Interviu cu Dragoş Ciocîrlan, corespondentul Radio România Actualităţi în Israel

KOL ISRAEL (13 februarie) - Reporter: Ioni Tuvia - Stăm în continuare de vorbă, stimaţi ascultători, cu ziaristul Dragoş Ciocîrlan, corespondent pentru Israel al Radio România Actualităţi. Bună seara, Dragoş!

Dragoş Ciocîrlan: Bună seara, Ioni! Bună seara, ascultătorilor Kol Israel!

Ioni Tuvia: În toată lumea se marchează astăzi Ziua Internaţională a Radioului. Ca ziarist radio, cu o veche experienţă, care crezi că este locul radioului astăzi, în contextul altor mijloace de informare, cum ar fi presa scrisă şi electronică, televiziunea, Internetul, etc.?

Dragoş Ciocîrlan: Radioul încă îşi păstrează farmecul, nu o să dispară prea curând. Lumea are nevoie de radio. Pe unde hertziene, fie pe cale digitală, on-line, radioul este parte din cotidian şi tot mai prezent pe net. Am remarcat în Israel, în mijloacele de transport în comun, în taxiuri, la ora exactă lumea ascultă buletinul de ştiri de la Kol Israel. Ţine şi de situaţia din regiune, de problemele de securitate. Este o cale prin care se comunică rapid populaţiei, când este vorba de radioul public, când este vorba de interes naţional.

Oriunde în lume, şi în Europa, competiţia, concurenţa cu posturile comerciale este foarte mare. Câştigă teren tot mai mult comunicarea mesajelor prin noua tehnologie, prin smartphone, iPhone ş.a.m.d. Însă în această competiţie a pierdut teren presa scrisă, care se refugiază, supravieţuieşte pe cale digitală.

Dar oamenii au nevoie totuşi de voci. Vor să audă la radio şi este mult mai credibil. Semnalul sonor direct trebuie ascultat de fiecare om. Pe de altă parte, în presa scrisă există o tendinţă de reciclare a informaţiillor, a altor surse sau de alţi difuzori şi televiziunile comerciale reciclează tot mai mult informaţii şi reprezintă grupuri şi interese politice.

Radioul public din România este lider de piaţă. A reuşit în ultimii ani să se menţină în topul preferinţelor. Radio România rămâne echilibrat şi continuă să fie o opţiune. Avem reporteri la evenimente şi asta este cel mai important. Ce vreau să atrag atenţia este dimensiunea internaţională a activităţii Societăţii Române de Radiodifuziune, care participă la schimbul de valori culturale, informaţii din toate domeniile.

Radio România a reuşit să menţină o reţea de corespondenţi în străinătate, în puncte fierbinţi. De la Moscova la Washington drumul trece pe la Zidul Plângerii din Ierusalim. Societatea Română de Radiodifuziune are un loc pe care nimeni nu îl are, prin Orchestra Naţională Radio. Preşedintele-director general Ovidiu Miculescu şi echipa managerială au reuşit să mişte un proces de adaptare, ceea ce trebuie să fie o radiodifuziune în 2014. Este un mecanism complex. Unele rotiţe uzate se schimbă.

Pe altă parte, Societatea Română de Radiodifuziune este membră a Uniunii Europene de Radio şi Televiziune, a Uniunii Internaţionale de Radio, membru activ la Conferinţa Permanentă a Audiovizualului Mediteranean. Societatea Română de Radio este de asemenea membră la ABU, Asociaţia Asia-Pacific de Radio şi Televiziune. Ioni, ştii că avem un prieten la Bucureşti care se ocupă de toată această activitate, este vorba de Dan Şanta.

Ioni Tuvia: Da, bineînţeles.

Dragoş Ciocîrlan: Ca perspectivă în 2014, pentru Radio România este creşterea audienţei. Faptul că s-a schimbat organigrama presupune optimizarea fluxului de producţie editorială.

