Despre ce visează animalele?

Aristotel, marele învăţat antic, credea în a sa „Istorie a animalelor”, scrisă acum mai bine de două milenii, că toate „mamiferele patrupede” ar visa în somn. Dar ce cred oamenii de ştiinţă din ziua de azi? Deşi studiul viselor la animale prezintă dificultăţi evidente, există specialişti care au întreprins asemenea cercetări, iar studiile lor nu numai că au documentat existenţa unor activităţi de tipul viselor la animale, dar oferă – oricât de fantastic ar părea – şi unele indicii despre ceea ce visează aceste făpturi, scrie descoperă.ro.

Mulţi dintre noi am văzut câini „dând din picioare” şi scâncind în timp ce dorm şi am spus, fără să ne gândim prea mult: „Uite, visează ceva!”

Exprimăm astfel convingerea noastră intuitivă că animalele – cel puţin unele dintre ele – sunt capabile să viseze, că şi ele au, ca şi noi, un creier dotat cu această fascinantă şi puţin înţeleasă „putere” de a da naştere, în somn, unor imagini, sunete, alte senzaţii ce reflectă, într-o formă distorsionată, dar puternic evocatoare, lumea reală şi evenimente întâmplate în starea de veghe.

În ultimii ani, activitatea onirică a animalelor a devenit un subiect de cercetare de mare interes, beneficiind de dezvoltarea tehnologiilor ce permit investigarea tot mai detaliată a modului de funcţionare a creierului.

Un articol apărut recent în BBC Future sintetizează mai multe observaţii făcute până în prezent asupra somnului animalelor, asupra „activităţii onirice” a creierului lor şi chiar asupra posibilelor „teme” ale viselor acestora.

Cum studiem visele unui animal? Evident, nu le putem cere animalelor să ne spună dacă visează şi ce visează, aşa că rămâne să căutăm alte moduri de a afla.

Una dintre modalităţi este observarea comportamentului lor în timpul diferitelor faze ale ciclului de somn. Încă din anii 1960, unele rapoarte medicale descriau oameni care făceau diferite mişcări în timp ce visau – un lucru bizar, dat fiind faptul că, în timpul fazei de somn în care visăm, numită REM (rapid eye movement – pentru că se caracterizează prin mişcări rapide ale globilor oculari, sub pleoapele închise), muşchii trunchiului şi ai membrelor, cei care sunt implicaţi în efectuarea mişcărilor, se află într-o stare de paralizie temporară.

Cercetătorii au încercat să studieze acest fenomen pe animale; de pildă, în 1965, oamenii de ştiinţă francezi Michel Jouvet şi J. F. Delorme, lucrând cu pisici, au constatat că îndepărtarea din trunchiul cerebral al animalelor a unei anumite porţiuni, numită puntea lui Varolio, împiedica paralizia temporară a muşchilor în timpul fazei REM. Această stare a fost numită de cei doi cercetători „REM fără atonie”, sau REM-A.

Pisicile aflate în această stare se comportau neobişnuit: erau adormite, totuşi nu zăceau culcate, ci mergeau şi chiar prezentau unele manifestări agresive. Un asemenea comportament, au gândit cercetătorii, sugera că ele „retrăiau” în somn nişte activităţi similare cu cele din starea de veghe. Studii ulterioare au confirmat această idee: pisicile aflate în REM-A îşi mişcau capul ca şi cum ar fi urmărit nişte stimuli – cum fac şi când sunt treze – sau făceau mişcări de atac, de parcă ar fi vânat o pradă. Iar comportamente similare au fost observate şi la câini, spune neurologul veterinar Adrian Morrison, care a publicat de curând un studiu pe această temă.

(www.unimedia.info - 7 mai)

Share