Trinitas TV: `Talent şi efort` - Invitat: Oltea Şerban-Pârâu, Director al Centrului Cultural Media Radio România

Trinitas TV (19 martie) - "Talent şi efort", Realizator: Mihaela Poenaru

Realizator: Înfiinţat acum 85 de ani, postul de radio naţional a constituit atât o sursă credibilă de informaţie, cât şi un spaţiu care a adus în prim-plan, marile personalităţi ale culturii române. Oltea Şerban-Pârâu este un cunoscut şi apreciat muzicolog, şi un critic muzical cu o experienţă deosebită în presa românească postdecembristă, cu un parcurs apreciat de toată lumea, în calitate de director al postului Radio România Cultural. Întâlnirea domniei sale, cu muzica, s-a întâmplat fericit, în copilărie, când părinţii au hotărât că va începe clasa întâi la Liceul de Muzică.

Oltea Şerban-Pârâu: Am cântat la pian, iar la început a trebuit să spun prima minciună serioasă din viaţa mea, când am fost testată şi am fost intrebată dacă am pian acasă; singura soluţie era să spun că am deja pian acasă, pentru a fi dată la pian, şi nu la vioară. A fost de bun augur. Am terminat Liceul de Muzică, după aceea am studiat muzicologie la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, şi aceasta perioadă a studenţiei s-a suprapus cu perioada anilor '90, în care s-au deschis foarte multe posibilităţi pentru un absolvent de muzicologie. Iată o disciplină destul de nişată. Aşa am ajuns în presă.

Am ajuns în presa culturală. Întâi am lucrat la un cotidian apărut în 1992, Meridian-ul. Unul dintre primele cotidiane serioase, să spunem, de la noi, de după 1990. O scurtă perioadă, la Evenimentul zilei, după aceea în televiziune şi radio, Antena 1, Radio Romantic, mult timp. Am condus acest post de radio timp de 7 ani, după care am ajuns în Radioul public. A fost un traseu mai puţin obişnuit, şi anume dinspre zona privată, spre cea publică. Se întâmplă mai des invers.

Cred că mi-a folosit şi, în orice caz, am încercat să aleg partea bună din aceasta experienţă, şi anume, tot ceea ce am învăţat în zona atât de competitivă a mass media privată, am încercat să aplic în Radioul public. Ceea ce nu este uşor, pentru că aici există alte uzanţe, o altă inerţie, un alt ritm, dar important este să reuseşti să îi faci pe cei cu care lucrezi să îşi dea seama că răspund foarte mult pentru ceea de fac. Aşa cum în zona privată răspunzi faţă de patron, faţă de cel care conduce instituţia, aici răspunzi faţă de publicul care te ascultă; până la urmă este vorba tot de o răspundere.

Eu am ajuns în Radio, ca redactor-şef/director al postului Radio România Cultural, pe care l-am condus nemijlocit timp de 7-8 ani. Am fost colegă cu cei de la Radio România Muzical, care se ocupă doar de muzica clasică. Mi-a făcut mare plăcere să găsesc această armonizare şi echilibrare între arte, între zonele culturii, pe care o presupune Radio România Cultural.

Ulterior, am început să conduc şi Orchestrele şi Corurile Radio, deci, deja, am avut parte de două tipuri de public diferite. Publicul pe care nu îl vezi, cel din faţa aparatelor de radio, din maşină, mai nou, din faţa calculatoarelor, care ascultă pe internet postul de radio, foarte nou, suntem şi în aplicaţiile de pe mobil, pe tablete, cam peste tot unde poţi fi ascultat. Acesta este un public pe care nu îl ştii; chiar dacă sondajele spun ceva, e destul de greu să îl vizualizezi şi, de asemenea, destul de greu să fii pe placul tuturor celor care te ascultă. Pentru că pot fi, în acelaşi timp, un copil de 8-9 ani şi un academician de 75, şi e puţin probabil ca pe cei doi să îi intereseze acelaşi lucru. Şi publicul real, din sala de concerte, care participă la concertele orchestrelor şi corurilor radio, un public pe care îl vezi, îl cunoşti, care te abordează, te întreabă, îţi cere, vrea ceva, vrea altceva. Îi eşti dator şi unuia şi celuilalt. Îi eşti dator şi celui care se află în sală şi celui care te ascultă la radio; de aceea, trebuie, în permanenţă, să balansezi între gustul publicului, între ceea ce ascultătorii îţi cer, ceea ce doresc, şi ceea ce ai datoria de a oferi şi de a propune ca altenativă.

