CRONOLOGIE: De la Şcoala Superioară de Război la Universitatea Naţională de Apărare

Pe 8 august se împlinesc 125 de ani de la înfiinţarea Şcolii Superioare de Război, actuala Universitate Naţională de Apărare "Carol I", prima instituţie de învăţământ superior din istoria Armatei române.

Învăţământul în Universitatea Naţională de Apărare asigură o pregătire completă şi complexă menită să consolideze instrumentarul ştiinţific şi metodologia necesară utilizării superioare a principiilor şi normelor acţiunii şi conducerii militare de nivel tactic interarme, operativ şi strategic în timp de pace, criză şi război şi a pregătit peste 21.000 de ofiţeri din toate categoriile de forţe armate, de la înfiinţare şi până în prezent. Influenţele franceză, germană şi sovietică şi-au făcut simţite prezenţa în procesul de pregătire în cadrul acestei instituţii, care are ca motto "Labor improbus omnia vincit" - „Munca stăruitoare învinge întotdeauna !”.

Pe 8 august 1889, generalul Ștefan Fălcoianu a fondat şcola de stat major „Școala Superioară de Resbel” (conform ortografiei vremii). La acel moment era a şasea şcoală de stat major din Europa, înfiinţată după cele din Berlin, Viena, Paris, Torino şi Bruxelles.

Cursurile universităţii au început pe data de 5 noiembrie 1889.

În perioada 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcţionat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde îşi are acum sediul Direcţia Naţională Anticorupţie.

În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de sala Dalles), unde a funcţionat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, şi de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcţie au început în 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager".

Pe 6 decembrie 1939, în prezenţa suveranului României, regele Carol al II-lea, a membrilor guvernului, autorităţilor civile şi militare din capitală au loc festivităţile pentru inaugurarea noului local al Şcolii Superioare de Război şi sărbătorirea semicentenarului instituţiei.

Totalul absolvenţilor Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, în anii 1889-1939, este de 1592 de ofiţeri, din care 323 au dobândit gradul de general. În anii 1919-1939 au absolvit studii militare în străinătate 57 de ofiţeri români (49 la Paris, 8 la Torino) şi un număr de 5 ofiţeri străini (cehi şi polonezi) au absolvit Şcoala Superioară de Război din Bucureşti.

În 22 iunie 1941, cursurile Şcolii Superioare de Război sunt întrerupte temporar, iar ofiţerii-profesori sunt repartizaţi, începând cu 5 iulie, la comandamentele de armată şi la cele de corp de armată din Moldova, alături de ofiţerii-elevi din promoţiile a 48-a şi a 49-a, şi de profesorii lor, care au participat la campania pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

În aprilie 1944, Şcoala Superioară de Război este cazată pentru mai multe luni la Mediaş, în localul Şcolii Primare nr. 1 din strada Mihai Viteazul, iar în localul din Şoseaua Pandurilor - Bucureşti s-a instalat Misiunea Militară Germană pentru Armata de Uscat.

Pe 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desfiinţată, cu motivarea lui Emil Bodnăraş, ministrul Apărării Naţionale, că este o "instituţie învechită şi depăşită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară şi politică a cadrelor armatei s-a înfiinţat Academia Militară.

La 14 septembrie1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., s-au înfiinţat, după modelul academiilor militare sovietice, patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă şi stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară şi Academia Spatelui Armatei, ca instituţii de învăţământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate.

Pe 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desfiinţat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară.

Pe 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desfiinţată şi Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). La 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituţie complexă, subordonată nemijlocit ministrului Forţelor Armate, cu cinci facultăţi: Facultatea de arme întrunite şi tancuri, Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviaţie), Facultatea militară politică, Facultatea tehnică militară şi Facultatea de servicii.

În anul 1969, pe baza Decretului nr. 1037 al Consiliului de Stat privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor militare de învîţământ, Academia Militară este complet reorganizată, îndeosebi Facultatea Militară Tehnică, cu profilele ingineri şi subingineri.

În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînfiinţat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiştilor-ofiţeri cu studii militare superioare în domeniul activităţii educative din unităţi, mari unităţi şi comandamente.

Pe 5 mai 1977, Drapelul de luptă al Academiei Militare, este decorat, prin Decretul nr. 126, cu Ordinul "Tudor Vladimirescu" clasa I.

În 17 decembrie 1989, sub incidenţa evenimentelor de la Timişoara, personalul Academiei Militare intră în dispozitiv de aşteptare (indicativul "Radu cel Frumos").

Pe 22 decembrie 1989, în cursul serii, la ordin, cadrele militare, ofiţerii-studenţi şi studenţii Facultăţii Militare Tehnice ocupă dispozitiv de apărare la sediile Academiei Militare, precum şi la sediul Ministerului Apărării Naţionale. În timpul nopţii sunt înregistraţi morţi şi răniţi, iar în pauza dintre atacuri, răniţii sunt transportaţi la Spitalul Militar Central.

La 28 decembrie 1989, potrivit dispoziţiunilor superioare este desfiinţată Facultatea Politică Militară, ofiţerii-studenţi ai acestei facultăţi fiind încadraţi în grupele de ofiţeri de stat major, pe arme şi ani de studii. După Revoluţie, pe 17 mai 1990, prin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învăţământ din Academia Militară a fost reorganizată, prin reînfiinţarea Academiei Tehnice Militare, ca instituţie separată de Academia Militară.

La 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare.

Pe 1 februarie 1992 a fost înfiinţat Colegiul Naţional de Apărare, ca structură distinctă în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare, reprezentând forma postuniversitară pentru pregătirea politico-militară în domeniul strategiilor de securitate şi apărare naţională a persoanelor militare şi civile. La 5 august 1992, prin Hotărârea Guvernului nr. 438, Colegiul Naţional de Apărare a devenit o instituţie separată de Academia de Înalte Studii Militare, coordonată de un comitet consultativ, având ca preşedinte pe secretarul de stat şi şef al Marelui Stat Major.

La 1 decembrie 1993 s-a înfiinţat Colegiul Superior de Stat Major, o structură organizatorică cu funcţionare distinctă în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare, pentru perfecţionarea pregătirii postacademice la nivel strategic, intercategorii de forţe ale armatei.

Pe 27 iulie 1995, are loc festivitatea de absolvire a celei de-a 100-a promoţii de ofiţeri de comandă şi stat major.

La data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Naţională de Apărare.

Pe 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Naţională de Apărare a primit denumirea de Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”.

În 6 martie 2006 se semnează la Roma Memorandumul de cooperare cu Colegiul NATO de la Roma în baza căruia Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”, prin Departamentul pentru învăţământ Distribuit Avansat la Distanţă, este autorizată să difuzeze în România două cursuri acreditate şi certificate NATO: „Introduction to NATO” şi „European Security Defence Policy”

Pe 1 octombrie 2006, se înfiinţează Colegiul de Informaţii pentru Apărare.

Răzvan Moceanu

Share