Interviu cu Ionel Pantea - preşedinte al Festivalului Studenţesc 'Viva Vox'

În perioada 5-11 mai s-a desfăşurat la Cluj-Napoca, sub auspiciile Academiei de Muzică Gheorghe Dima, a IV-a ediţie a Festivalului Studenţesc VIVA VOX. Acest festival a reunit spectacole ale Academiilor din Bucureşti, Cluj-Napoca, Debrecen, Iaşi, Ierusalim, Timişoara, Salzburg şi Szeged.

"Festivalul Studenţesc de Operă Viva Vox este o manifestare destinată afirmării, relaţionării valorice şi perfecţionării ansamblurilor studenţeşti de operă, într-un cadru fundamentat pe concepte şi practici culturale europene inovative, realizat în beneficiul progresului şcolii de operă româneşti, dar şi circulaţiei valorilor lirice europene. Viva Vox doreşte să se remarce drept contributor original, modern, de înaltă ţinută artistică, promotor cultural activ la nivel comunitar, regional, naţional şi european" - mărturisea profesorul Francisc Fuchs, directorul general al festivalului şi iniţiatorul acestui îndrăzneţ proiect.

Domnule Ionel Pantea, Clujul a fost pentru o săptămână, un centru al tinereţii, al tinereţii muzicale şi în special, al tuturor celor interesaţi de teatrul liric, "Viva Vox", ediţia a IV-a. Aţi fost preşedintele acestei ediţii. Cum vi s-a părut?

A fost o sărbătoare pentru noi toţi şi a fost o minunată întâlnire a celor care iubesc arta lirică şi în special, arta lirică studenţească. Festivalul a ajuns la a IV-a ediţie. Este o bucurie că a ajuns la a patra ediţie şi va continua tradiţia mai departe. Noi am pornit-o în 2009 ca un festival naţional al studiourilor de operă studenţeşti şi încet, încet, acest festival naţional s-a transformat în festival internaţional, cu participanţi din ţările limitrofe, cum ar fi Ungaria sau un pic mai departe, Austria.

Festivalul are o importanţă deosebită în această mişcare studenţească. Este foarte plăcut să vezi ce se întâmplă în studiourile studenţeşti, în universităţile de artă şi de muzică, să vezi cum se predă şi ce anume se cere de la studenţi, cum se predă opera, cum este privită astăzi interpretarea operei. Sunt multe noutăţi şi căutări foarte interesante.

Suntem după al patrulea festival şi pot să spun că a fost un succes deosebit. Festivalul a debutat cu o gală de operă susţinută nu de studenţi, ci de mari interpreţi, cum ar fi Kelle Brigitta, care şi ea a pornit de la Universitatea de Muzică din Cluj, pe urmă de la Opera Maghiară şi acum face o carieră internaţională remarcabilă, secondată de Marius Vlad Budoiu, într-o formă deosebită şi de Gheorghe Petean, de care nu mai trebuie să spun, pentru că publicul şi bucureştean şi clujean îl cunoaşte foarte bine şi îl apreciază în mod deosebit. Orchestra Operei Naţionale Române, sub bagheta lui Victor Dumănescu ne-a încântat, pentru că am văzut că o orchestră de operă pusă pe scenă sună altfel decât din fosă, sună mult mai îngrijit, sună mult mai concentrat, mai adunat. Au fost momente de rară încântare în acest spectacol de gală.

Pe urmă au urmat alte manifestări cum ar fi, de exemplu, audiţia creată pentru toţi studenţii participanţi la această întâlnire, un fel de audiţie-concert, la care au fost prezenţi doamna Luisa Petrov, managerul multor artişti români şi domnul Peter Mario Katona care este director de programe al Operei Covent Garden din Londra. Ambii sunt prieteni ai festivalului şi ai Clujului. Ei au fost prezenţi deja la două ediţii şi ne-au promis că vor fi prezenţi şi la celelalte ediţii.

După această manifestare am avut ocazia să vedem studioul de operă din Debrecen cu un spectacol cu Don Giovanni, gândit şi creat pentru copii. A fost deosebit de interesant. Opera a durat o oră şi jumătate. Ei au venit cu orchestră, bineînţeles. Manifestarea a avut loc la Opera Maghiară şi publicul a savurat acest spectacol. În 7 mai 2014 am văzut un spectacol delicios prezentat de clasa de operă de la Universitatea de Muzică din Bucureşti, cu Gianni Schicchi, în regia Andei Tăbăcaru-Hogea, într-o versiune camerală, pentru că n-au avut orchestră. Orchestra a fost redusă la minimum necesar şi ea a fost condusă de Alexandru Petrovici.