Până la urmă, de aia există Radio şi Televiziune publică, pentru a oferi publicului şi ceea ce nu vede la posturile comerciale, care nu sunt totuşi obligate să facă mai multe concesii gustului mediu.

Realizator: Publicul este cel mai bun prieten, dar şi primul judecător, ne spune doamna Oltea Şerban-Pârâu, dar asta nu înseamnă că o institutie publică de media va face mari compromisiuri în ceea ce priveşte calitatea programelor difuzate.

Oltea Şerban-Pârâu: În cazul posturilor Radio România Cultural, Muzical, al zonei acesteia, a Radioului public, care este foarte-foarte bine reprezentată, nu trebuie să ignore ce vrea publicul, pentru că, evident, cât timp difuzezi ceva la Radio România Cultural sau Muzical, nu vei da lucruri de proastă calitate. În acelaşi timp, şi a te adresa exclusiv elitelor nu cred că este o soluţie, pentru că domeniile culturale au totuşi o adresabilitate largă, nu ar trebui să fie inteligibilă doar unui număr redus de oameni. De aceea, am încercat, şi prin limbajul pe care îl promovăm, să facem ca, ceea ce se aude mai ales în prime-time, de dimineaţă, până spre ora 19.00, să fie plăcut, accesibil, interesant şi să-i atragă către această zonă a culturii, pe cei care ne ascultă.

La fel, în programele concertelor simfonice sau camerale. Aici au luat naştere, într-un interesant parteneriat public-privat, proiecte precum Pianul călător, prin care trei piane aflate în proprietatea Radio România - dar piane mai vechi, de concert, pe care nu se mai poate cânta pe scena mare - au plecat prin ţară, împreună cu Horia Mihail, pianistul care a cântat la ele. Au mers din oraş în oraş, ca într-o poveste foarte frumoasă, care, de altfel, a şi atras, şi au rămas, au fost încredinţate comunităţilor locale din oraşele Mediaş, în 2011, Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, în 2012 şi, respectiv, Tulcea, în 2013. Astfel, Radioul public a dotat, cu piane de concert, trei oraşe suficient de mari, care nu aveau un astfel de instrument, la care să vină, să cânte, să ţină recitaluri. Am constatat că, într-adevăr, a fost public interesat, a fost lume care s-a considerat foarte băgată în seamă de Radioul public, prin faptul că am făcut acest gest. Pianele s-au terminat, acum continuam povestea, pianul de la Mediaş pleacă către Moldova, va ajunge la sfârşitul acestei luni, martie, în oraşul Roman, tot aşa, după o călătorie din teatru, în teatru, din casă de cultură, în casă de cultură.

Un alt proiect de acest tip a fost Vioara lui George Enescu la sate, prin care Gabriel Croitoru şi Horia Mihail, au mers în localităţi rurale, tot în cămine culturale, mult mai bine îngrijite decât ne aşteptam şi cu un public absolut surprinzător, care a ascultat, cu sufletul la gură, acele recitaluri de maxim o oră, cu piese accesibile, pe care le-au prezentat cei doi. Sunt tot felul de proiecte, foarte multe dintre ele merg pe această latură educaţională, nu ignorăm implicarea socială, pentru, înca o dată, taxa pe care oamenii o plătesc pentru Radioul şi Televiziunea publica, trebuie să oferim înapoi mai mult decât programe de radio, pur şi simplu.

Suntem în anul 2014, în care radioul, internetul, imaginea, fotografia, toate merg într-un flux permanent şi trebuie să fi cât mai aproape de oameni, pentru a-i sensibiliza.

Realizator: În dialogul nostru despre muzică şi proiecte muzicale, îşi aduce aminte cu bucurie de toate marile întâlniri prilejuite de evenimentele create de-a lungul timpului, în calitatea domniei sale, de manager cultural, de critic muzical sau de muzicolog.

