Interviu cu violoncelista Laura Buruiană

Radio Romania Muzical, în colaborare cu Muzeul Naţional Cotroceni, au organizat pe 8 mai 2014 un recital susţinut de violoncelista Laura Buruiană şi pianistul Ferenc Vizi. Cei doi interpreţi au realizat un disc cu opusuri semnate de Felix Mendelssohn, disc considerat cel mai bun al anului 2013 de ascultătorii postului Radio Romania Muzical. Impresionantă este cariera celor doi artişti, pentru care universul muzicii de cameră este emblematic.

Laura Buruiană, vei susţine un recital alături de Ferenc Vizi la Muzeul Naţional Cotroceni. Acest recital este de fapt o încununare a competiţiei Votează discul anului 2013, discul de muzică clasică. Aţi fost câştigători. Ce înseamnă acest disc pentru Laura Buruiană şi Ferenc Vizi?

Este foarte important pentru noi. Este primul nostru album şi pentru mine este poate cel mai bun CD pe care l-am făcut până acum, alături, mai ales, de CD-ul cu Matei Varga, cu Sonatele de Brahms. Pentru mine înseamnă foarte, foarte mult, pentru că îl iubesc foarte mult pe Ferenc. Mi se pare un om extraordinar şi avem o colaborare foarte frumoasă. De aceea am fost foarte bucuroasă când mi s-a propus să facem acest CD împreună şi sper să fie primul dintr-un şir de alte albume.

Pe CD aţi editat lucrări semnate de Felix Mendelssohn.

De obicei interpretez mai mult muzică românească, dar şi germană. Dar CD-urile de până acum n-au conţinut lucrări de Enescu şi Brahms. Peste o lună voi lansa un nou album, de data aceasta cu muzică românească şi rusă şi anume Sonatele de Șostakovici, Prokofiev şi Sonata de Enescu, care ne este foarte dragă, cu Alexandra Silocea la pian. Într-un fel, mă mişc între Germania, România, Rusia şi Franţa, bineînţeles.

Dar iată că de data aceasta ai ales spaţiul francez.

Da, este adevărat, mai ales pentru recital. Recitalul este francezo-româno-german. Recitalul va cuprinde lucrări de Mendelssohn, Enescu, Debussy şi Faure.

Universul creaţiei al secolului al XIX-lea şi început de secol XX, cred că ţi se potriveşte cel mai bine.

Da, este adevărat că mi se potriveşte cel mai mult muzica romantică şi modernă, însă am început să cânt şi la viola da gamba şi la violoncel baroc. Mă apropii foarte mult de muzica barocă şi clasică. De altfel, CD-ul pe care o să-l scot în septembrie 2014 cu Suitele de Bach pentru violoncel modern şi violoncel baroc este o ieşire din ceea ce m-a caracterizat până acum, cel puţin.

Aceste noi prospecţiuni pe care le faci în universul muzicii clasice, dar şi al celei baroce ce ţi-au conferit pentru interpretarea muzicii romantice şi muzicii moderne?

Toate epocile acestea sunt foarte interesante luate separat şi împreună. Faptul că am început să cânt la aceste instrumente baroce m-a ajutat enorm să înţeleg muzica acelei epoci, pentru că, oricât de mult m-ar fi învăţat profesorii mei să cânt fără vibrato, până n-am pus mâna pe instrumentul baroc, n-am înţeles de fapt despre ce vorbeau. Cred că e foarte important să încercăm să cântăm cât mai multă muzică şi din epoci cât mai diferite. Și foarte important este să cântăm foarte multă muzică contemporană, pentru că de fapt trăim în această lume şi trebuie s-o cântăm practic, nu putem să fim blocaţi doar în celelalte epoci.

Din septembrie 2014 îţi mai adaugi un domeniu activităţii tale artistice, acela al pedagogiei. Ce crezi că-ţi va conferi acest nou domeniu?

Mie mi-a plăcut foarte mult să predau întotdeauna. De altfel, înainte să plec la Paris, am fost un an profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi mi-a fost greu să plec, dar am ales să plec în Franţa. Sunt mai multe examene decât aş fi crezut de dat ca să devii profesor în Franţa. La ei nu contează prea mult să ai doctorat, de fapt nici măcar nu prea ştiu ce înseamnă doctorat. În sfârşit anul acesta am reuşit să fiu titularizată pe un post de profesor şi anume la Conservatorul din Brest. De aceea, din septembrie o să fac pentru un an un du-te-vino Paris-Brest şi după aceea presupun că o să mă mut acolo.

Interviu realizat de Irina Hasnaş

Mai multe detalii pe:www.romania-muzical.ro

Share