PORTRET: Eugen Preda, 'părintele radioului modern' - 85 de ani de la naştere

Eugen Preda s-a născut la 29 septembrie 1929, la Bacău.

După terminarea liceului, în 1948, a intrat la Şcoala de ofiţeri electrotehnici, la care a renunţat din cauza unei suferinţe.

A absolvit Facultatea de de Comerţ din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, în anul 1959. A devenit, apoi, doctor în istorie.

A lucrat la Radiodifuziunea Română din 17 martie 1950, mai întâi la redacţia de actualităţi politice, unde a devenit redactor şef adjunct, între 1953 şi 1957, moment în care a fost destituit din funcţie. Apoi a lucrat la redacţia emisiunilor pentru străinătate, unde a devenit şef de secţie, în perioada 1958-1965.

În luna martie 1965 revine ca redactor-şef adjunct la redacţia emisiunilor politice interne din radio. Din 23 februarie 1969 este redactor-şef al redacţiei de actualităţi din Televiziunea Română.

În anul 1973, este din nou destituit şi se întoarce la radio în calitate de comentator de politică externă, iar în decembrie 1989, pe data de 26 este numit „împuternicit provizoriu pentru Radiodifuziune“ de către conducerea Frontului Salvării Naţionale, funcţie pe care o acceptă două zile mai târziu cu condiţia păstrării nivelului salarial de până atunci.

În perioada iunie 1990 – septembrie 1994 a deţinut funcţia de Director General al Radiodifuziunii Române, funcţie în care s-a remarcat prin eforturile de a imprima echidistanţă instituţiei, în contextul politic agitat din acea perioadă, dar şi prin viziunea sa democratică.

La 29 septembrie 1994, ziua sa aniversară, s-a retras din activitate pe neaşteptate, prin demisie, adresând o scrisoare colegilor săi şi ascultătorilor postului Radio România, în care a declarat: "Am dreptul, cred, să vă rog ca nici în viitor să nu acceptaţi niciodată şi sub nici un pretext vreo intervenţie sau vreo imixtiune în afara legii care să lezeze activitatea Societăţii Române de Radiodifuziune ca serviciu public, consacrat printr-o lege organică. Toate puterile de stat, faţă de care am manifestat respectul şi consideraţia cuvenite, trebuie privite doar ca o componentă a naţiunii, alese în cadrul societăţii civile româneşti, o societate democratică şi un stat de drept".

A fost vicepreşedinte al Fundaţiei Universităţii Mării Negre, membru al Consiliului Consultativ al MAE, de la crearea acestuia în anul 1991, membru al Consiliului Director al Centrului de Studii Euro-Atlantic, de la constituirea acestuia, la 22 februarie 1992 şi membru al Institutului Internaţional al Presei din Viena, din anul 1994.

A scris numeroase volume de istorie a politicii şi a economiei contemporane, precum şi cărţi de evaluare a contextelor militare postbelice, din care menţionăm "S-au întâlnit două continente" - Conferinţa de la Bandung, 1955; „Se prăbuşeşte sistemul colonial", în anul 1957; „Transmitem de la ONU" - în 1962; "Dialog cu trei continente" (relaţiile României cu ţările în curs de dezvoltare) – 1965 sau „Miza petrolului în vâltoarea războiului", apărută în anul 1983.

A primit numeroase premii, între care Premiul Special UNCER pentru autenticitate în emisiunea "Întâlniri Întâmplătoare" sau Premiul Marconi conferit de ARCA şi UNCER „pentru contribuţia la afirmarea Radiodifuziunii Române ca factor de echilibru şi obiectivitate în perioada 1990-1993”.

S-a stins la 27 iulie 2000. A rămas în memoria colegilor drept „părintele radioului modern”.

Răzvan Moceanu

Share