Creştinii îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Nicolae

Creştinii îl sărbătoresc, joi, 6 decembrie, pe unul dintre cei mai populari sfinţi, Nicolae, de care se leagă tradiţia oferirii de daruri copiilor.

Toţi copiii ştiu că Moş Nicolae are grijă de ei: celor cuminţi le aduce daruri, iar celor neascultători, o vărguţă! Dar nu toţi ştiu că şi soldaţii, pescarii, marinarii şi fetele cuminţi îl consideră pe Sfântul Nicolae ocrotitorul lor.

Mai demult, nu se dădeau daruri copiilor de Crăciun, ci de Sfântul Nicolae! După cum se vede, la alte popoare unele nume ale lui Moş Crăciun vin de la numele Sfântului Nicolae: Santa Claus în America, San Niklaw în Malta, Sinterklaas în Belgia şi în Ţările de Jos.

De Crăciun, la noi, copiii erau „plătiţi” pentru vestea bună pe care o aduceau colindând cu colaci, mere, nuci şi bani, dar daruri nu primeau. De aceea, prin unele părţi, i s-a spus zilei Crăciunul Copiilor. Cu încetul, Moş Crăciun a început să ducă el copiilor darurile mai mari, iar Sfântul Nicolae a rămas cu darurile mici, pentru că şi ziua Naşterii Domnului este mai mare decât praznicul Sfântului Nicolae!

Sfântul Nicolae şi-a trăit cun smerenie viaţa pământească. El nu a vrut nici să-i fie cunoscute faptele bune şi minunile din timpul vieţii, nici să câştige popularitate, devenind, pentru mulţi, Sfântul care pune daruri în ghetuţe. Dar iată că, parcă după voia Sfântului, în ultima sută de ani, Moş Crăciun, care împarte daruri în ziua Naşterii Domnului, începe să îi ia cu încetul locul în inimile multor copii, care nu ştiu că mai multe nume ale lui Moş Crăciun, cum este „Santa Claus”, vin de la numele Sfântului Nicolae (Saint Nicholas) ...

Ajuns arhiepiscop, Sfântul Nicolae se îngrijea şi de sufletele, dar şi de trupurile celor pe care îi păstorea. Ştia că, din cauza sărăciei şi a nevoilor, oamenii slabi pot să păcătuiască, punându-şi sufletele în primejdie. De aceea, umbla neştiut printre locuitorii cetăţii şi îi miluia de câte ori putea.

Spune o tradiţie că în oraş trăia un om foarte sărac, care avea trei fete cuminţi şi frumoase. Pentru că nu mai avea ce să le dea de mâncare, nici zestre, ca să le căsătorească, s-a gândit să le pună pe fete să-şi câştige pâinea. Aceasta însemna să le vândă ca sclave sau, cine ştie, să ajungă şi mai rău. Dar Sfântul Nicolae, înştiinţat de Domnul, s-a dus într-o noapte şi i-a aruncat pe fereastră omului o pungă cu bani. Mult s-a minunat omul şi, cu banii primiţi, a reuşit să-şi căsătorească fiica mai mare.

Se povesteşte că Sfântul a aruncat punga cu bani pe fereastră şi ea a nimerit într-un ciorap pus la uscat lângă foc. Alţii spun că era o gheată. Se crede că aşa a apărut obiceiul de a pregăti ghetele sau ciorăpeii în ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, în speranţa de a primi un dar!

Înainte de inventarea ştiinţelor moderne, oamenii au învăţat să cunoască ritmurile naturii şi semnele care prevestesc schimbarea vremii.

Cum ziua Sfântului cade aproape de sfârşitul anului, şi l-au închipuit ca pe un sfânt bătrân, cu o barbă mare, albă. El aduce iarna şi zăpada, când îşi scutură barba! Dacă nu e zăpadă, oamenii glumesc şi spun că „a întinerit Moş Neculai”. După cum e în această zi, bătrânii ştiutori prevedeau cât de lungă va fi iarna. Ei le spuneau nepoţilor că dacă Moş Nicolae aduce zăpadă, iarna va fi scurtă, o va alunga Sfântul Ioan, pe 7 ianuarie. Dacă nu este zăpadă, atunci iarna va fi lungă. Tot în această zi se pun crenguţe de măr în apă. Dacă înfloresc până la Anul Nou, anul care vine va fi roditor. Înainte, din această crenguţă înflorită se făcea sorcova pentru prima zi a anului, nu se cumpăra de la prăvălie!

Surse: Wikipedia, www.crestinortodox.ro, site-ul Bisericii Sf. Treime Ghencea

Share