Oltea Şerban-Pârâu : Sunt multe lucruri emoţionante. Nu m-am gândit niciodată să fac o ierarhie. Este emoţionant, atunci când ajungi într-o extremă, să o aduci pe Angela Gheorghiu pe scena Sălii Radio şi să te afli împreună cu ea pe genericul unui album de colinde româneşti, făcut de Angela Gheorghiu, cu Orchestra Naţională Radio. A fost o munca foarte mare, pe care am depus-o anul trecut, pentru a reuni tot ce trebuie, pentru ca Angela Gheorghiu să apară prima dată alături de o orchestră românească, din România, cântând un repertoriu românesc, sacru, care, pentru ea este foarte-foarte important din punct de vedere sufletesc.

Într-o altă extremă, întâlnirile cu publicul simplu, din ţară, căruia, ai senzaţia că, prin aceste proiecte, îi aduci ceva ce nu se aştepta să mai primească vreodată, fie că este vorba despre un învăţător din Bârlad sau un medic de la dispensarul dintr-o comună. De foarte multe ori, la proiectul Vioara lui Enescu la sate, preoţii satului au fost cei care au adus copiii la concert; învăţătorii şi preoţii. Avem senzaţia că trăim în secolul XXI, dar multe lucruri au un grad de perenitate care, iată, se demonstrează şi în relaţia cu cultura.

Realizator: În calitatea sa de director al Centrului Cultural Media al Radiodifuziunii Române, Oltea Şerban-Pârâu ne spune că mulţi dintre colegii de breaslă au coborât din turnul de fildeş şi încearcă să atragă ce se mai poate atrage către bun gust, cultură şi valoare.

Oltea Şerban-Pârâu: În cursul anului 2014, sunt foarte multe proiecte pe care le avem în vedere, proiecte care, cu siguranţă, se vor realiza; nu sunt doar planuri, ca să spunem aşa. În structura Radioului, de curând, s-a constituit o entitate culturală puternică, în care sunt reunite Radio România Cultural, Radio România Muzical, Orchestrele ,aşa cum spuneam, Târgul de Carte Gaudeamus, care a trecut de a douăzecea ediţie.

De asemenea, Editura Casa Radio, cea care valorifică patrimoniul instituţiei, Teatrul Naţional Radiofonic, care produce în continuare teatru, poveşti pentru copii şi, evident, gestionează şi extraordinara Fonotecă, pe care o avem în spate. Sala Radio, care este, nu-i aşa, un autentic focar de cultură, prea puţin cunoscut, situat un pic lateral de centru, dar care poate fi repusă în valoare mai mult decât cât s-a întâmplat până acum, şi asta vom face în luna septembrie, când Radioul organizează a doua ediţie a Festivalului Internaţional al Orchestrelor Radio. Prima ediţie a fost în 2012, inventată la dorinţa de a oferi o alternativă la Festivalul Enescu, în anii dintre festivaluri. Atunci a fost prima ediţie, care s-a desfăşurat atât la Sala Palatului, cât şi la Sala Radio. Anul acesta, cinci mari orchestre radio din Europa vor cânta la Sala Radio, timp de o săptămână, la finalul lunii septembrie, este vorba despre Orchestrele Radio din Helsinki, Finlanda, din Praga, Orchestre National de France şi Orchestra Radio din Stuttgart, una dintre cele mai importante orchestre radio germane. Acest festival va fi transmis, evident, în ţară, dar şi prin Uniunea Europeană de Radio, şi prin Uniunea Asiatică de Radio - asta este o afiliere mai recentă pe care am făcut-o, dar care ne duce pe calea undelor, duce aceste concerte, pentru că, până la urmă, muzica este acea parte traductibilă a Radioului, ne duce la un public potenţial, de patru miliarde de ascultători. Când am auzit prima dată această cifră, mi s-a părut foarte fantezistă, dar ea e reală. Acestă Uniune Asia-Pacific a Radiodifuzorilor are un public potenţial de patru miliarde de ascultători şi, astfel, concertele noastre pot ajunge şi la acel public.

Sunt multe-multe planuri. Festivalul din septembrie este important, aceste turnee naţionale care continuă, Pianul călător, începe chiar acum, pe 21 martie. În iunie, Flautul de Aur, Vioara lui Enescu continuă şi ea, cu o a treia ediţie, în septembrie. Duelul Viorilor, în decembrie. Încercăm să producem cât mai mult, aşa cum am spus, în schimbul taxei pe care o plătesc contribuabilii români.

Share