Postul şi sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mare este sărbătoarea prin care se cinsteşte moartea şi înălţarea Fecioarei Maria cu trupul la cer, la data de 15 august. Această sărbătoare mai este cunoscută în popor şi ca Sântămaria Mare sau Uspenia. Sărbătoarea se numeşte Adormirea Maicii Domnului pentru că tradiţia spune ca sfârşitul Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri.

Postul Sfintei Maria durează două săptămâni, fiind tot atât de important ca postul de dinaintea Paştelui, de unde şi tradiţia conform căreia acest post, al Sfintei Maria, ar fi rupt din postul Paştelui, care în timpurile îndepărtate ar fi durat nouă săptămâni şi nu şapte, cât are acum. Tradiţia străveche ne spune că oamenii ar fi ieşit din primăvară prea slăbiţi dacă ar fi ţinut un post de nouă săptămâni şi atunci s-au pus două săptămâni de post înaintea Sfintei Maria Mare.

Originea acestui post vine de prin secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat şi când sărbătoarea Adormirii ei a început să capete o mai mare importanţă. Data şi durata postului pentru toată ortodoxia au fost stabilite abia în secolul al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol, care a decis ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze până la 15 august.

Postul, nu reprezintă doar abţinerea de la a mânca anumite produse, el reprezintă şi o hrană a sufletului, prin rugăciune, prin gânduri şi fapte bune, relaţii conjugale frumoase, căinţă şi spovedanie. Postul ţinut corect reprezintă de fapt, pregătirea corpului şi a sufletului pentru primirea Sfintei Împărtăşanii care certifică faptul ca prin post ne-am curăţat sufletele şi trupurile de păcate, devenind mai buni si mai iubitori de Dumnezeu.

În Postul Sfintei Maria există o singură dezlegare la peşte, pe 6 august, când prăznuim Schimbarea la Faţă a Domnului, ziua când, potrivit tradiţiei noastre, a românilor, natura începe să se pregătească de toamnă. Această sărbătoare este denumită popular şi Obrejenia sau Pobrejenia şi de această sărbătoare se leagă o sumedenie de superstiţii.

Tot de Obrejenie tradiţia ne spune că oamenii trebuie să se împace unii cu alţii, dacă au fost certaţi. Fetele nu trebuie să se spele pe cap de Obrejenie, fiindcă aşa cum iarba nu mai creşte în câmpuri, tot aşa nu le va mai creşte nici lor părul.

Femeile care spală rufe de Pobrejenie vor fi năpădite de păduchi şi ploşniţe, iar cele care poartă prunci, dacă ţin această zi, vor avea o naştere foarte uşoară;

Postul Sfintei Maria Mare este considerat un post relativ uşor, pe care pot să-l ţină şi copiii, femeile însărcinate pentru a naşte uşor deoarece Fecioara Maria este ocrotitoarea lor.

Astfel, pe 14 august, seara, se cântă Prohodul şi Binecuvântările Maicii Domnului, la fel ca în Vinerea Mare, şi se poartă Epitaful la fel ca în Săptămâna Patimilor.

De sărbătoarea Sfintei Marii Mare se leagă, de asemenea, o sumedenie de tradiţii şi obiceiuri populare.

În ziua de Sântămăria Mare se adună ultimele plante de leac şi se văd primele semne ale toamnei care se apropie.

În fiecare gospodărie se împart struguri şi prune pentru sufletele morţilor, se culeg flori şi se pun la icoana Fecioarei Maria, acestea fiind bune de leac.

La Sfânta Maria Mare se încheie dusul oilor la munte, iar bărbaţii îşi schimbă pălăria cu o căciulă, obicei respectat pretutindeni. După Sfânta Maria Mare vremea începe să se strice, prevestind capriciile toamnei.

Simbol al mamei, al femeii, al celei care dă viaţă şi care face ca viaţa umană să dăinuie, Fecioara Maria  întregeşte Triada universală: mama, tata şi copilul, baza oricărei familii. Sfânta Maria a devenit modelul, nădejdea, ocrotitoarea, binefăcătoarea tuturor şi, cu toţii ne punem speranţa în Maica Domnului, văzând în Ea modelul ideal al Mamei, al dragostei materne.

Autor: Iuliana Gheorghe

Share