Norocosul este Erwin Schrott, născut în 1972 la Montevideo, un bariton frumos și faimos (ultima sa reușită profesională este un cd produs de Sony cu arii faimoase din opere).
Scrott nu s-a mulțumit cu suflet pereche "oarecare", el a ales-o pe superdiva scenelor teatrelor lirice din întrega lume, pe soprana de origine rusă Anna Netrebko.Cei doi impersonează cuplul ideal: se iubesc și se distrează, ei așa spun și se și pare că așa și este. Îl mai adăugăm apoi și pe micuțul Tiago, în vârstă de trei ani, care așa cum punctualizează Schrott "vorbește patru limbi străine" și am făcut bingo.
O bucurie sufletească imensă și nu numai, deoarece faimosul cuplu a descoprit cât de bine funcționează brandul Netreb-Schrott. La fel ca "Brangelina".
Cei doi soliști sunt omniprezenți pe scenele teatrelor lirice ale Europei, unde susțin concerte în doi, dar și în trei deoarece la nevoie, echipa se întregește cu asul tenorilor, Jonas Kaufmann, cu care realizează spectacolele intitulate "Cele mai mari staruri ale operei". Unde se cântă cu casa închisă.
Mai nou, cei doi vor să depășească frontiera artei muzicale. Schrott, fiul unor proprietari de restaurant din Viena ne anticipează că în 2013 va deschide un local la Viena împreună cu inseparabila Anna și că "restaurantul va fi aproape de teatrul Operei. Este o joacă care naște din pasiunea noastră pentru mâncare. De fiecare dată când călătorim împreună, primul lucru pe care îl planificăm sunt restaurantele în care vom merge să servim masa. Pentru Viena (orașul în care locuiește cuplul) ne-am gândit la o bucătărie moleculară care să scoată în evidență felurile de mâncare tradiționale".
Cu toate că nu s-ar părea: de-aici și până la cântat drumul este scurt. Numele lui Schrott este iremediabil asociat de o operă: Don Giovanni de Mozart. Operă care îl va readuce pe Schrott în Italia, la 12 și 18 iulie, spectacol a cărui regie, scene și costume sunt semnate de Franco Zeffirelli. Este cel mai important spectacol al stagiunii din acest an al Festivalului de Operă de la Arena din Verona.
"Am abordat această partitură în mai multe versiuni regizorale, de multe ori foarte elaborate, iar alte ori atât de cerebrale încât te întrebai dacă publicul va înțelege ceva din operă. După toate aceste 'stimulente intelectuale', îmi face multă plăcere să mă întorc la o viziune clasică. Am vorbit și mai ales l-am ascultat pe Zeffirelli și mă convinge ideea lui regizorală".
În decembrie, Schrott se afla în rândul publicului care aplauda premiera de la Scala, spectatorul unui Don Giovanni în care Netrebko interpreta rolul Annei. Îl întrebăm ce părere a avut despre acea regie controversată a lui Robert Carsen, care nu a fost pe placul tuturor? "Era o regie care nu vroia să riște. Unele lucruri mi-au plăcut, altele nu. Iar apoi, atunci când un teatru a oferit capodopere absolute, iar în ceea ce privește La Scala mă gândesc la Don Giovanni al lui Ponelle, ce faci? Ce mai poți sculpta după ce ai văzut 'La Pieta' a lui Michelangelo?
Schrott a debutat la teatrul Arena din Verona când avea 28 de ani, proaspăt câștigător al medaliei de aur la Consursul "Operalia" al lui Placido Domingo. "Am o amintire splendidă despre Arena din Verona. Acolo l-am întâlnit pe Leo Nucci care m-a ajutat mult. Este un om de o generozitate ieșită din comun și acum cde fiecare dată când îi propun un concert în scop de beneficiență, lasă totul baltă și vine să cânte. Iar apoi Arena are o acustică perfectă, din acest punct de vedere romanii au fost geniali, mult mai buni decât arhitecții din zilele noastre".
Schrott se împarte între casele sale din Manhattan, Viena, San Petersburg și Montevideo și cântă pretutindeni.în întreaga lume, iar împreună cu Netrebko a creat recent o fundație pentru ajutarea copiilor aflați în dificultate. "Nu am un ego exacerbat, nu reușesc să trăiesc numai pentru mine. Prin această fundație, eu și Anna încercăm să fim utili, așa putem dormi liniștiți".
Întrebarea obligatorie în cazul celor doi este : "Când intenționați să vă căsătoriți?".Răspunsul pompt al lui Schrott este: "Noi suntem căsătoriți în suflet".
Articol de Piera Anna Frannini
Traducerea: Cătălina Păunel