Ioni Tuvia: Bun. Tu ai devansat deja o întrebare, aşa că trec la cea de-a treia mea întrebare, asta era a doua, dar tu ai presupus-o, aşa că nu mai revin asupra ei. Dragoş, pe lângă relatările zilnice pe care le efectuezi pentru Radio România Actualităţi, tu pregăteşti de mai mulţi ani o carte. Ce ne poţi spune despre conţinutul ei?

Dragoş Ciocîrlan: Ţi-am mărturisit acest proiect. Acum pot spune că este într-o fază avansată. De-a lungul anilor am strâns mii de minute. Sunt convorbiri, mai mult sau mai puţin convenţionale. Personajele primului volum le-am cunoscut mai întâi pe cale virtuală, la Kol Israel, la emisiunile în limba română. Sunt evrei care au plecat din România şi au făcut carieră în Israel. Mari personalităţi cărora voi le-aţi oferit microfonul. Venerabilul Shlomo Leibovici Laiş mi-a vorbit despre începutul mişcării sioniste în România, când era un puşti, despre vânzarea evreilor, un capitol din culise, cu mărturii. Shlomo a evocat pentru prima oară anumite detalii. Un capitol mare este consacrat familiei rabinului Guttman, prin mărturiile regretatului Guttman Ben-Zvi (zihrono livraha), apoi diplomatul Eliezer Palmor, care este tatăl actualului purtător de cuvânt al Ministerului Israelian de Externe. Fireşte, nu poate lipsi doctor Meir Rosen, implicat în procesul de pace, fost ambasador la Washington şi Paris.

Ioni Tuvia: Va fi cred o carte incitantă şi interesantă, bineînţeles, aşa că aştept, aşteptăm cu nerăbdare să o avem în mâini. Şi o ultimă întrebare acum, Dragoş. Ce au însemnat pentru tine, personal, pentru experienţa ta de ziarist radio, cei aproape 14 ani de când te afli în Israel?

Dragoş Ciocîrlan: Ioni, când avionul EL-AL zboară peste Mediterana şi se apropie de Tel Aviv, auzim în căşti un cântec cu Haim Moshe şi Yoav Itzhak, iar apoi din nou Yoav Itzhak, de aici şi până la sfârşitul lumii. Încă dinainte de 1989, când decola Antonov-ul, în beznă, de pe Băneasa şi ajungea aici, din depărtare se vedeau luminile Israelului. Este Ba Bait. Ba Bait - drumul care urcă spre eternul Ierusalim.

Ioni Tuvia: Şi ce impresie ai tu, Dragoş, despre procesul de pace care este acum din nou în actualitate şi atât de discutat?

Dragoş Ciocîrlan: Ioni, când lumea arabă va recunoaşte Israelul ca stat naţional evreiesc, va fi o altă realitate. Când arabii vor înţelege că este de preferat să facă pace, nu război, se va încheia conflictul dintre Israel şi palestinieni.

Ioni Tuvia: Să sperăm.

Dragoş Ciocîrlan: Pe de altă parte, ultimele mişcări ale aşa-numitei "primăveri arabe" au surprins şi surprind marile cancelarii. Este o tradiţie la Washington, Londra şi Paris să nu fie cunoscute subtilităţile, să nu se înţeleagă realitatea de aici. Definiţiile valabile pentru Occident nu sunt valabile şi în Levant. Ioni, toate astea nu prea se înţeleg în marile cancelarii. Toată lumea dă sfaturi de la distanţă, fără să aibă în vecinătate Hamastan şi Hizballastan. În Siria, peste 130.000 de morţi în războiul civil care se scurge uşor în Liban. Milioane de refugiaţi. Aproape nimeni, însă, nu vorbeşte despre sute de răniţi sirieni, care au venit la frontieră şi au cerut ajutor, au primit îngrijiri medicale în Israel.

Ioni Tuvia: Dragoş, îţi mulţumesc pentru prezenţa ta în emisiune. Stimaţi ascultători a fost ziaristul Dragoş Ciocîrlan, corespondent pentru Israel al Radio România Actualităţi.

Share