S-a născut la 28 august 1939, la București, într-un bloc din cartierul fostei operete, pe lângă podul Izvor, în apropierea Tribunalului București, fiind fiica Anei Ojog, profesoară, și a lui Victor Ojog, avocat. În primii ani ai copilăriei tatăl său, fost deputat liberal, a fost arestat și întemnițat de mai multe ori. A urmat primele clase la școala „Maison des Français”, fiind terorizată de matematică, pe care o considera o materie „infamă”, iar în perioada 1948-1955 a urmat Liceul „Domnița Ileana", azi „Mihai Eminescu”.
Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, de unde, în 1956, este exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. În anul 1962 este reabilitată după un an petrecut ca muncitoare în fabrica de medicamente “Galenica” (unde a devenit, așa cum cerea regimul, fruntașă în producție cu activități obștești – la brigadă, la echipa de dansuri, la gimnastică, la cor, etc.), și este admisă la Facultatea de Științe Juridice din Iași, absolvită în anul 1967.După încheierea studiilor pe care și le dorise, a început să profeseze avocatura, meseria pentru care se pregătise, în condițiile în care regimul politic se mai relaxase și părea că nimic nu va putea să-i schimbe tinerei avocate făgașul pe care, în sfârșit, reușise să se stabilizeze.
În această perioadă se căsătorește cu actorul Cosma Brașoveanu.În anul 1969, debutează în literatură cu un scenariu de televiziune - „Crima din Cișmigiu”, iar doi ani mai târziu publică romanul „Moartea semnează indescifrabil”.
Ca urmare a succesului publicistic a renunțat la avocatură, după șapte ani de practică, și s-a dedicat exclusiv literaturii.Personajul ei cel mai cunoscut (și cel mai drag autoarei după propria mărturisire) este Melania Lupu, care a fost inspirat dintr-o eroină secundară a filmului „Aeroportul”, alături de confidentul ei - motanul Mirciulică, un personaj care încalcă repetat legea cu o candoare și inteligență remarcabile, o hoață care, de fapt, nu fură, o escroacă care nu înșeală, un „erou” anchetat mereu de maiorul Cristescu. Din acest ciclu fac parte volumele „Bună seara, Melania !”, Editura Dacia, apărut în 1976, „Melania și misterul din parc”, în anul 1990, „O toaletă a la Liz Taylor” și „Anonima de miercuri”, în anul 2000, dar mai ales „Cianură pentru un surâs”, cartea de căpătâi a autoarei, în care cititorul o cunoaște și o descoperă pe Melania, o bătrână excentrică, dar plină de o aparentă candoare, detectiv și infractoare în același timp, cu fațete care înspăimântă și farmecă deopotrivă prin sinusoidele ei psihologice. În carte sunt prezentate întâmplări senzaționale, în care schema eliminării pe rând a vecinilor, prin plasarea cianurii în plombe, ne aduce aminte de „Zece negri mititei” a Agathei Christie.
Ojog - Brașoveanu este și autoarea unei serii de romane de spionaj, în care personajul principal este Minerva Tutovan, inspirat de propria profesoară de matematică, o femeie atipică, extrem de inteligentă, dar foarte puțin atractivă și cu un incredibil spirit de observație, care se simte foarte bine în propria piele. Romanele acestei serii degajă un umor specific, rezultat din situațiile în care este pusă Minerva și din reacțiile ei originale. Astfel au apărut romanele „Panică la căsuța cu zorele”, Editura Militară, în 1977, „Nopți albe pentru Minerva”, Editura Militară, 1982, „Omul de la capătul firului” și, „Minerva se dezlănțuie”, în anul 2001.Ojog-Brașoveanu a fost fascinată și de domnia lui Constantin Brâncoveanu și a scris un ciclu de cinci romane, în genul istoric-exotic, în care personajul principal este „logofătul de taină" Radu Andronic. Așa au apărut volumele „Logofătul de taină”, „Agentul secret al lui Altîn-Bey”, „Ochii jupâniței”, „Letopisețul de argint” și „Vulturul dincolo de Cornul Lunii”.