Cum vi s-a părut în general prezentarea spectacolelor de către studenţi? Vi s-a părut un interes mai mare pentru calitatea vocilor, pentru regie, pentru atragerea tinerilor către operă, pentru acest gen extrem de complex?

Aşa este. Întotdeauna am fost de părere că spectacolul de operă, ca şi concepţie regizorală trebuie să evolueze, fiindcă nu poate să stagneze şi să rămână la tiparele secolului trecut sau al secolului XIX. Spectacolul trebuie să evolueze. Părerea mea, pe care am spus-o întotdeauna, noi, ca şi interpreţi, trebuie să prezentăm un lucru, o lucrare, care a fost scrisă în urmă cu 200-300 de ani, cu mijloacele de expresie de astăzi. Adică trebuie să o povestim spectatorilor într-un limbaj pe care ei să-l înţeleagă. Nu trebuie să găsim o altă istorie, o altă poveste inventată de noi, de regizori, ci trebuie să servim opera, în aşa fel, încât ea să poată fi înţeleasă de publicul de astăzi.

Nu sunt de acord cu găselniţe, adică să faci altceva decât scrie în libret. Pentru că foarte mulţi regizori umblă nu numai la textul sau la libretul operei, ci chiar şi la muzică. Taie, adaugă, fac ceva care nu mai seamănă cu ce a fost. Nu cred că acesta este scopul unui bun spectacol de operă. Un bun spectacol de operă trebuie să servească opera, nu să o transforme sau chiar să o distrugă. În acest festival am avut ocazia să vedem multe încercări, dar benefice şi nu malefice, de exemplu, acest spectacol de Gianni Schicchi, pe care l-am amintit, spectacolul studioului de operă din Salzburg, de la Universitatea Mozarteum, cu Faust. Ei au venit cu un Faust aproape integral, au tăiat doar părţile de cor, pe care n-au putut să le facă, bineînţeles din motive tehnice. Spectacolul a fost cam lung, dar interesant. Foarte interesant şi viu.

Ceea ce ne-a încântat în mod deosebit a fost spectacolul din 8 mai 2014, cu studioul de operă din Iaşi, care ne-a prezentat Orfeu şi Euridice de Gluck. Acest spectacol nu vi-l pot povesti, pentru că a fost aşa de dinamic, aşa de multe lucruri s-au întâmplat şi hazlii şi dramatice, încât e greu de spus ce s-a întâmplat acolo, dar s-a întâmplat foarte bine. Și niciodată n-am avut impresia că ceea ce se întâmplă pe scenă n-are nimic de-a face cu subiectul. Dimpotrivă, era întotdeauna în subiect şi tot ce se făcea ieşea, izvora din muzică.

Acum, la finalul celei de-a patra ediţii trebuie să aducem aminte ascultătorilor noştri faptul că în afară de artist liric, sunteţi şi regizor. Aşadar, ce-i doriţi celei de-a cincea ediţii?

Eu doresc în orice caz, în primul rând, să existe în continuare. Noi ştim foarte bine ce greutăţi materiale întâmpină arta şi cultura astăzi şi nu numai la noi în România, ci peste tot. Îi doresc susţinere, îi doresc să găsească acei suporteri, care pot s-o menţină în constelaţia manifestărilor lirice din România, să fie perpetuată şi să fie dezvoltată . Eu n-aş spune să se dezvolte mult prea mult, pentru că ar fi foarte greu. Și acum au fost două manifestări pe zi, una după-masa, una seara. Este greu ca să mai adaugi ceva în plus, mai ales că sunt probleme tehnice enorme şi probleme de logistică, unde dorm aceşti mulţi studenţi, unde mănâncă şi pentru asta ne trebuie mult sprijin şi multă înţelegere, nu numai din partea forurilor competente, Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii ş.a.m.d. şi a sponsorilor locali.

Eu doresc ca acest festival să aibă loc din doi în doi ani, aşa cum am hotărât şi cum îl facem deja şi să dezvolte, dar nu prea tare, ca să fie organizabil, să putem să învingem toate greutăţile, să putem să ne prezentăm în faţa publicului cu bucurie şi să-l facem să fie bucuros, aşa cum am văzut că pleacă de la fiecare manifestare cu mare seninătate şi bucurie, că au primit ceva care le-a plăcut în mod deosebit.

Interviu realizat de Irina Hasnaş

Mai multe detalii pe:www.romania-muzical.ro

Share