Romantismul post-industrial al României

În urma cu câţiva ani, cineva i-a vândut un pont fotografului maghiar Tamas Dezso în legătură cu un pitoresc sat minier din centrul României.

"Satul Inundat Geamăna", parte a expoziţiei "Epilog" a lui Dezso, care poate fi văzută din 2 noiembrie la Galeria Robert Koch, dezvăluie munţi văluriţi şi o turlă de biserică ieşind dintr-un lac îngheţat. Lacul este de fapt o masă de deşeuri toxice care a acoperit satul Geamăna şi l-a transformat într-un oraş-fantomă. Afacerea a fost muşamalizată.

"Un prieten care locuieşte în România mi-a atras atenţia asupra acestui loc, care nu este binecunoscut nici acolo", a declarat Dezso. "Satul care a fost inundat de substanţe toxice din cauza activităţii industriale forţate simbolizează natura dictaturii." După ani întregi în care a fotografiat România în cadrul unor misiuni de foto-jurnalism, Dezso s-a întors în această ţară pentru a realiza fotografii pentru sine.

"Ţara, zonele neatinse, oamenii imediat deschişi şi sinceri şi un mod de viaţă apropiat de natură m-au fascinat", a declarat Dezso. "Am vrut să surprind perioada de tranziţie ... intervalul de după 1989 care a urmat regimului dictatorial comunist a lui Ceauşescu, după revoluţie şi execuţia lui. Această perioadă, care încă mai continuă, poate fi caracterizată ca un proces de democratizare ciudată, care, deocamdată, este împovărat de trecutul neprocesat."

Imaginile lui Dezso sunt fotografii încărcate de zăpadă, dezolante şi captivante de fabrici abandonate, mine, oameni de la ţară şi peisaje. Deşi sincere şi realiste, ele mustesc de asemenea de seninătate şi respect, dezvăluind o ţară neatinsă de modernitatea sosită în ritm accelerat.

În "Colectorul de fier vechi" vedem un bărbat care stă într-o poziţie periculoasă pe nişte scări abrupte de beton într-o clădire nefinalizată care arată ca şi cum ar fi fost bombardată.

O imagine fermecătoare, evocatoare putem vedea în "Ciprian, dansatorul-urs". Cu o expresie gravă, faţa unui băieţel ne priveşte de sub un costum impunător de urs, cu tot cu cap şi colţi. El este cel mai tânăr membru al unei familii de dansatori-urşi, oameni care dansează în piei de urşi în cadrul unui ritual popular românesc vechi de milenii, menit a alunga spiritele rele. După anii în care a fotografiat România, care are similitudini istorice cu Ungaria, Dezso a rămas surprins de romantismul care înconjoară trecutul comunist al ţării.

"După o dictatură de mai multe decenii, cu îngrozitoarea ei deprivare, înfometare şi teroare mentală, amintirile s-au transformat în scurt timp în ceva frumos", afirmă Dezso. "Din cauza nesiguranţei perioadei de tranziţie de după 1989 şi a dispariţiei anterioarelor puncte de referinţă, fie ele rele, dar totuşi sigure, la un larg segment al societăţii a apărut o imagine falsă cu privire la trecutul recent, care face ororile să pară atrăgătoare."

Articol de Lauren Gallagher
Traducere: Andrei Suba

Share