Constantin Brâncuşi nu a mai avut bani să pună pasărea sufletului în vârful Coloanei Nesfârşite de la Târgu-Jiu

Napoleon Săvescu

În zilele de 29-30 iunie, Societatea Internaţională "Reînvierea Daciei" (Dacia Revival) organizează la Târgu-Jiu cel de-al XIII-lea congres de dacologie, dedicat lui Constantin Brâncuşi. De aproape 20 de ani, doctorul Napoleon Săvescu de la New-York îi provoacă pe români să-şi cunoască mai bine rădăcinile, să nu abandoneze istoria veche a dacilor, ca un argument absolut al continuităţii noastre în spaţiul ancestral carpato-danubiano-pontic.

Chiar dacă oficialii noştri au preferat să priponească statuia unui împărat invadator, gol-puşcă, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, cu o căţea în braţe, Napoleon Săvescu a mers contra curentului şi a organizat congrese anuale, dedicate unor "momente monumentale" din istoria noastră: Burebista, Decebal, Tomiris, Mihai Viteazul (Malus Dacus), Nicolae Densuşianu, Mihai Eminescu, Tăbliţele de la Tărtăria, Sarmisegetuza, Regalion, Plăcuţele de la Sinaia, Kogaion, Civilizaţia Danubiană. Cine are dreptate?

În cultura noastră, poate că Brâncuşi reprezintă cel mai bine relaţia cu spiritualitatea dacilor, aşa cum transpare ea pe stâlpii funerari, cu pasărea sufletului în vârf, din Gorj sau din Alba, pe porţile din Maramureş, pe iile olteneşti, pe ceardacul din Câmpulung Muscel sau pe bisericile de lemn din Suceava. Peste tot, aceeaşi geometrie sacră a sufletului nemuritor. De aceea, dacul de la Hobiţa nu putea lipsi din această pleiadă.

L-am revăzut pe doctorul Săvescu la fel de împătimit de istoria veche, vorbind înflăcărat şi despre Sculptorul lumii.

- Domnule Napoleon Săvescu, de ce să fie Brâncuşi subiectul unui congres de dacologie?

- Constantin Brâncuşi nu a fost corect cercetat şi preţuit în ţara lui, în care s-a născut. Este personalitatea care a făcut România cunoscută în lume, mai mult decât oricare altul. Pasărea Măiastră a lui Brâncuşi se găseşte pe toate brevetele de aviator din Statele Unite ale Americii. Coloana Infinită a lui Brâncuşi, pe care multă lume nu ştie s-o interpreteze, o găsim ca monument funerar la daci. La Muzeul de Istorie din Orăştie, se pot vedea numeroşi stâlpi funerari - coloane infinite, columne funerare de la daci - iar în vârful fiecărui stâlp, se află pasărea sufletului. Chiar Brâncuşi recunoaşte că nu i-au mai ajuns banii să pună şi pasărea măiastră în vârful Coloanei Infinitului de la Târgu-Jiu.

Scultpura lui Brâncuşi este inspirată de ciopliturile ţăranilor noştri, urmaşii acelor daci. Atunci când am spus că pietrele dacilor vorbesc, m-am gândit la faptul că Brâncuşi s-a inspirat din motivele populare româneşti. Chiar Poarta Sărutului este o astfel de dovadă.

Pentru prima oară, i s-a dedicat lui Brâncuşi un congres internaţional. Din Franţa a venit Alexandru Stan, preşedintele societăţii Dacia Helvetica din Elveţia. Pe malul Lacului Leman, la Vevey, în Eleveţia, este un bust al lui Eminescu, realizat de Andreia Bove Nastasescu, un eveniment la care Alexandru Stan a avut o contribuţie deosebită. Au venit lucrări ştiinţifice din Italia şi din Statele Unite, din Franţa şi din Republica Moldova. Vin şi copii tot mai mulţi spre noi, dornici să cunoască istoria veche, aşa cum nu se mai face la şcoală.

- Cum s-a remarcat Brâncuşi ca un dac printre moderni?

- Prin simplitatea lui. A rămas un ţăran. La New-York, am cunoscut în casa lui Benedict Ştefan (Pişta) multe obiecte care i-au aparţinut artistului. M-au impresionat saboţii de lemn ai sculptorului. Se simţea bine cu saboţii lui în atelier. A avut o viaţă de om obişnuit, cu iubirile, cu împlinirile şi cu revoltele lui. Benedict Ştefan îl promovează în America pe Constantin Antonovici (1911-2002), ultimul elev al lui Brâncuşi. Mi-a povestit multe anecdote despre viaţa lui Brâncuşi, dar nu vreau să le reproduc... În spiritul lui Brâncuşi, a sălăşluit marele Zalmoxis. Personalitate centrală a mişcării moderne în sculptură, Brâncuşi simbolizează prin întreaga sa creaţie, virtuţile inegalabile de talent ale oamenilor Daciei, cu care s-a simţit întotdeauna solidar.

A consemnat Viorel Patrichi

Share