Povestea Radioului naţional

Realizator - prof. dr. Adrian Cioroianu: Astăzi în epoca internetului şi a comuncaţiilor fără frontiere pare greu de imaginat că acum un secol ţara noastră nu avea nici măcar un post naţional de radio. Unele familii mai înstărite din elita românilor aveau aparate de radio, dar tot ce puteau face cu ele era să asculte programe străine emise de la Berlin sau de la Paris. Drept care vă propun astăzi să recapitulăm împreună povestea Radioului naţional.

Ca şi în alte ţări, începuturile radiofoniei româneşti sunt legate de necesităţile armatei. În cazul nostru, în anul 1908 s-a înfiinţat la Constanţa un post de radio-telegrafie care aparţinea de Servicul Maritim Român şi avea drept scop supravegherea Mării Negre. Societatea Română de Radio a luat naştere în martie 1928 şi imediat a cumpărat un imobil modest în strada General Berthelot nr.60 din Bucureşti. Prima emisiune oficială a postului s-a difuzat în după amiaza zilei de 1 noiembrie 1928, iar succesul a fost peste aşteptări. În acea primă oră de program s-a difuzat muzică, apoi un buletin de ştiri, un buletin meteorologic, ştiri sportive şi chiar s-au recitat şi versuri. Se puneau astfel bazele unor rubrici ce există până astăzi. Radioul naţional s-a dezvoltat exploziv în anii '30 ai secolului trecut. De atunci, toate momentele importante ale istoriei noastre s-au oglindit în transmisiunile în eter ale postului naţional. Prin radio au anunţat legionarii în ziua de 21 septembrie 1939 vestea asasinării primului-ministru Armand Călinescu. Şi tot prin radio în seara zilei de 23 august 1944 s-a transmis din sfert în sfert de oră acel comunicat ce spunea: "Atenţie! Atenţie! Vom transmite un comunicat important către ţară". După care la ora 22:00 s-a difuzat proclamaţia către ţară a regelui Mihai. În următoarea zi, pe 24 august 1944, la ora 16:20, un bombardament german masiv a distrus sediul din strada general Berthelot şi a ucis mulţi dintre redactorii aflaţi la program.

Actuala clădire a Societăţii de Radio a fost dată în folosinţă în noiembrie 1952. Radioul Naţional a creat primele vedete din România. Primul român care a vorbit la radio a fost profesorul Dragomir Hurmuzescu, unul dintre pionierii radiofoniei româneşti. Pentru generaţia bunicilor noştri cuplul Stroe şi Vasilache şi programele lor umoristice sau cântăreaţa Maria Tănase, care a debutat la Radio în februarie 1938 erau mai populari decât multe dintre vedetele de televiziune de astăzi. De-a lungul a aproape un secol de existenţă, Societatea de Radio a avut mulţi directori generali, dar cel care rămâne un reper până astăzi este Vasile Ionescu, cel care a condus Radio România în două reprize între 1940 şi 1945. Cum era de aşteptat, regimul comunist s-a răzbunat pe el. Pentru onoarea de a fi condus Radioul în timpul războiului, Vasile Ionescu a petrecut 13 ani în temniţele comuniste.

În anii '50, sub regimul comunist, a apărut Programul 2 al postului Radio România şi au fost create sau recreate studiourile teritoriale din Iaşi, Craiova, Cluj, Timişoara sau Târgu Mureş. La începutul anilor '70 a fost lansat Programul 3 al postului, care în timp s-a specializat în emisiuni pentru tineret. În urma iernii dure din anii 1984-1985 regimul Ceauşescu a desfiinţat studiourile teritoriale şi a redus drastic orele de emisie ale postului central din Bucureşti. Astăzi, Radio România rămâne o instituţie fanion a mediei româneşti, chiar dacă o concurenţă din partea internetului sau a numeroaselor televiziuni private, aşa cum nu a mai avut vreodată. Dar povestea radifoniei româneşti merge mai departe.

Share