Fără tăgadă, ar fi venit oricând (zi sau noapte) la radio sau televiziune să le vorbească în special tinerilor, să-i educe, să-i atragă. La fel de condescendent în fața maeștrilor sau novicilor, putea fi ironic și/sau tranșant, malițios și/sau subtil, curios și/sau pedant. Zgândărea personalitățile (de tot soiul) cu întrebări incomode și în același timp încuraja viitorii artiști sau muzicologi. Era vestit pentru maniera sufocantă a interviurilor: dacă nu aveai ce spune, greu răzbeai prin valul comentariilor epopeice.
Să nu uităm că Iosif Sava este totuși singura personalitate culturală românească (cel puțin în perioada postdecembristă) pentru care Guvernul și-a întrerupt ședința pentru a participa la funerariile sale. Este recunoașterea totală și unică! a unei valori incontestabile la nivel național.Vocea lui Iosif Sava este în Pantheonul Radioului. Arhivele noastre păstrează zeci de emisiuni și interviuri, dar și înregistrări muzicale, căci cânta cu mare poftă la orgă, clavecin sau pian.
Irina Hasnaș a adunat pentru emisiunea de duminică, 18 august, câteva fragmente cu vocea lui Iosif Sava din „Invitațiile Eutherpei” (faimoasele sale emisiuni), dar și gânduri mărturisite la 15 ani de la dispariția sa de câțiva dintre cei care l-au cunoscut: acad. Răzvan Theodorescu, pianistul Dan Grigore, violonistul Bujor Prelipcean (ieșean ca I. Sava) și muzicologul Ana Maria Orendi.„Dacă vorbești perfect și monoton, ascultătorul se plictictisește după 30 de secunde… lumea apreciază bâlba.. atunci devine atentă!” îmi mărturisea cu umor și înțelepciune prin 1996, când abia venisem în Radio.
Dacă vă este dor de vocea sa, de pasiunea sa, de rostirea sa, ascultați duminică, 18 august, de la ora 16:30, Radio România Cultural. Chiar și acum, Iosif Sava este acasă, în fața microfonului.
Autor: Sorina Goia