DOCUMENTAR: Anul Nou Evreiesc - Roş Haşana

În seara de 24 septembrie, la asfinţitul soarelui începe Sărbătoarea Anului Evreiesc - Roş Haşana, care se încheie pe 26 septembrie. În calendarul Evreiesc, Roş Haşana cade în data de 1 Tişri, noul an fiind 5775.

Roş Haşana cade exact în a 162-a zi după prima din zilele Paştelui Evreiesc. În corespondentul calendarului gregorian, sărbătoarea nu poate cădea mai devreme de 5 septembrie, însă începând din anul 2089, Roş Haşana nu va mai putea cădea mai devreme de 6 septembrie şi nici mai târziu de 5 octombrie. De asemenea, confom calendarului ebraic Roş Haşana nu poate cădea niciodată joia, vinerea sau duminica.

Anul Nou la evrei marchează naşterea primul om, Adam, pe 7 octombrie în anul 3761 î.C. Sărbătoarea reprezintă un moment de reevaluare a vieţii, atât din punct de vedere etic cât şi religios, de rugăciune către Dumnezeu pentru iertarea faptelor rele din trecut şi pentru schimbare în bine, în Anul Nou.

În Torah, cartea sfântă a evreilor, se face referire la această zi care este numită „ziua sunetului (sau a cântării) din Șofar” - Yom Terua, iar literatura rabinică şi sinagogală descriu Roş Haşana ca fiind Ziua Judecăţii - Yom Hadin sau Ziua Amintirii - Yom Hazikkaron.

În Midraş, o culegere de comentarii, povestiri, eseuri aranjate după ordinea cărţilor Torei, se povesteşte că Dumnezeu se aşează pe tron, şi în faţa sa se adună întreaga istorie a omenirii, nu doar a evreilor, iar fiecare persoană este judecată dacă merită ori nu iertarea. Decizia va fi luată numai în ziua de Yom Kippur, care vine la 10 zile de la Roş Haşana. De aceea primele 10 zile din Noul An Evreiesc sunt de intensă trăire religioasă, fiind numite „Zilele penitenţei” - Yamim Noraim, perioadă care se încheie şi culminează cu Ziua Ispăşirii, Yom Kippur, cea mai importantă sărbătoare a evreilor, deosebit de sobră şi austeră, care cuprinde un post negru de 25 de ore. Potrivit tradiţiei, dacă de Roş Haşana se hotărăşte soarta, de Yom Kippur se definitivează sentinţa omului.

În aceste 10 zile fiecare credincios evreu are datoria de a face un examen de conştiinţă pentru anul care a trecut şi să identifice toate greşelile sau nelegiuirile săvârşite (comportamentul faţă de aproape, faţă de părinţi, fraţi de sânge, rude, prieteni, propriul popor şi faţă de străini). Odată descoperită greşeala şi recunoscută în adâncul inimii, omul are datoria de a cere iertare şi semenului său faţă de care a greşit, iar cel căruia i se cere iertare i se recomandă să ofere propria iertare.

De Yom Kippur, credincioşii îşi manifestă căinţa şi imploră iertarea divină şi înscrierea lor în „Cartea Vieţii”. Tradiţia Anului Nou Evreiesc arată că cele 100 de sunete impresionante produse de suflatul dintr-un corn de berbec, numit şofar, în fiecare din cele 2 zile de An Nou sunt destinate să trezească oamenii pentru a reflecta la ceea ce s-a întâmplat în anul care a trecut, sunetul şofarului anunţând, în fapt, Ziua Judecăţii. În unele comunităţi obiceiul este folosit în toate dimineţile din luna Elul, ultima înainte de noul an. Obiceiurile culinare de Roş Haşana includ consumul de mere şi miere care simbolizează dorinţele pentru un an nou bun şi dulce.

În după-amiaza zilei de ajun, în mod tradiţional este aşa zisul seder Roş Haşana, un prânz ritual în care se obişnuieşte să se consume, alături de alte mâncăruri, fie dulciuri - tipica plăcintă întinsă în miere, fie mâncăruri care dau ideea multiplicităţii sau a belşugului, cum este de pildă, rodia.

În prima zi de Roş Haşana, între diferitele feluri de mâncare servite cu această ocazie, în mod nelipsit şi constant trebuie să se mănânce o parte oarecare din capul animalului sacrificat, menită să simbolizeze „capul anului”. De obicei se mai aduce la masă şi o pâine rotundă - halá, simbolul timpului circular. La cina celei de-a doua seri sunt prezente fructe cât mai multe şi mai diverse, a căror gustare e precedată de binecuvântarea numită „şeheheyanu”, care se rosteşte înainte de a gusta ceva în noul an. Un alt obicei de Anul Nou este ca evreii să meargă la o apă şi să îşi arunce în mod simbolic păcatele - tashlih - prin aruncarea unor obiecte în apă.

De asemenea, cu o săptămână înainte de Anul Nou evreiesc, există obiceiul ca rabinii şi ajutoarele lor să strângă biletele pe care credincioşii le-au aşezat, în decursul ultimului an, între pietrele Zidului Plângerii din Oraşul Sfânt (principalul loc sacru al iudaismului, venerat însă şi de creştini), un ritual anual ce pregăteşte Zidul pentru un nou val de rugăciuni scrise. Este interzisă citirea oricărui bileţel de la Zidul Plângerii, astfel că acestea sunt pur şi simplu „arhivate”. Se estimează că anual, la Zidul Plângerii, se depun peste 1 milion de mesaje.

Răzvan Moceanu

Share