În anul 1981 scrie scenariul TV „Șantaj”, urmat, în 1984, de un altul - „A doua variantă”.În anul 1983 scrie un alt roman istoric - „Întâlnire la Elizeu”, inspirat din fapte reale din vremea primului război mondial, iar un an mai târziu scrie singura sa piesă de teatru, „Cursa de Viena”, pusă în scenă la Teatrul Giulești din București.
După Revoluție autoarea încearcă să schimbe stilul, aspect prezent mai ales în „Crimă prin Mica publicitate”, apărut în 1991, dar criticii opinează că aparițiile editoriale din această perioadă nu mai au același aplomb, iar succesul lor a întârziat să apară.În 1992 scrie singurăul său roman SF-horror - „Coșmar”, urmat de alte două scenarii TV - „Enigma” (1995-1996) și „Poveste imorală” (1998).
Un roman al soțului său, Cosma Brașoveanu, „Fiara”, rămas neterminat la moartea lui fulgerătoare, este finalizat de Ojog-Brașoveanu.Cu o seară înainte de moartea lui Cosma, cei doi soți fuseseră la Casa Scriitorilor unde aveau o masă rezervată doar pentru ei când, incredibil sau premonitoriu, au început să rememoreze bucurii și întâmplări trăite împreună. Întrebați de caricaturistul Matty dacă sărbătoresc ceva, au răspuns râzând: „Viața!”. A doua zi, la doar 46 de ani, Cosma Brașoveanu a suferit al cincilea infarct și s-a stins.
În martie 2002, Rodica Ojog-Brașoveanu a fost diagnosticată cu grave afecțiuni la inimă și plămâni, “Marea doamnă a policier-ului românesc”, trecând, la rându-i, la cele veșnice, la 2 septembrie 2002, la București, la vârsta de 63 de ani.În anul 2003 apare volumul „A fost Agatha Christie a României - Rodica Ojog-Brașoveanu”, scrisă de Mădălina Ojog-Pascu, nepoata sa, fiica fratelui scriitoarei, o carte în care sunt povestite întâmplări deosebite din viața autoarei de romane polițiste.
Ceea ce este impresionant în această apariție editorială, este iubirea pe care Cosma i-o purta soției sale, cu petreceri cu totul ieșite din comun organizate de câte ori îi apărea ei o carte: zile în șir decora spațiul cu materiale lucrate de mâna lui cu o fantezie ieșită din comun, angaja lăutari și primea invitații cu muzică specifică locului de unde își aveau fiecare rădăcinile, îi cumpăra cele mai scumpe rochii, ba una i-a confecționat-o chiar el. Astfel sunt aflate multe detalii necunoscute până atunci, care dau măsura firii, caracterului, obiceiurilor și mai ales relației lor extraordinare, geloziei și posesivității lui, ea răspunzându-i cu o ignoranță plină totuși de eleganță și dragoste.Despre modul în care lucra autoarea, Valentin Nicolau, editorul cărților sale, care a cunoscut-o personal, afirmă: „Imaginați-vi-o pe distinsa doamnă sculându-se în fiecare dimineață la ora cinci, făcându-și o cană mare de cafea tare pentru a se așeza cel târziu la șase în fața mașinii de scris. Până la nouă-zece umplea o scrumieră. Când se oprea din scris, manuscrisul tocmai ce crescuse cu câteva pagini. Și asta zi de zi. Un mare profesionist al scrisului. Ca editor, mi-aș dori să mai am șansa să pot lucra cu cineva asemenea Doamnei Brașoveanu” și „Pentru mine, Rodica Ojog-Brașoveanu este singurul scriitor român profesionist pe care l-am cunoscut. În alte împrejurări istorice și culturale, cărțile Doamnei Ojog-Brașoveanu ar fi avut un destin internațional”.
Răzvan Moceanu