articole care prevedeau locurile şi modalităţile de desfăşurare a zilei cărţii spaniole pe teritoriul întregului regat: de la şcoli de toate nivelurile - incluzându-le pe cele militare - , până la penitenciare. În acest sens, regele stabilea o serie de măsuri care aveau să creeze comportamente unanime ale instituţiilor statului şi populaţiei, pentru ziua dedicată cărţii. Prin urmare, pe 7 octombrie, instituţiile de stat erau obligate să prevadă – în funcţie de numărul de locuitori ai fiecărei localităţi - sume pentru achiziţionarea de cărţi, în vederea creării sau dezvoltării bibliotecilor, repartizarea de cărţi în instituţiile de învăţământ, precum şi ajutorarea cu material educaţional a copiilor cu situaţii economice dificile. La rândul lor, în ziua dedicată cărţii, scriitorii erau premiaţi de autorităţi, dar aveau şi obligaţia să reducă din preţul de vânzare al publicaţiilor, să facă donaţii către orfelinate, spitale, centre de binefacere şi penitenciare.

Scopul acestei hotărâri era precizat în Articolul 4 al Decretului care menţiona: “Pe 7 octombrie, în şcolile naţionale - fără excepţie -, profesorii şi elevii vor dedica cel puţin o oră explicării importanţei cărţii spaniole şi a lecturii, prin exemplificarea cu fragmente care sunt gloria limbii noastre sau care propagă valoarea cărţii ca instrument de cultură, civilizaţie şi bogăţie naţională.”

În prezent, în Catalonia, 23 aprilie coincide cu sărbătoarea de Sant Jordi (Sfântul Gheorghe), patronul regiunilor Catalonia şi Aragón, şi se obişnuieşte ca îndrăgostiţii şi persoanele apropiate să-şi dăruiască o carte şi un trandafir (roşu).

Ziua cărţii se celebrează şi în România, iar începând din 1998, la iniţiativa Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice, tot la 23 aprilie, se sărbătoreşte şi “Ziua Bibliotecarului”. Astfel că, această zi reprezintă o ocazie pentru cei care ne însoţesc prin meseria lor în lumea lecturii, să lanseze publicului larg invitaţii la sesiuni de comunicări, vizite, reuniuni şi expoziţii.

Autor: Veronica Popa

Share