Eterna frumuseţe feminină şi machiajul

În toate colţurile lumii, cosmeticele au ajutat la înfrumuseţarea chipului şi, de multe ori, au transformat un chip banal într-unul deosebit. Cu aproape două milenii în urmă, împăratul şi filozoful roman Marc Aureliu spunea că aspectul exterior al omului este “cea mai bună scrisoare de recomandare a lui“.

Secole la rând, femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii, a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic, plumb şi chiar mercur, mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale.

Dovezile de care dispunem atestă că mijloacele de înfrumuseţare erau larg folosite în Egiptul Antic. Acolo au fost descoperite numeroase reţete de preparate cosmetice, ale căror texte sunt adesea sculptate în pereţii templelor, căci cremele şi vopselele pentru faţă erau destinate în primul rând preoţilor care oficiau slujbele. Primul manual de cosmetică cunoscut, aparţine reginei Cleopatra.

Frumoasele din Egiptul Antic foloseau ca mijloace cosmetice, de obicei, creme de faţă, tuş negru pentru ochi, răşină şi ceară pentru depilare, uleiuri aromate pentru emolierea pielii. Pentru obraji se foloseau diferite pudre şi farduri pe baza de cinabru.

Şi în Grecia Antică, grecoaicele nu numai că-şi înnegreau genele cu funingine, dar şi le şi întăreau cu un amestec de albuş de ou şi răşină albă. Buzele şi obrajii şi le rujau cu miniu de plumb sau rădăcina plantei alcea.

Femeile romane din înalta societate îşi colorau ochii şi genele cu tuş negru, iar obrajii îi acopereau cu un strat de vopsea roşie. În Roma Antică statuile purtau peruci de piatra, adecvate formei de coafura care era la modă. Când moda se schimba, statuile erau resculptate odată cu formele perucilor de piatră.

În Evul Mediu arta machiajului a cunoscut o perioadă de regres şi cauza principală a fost biserica. Autorităţile bisericeşti ale vremii condamnau cosmetica şi considerau că machiajul era inventat de către diavol iar femeia care se machiază dovedeşte că nu are sufletul curat.

În lumea musulmană cosmetica s-a dezvoltat şi ajuns la un rafinament deosebit. În haremuri, femeile îşi îngrijeau corpul în mod deosebit prin masaje, depilare, manichiură şi pedichiură. Pentru gene se utiliza o vopsea neagră, ochii erau măriţi cu tuş, buzele şi gingiile erau colorate în roşu aprins cu substanţe vegetale, pe obraji aplicau un strat de pudră roz. Până în zilele noastre, femeile musulmane reuşesc să se desprindă parcă din poveştile celor 1001 de nopţi, adevărate Sheherezade, urmaşe ale Cleopatrei care ştiu să atragă cu un machiaj sclipitor de prinţese persane.

În perioada Renaşterii, femeile Florenţei, Romei, Genovei au învăţat repede să-şi rimeleze ochii cu negru şi să folosească efectul contrastului cu culoarea albă a feţei. În întreaga peninsulă italică femeile foloseau ca mască pentru frumuseţea feţei, o felie subţire de carne crudă de viţel muiată în apă de ploaie. În Franţa, Caterina de Medici, devenită regină a adus cu ea la curtea regală, cosmetica italiană. O atenţie deosebită se acorda în acea vreme, sublinierii ochilor şi a genelor, însă accentul principal era pus acum pe albirea întregii feţe. Se foloseau cantităţi însemnate de pudră pentru machiajul feţei şi a perucilor. În aceeaşi vreme erau la modă aluniţele artificiale în scopul ascunderii semnelor lăsate de variolă.

În toate culturile şi în toate timpurile, cosmeticele au ajutat la înfrumuseţarea chipului şi au transformat adeseori un chip comun într-unul deosebit. Utilizarea machiajului a fost folosită pentru stimularea anumitor sentimente şi calităţi, atât pentru persoana care priveşte, cât şi pentru cea care este machiată. Din negura antichităţii până în zilele noastre, frumuseţea femeii a dăinuit peste veacuri. Fiecare epocă a inovat noi reţete de înfrumuseţare. Regine, zeiţe, preotese, fotomodele, dive sau frumoase anonime, ilustrează cultul perfecţiunii atât de efemer în oglinda istoriei.

Astăzi datorită marilor descoperiri ale chimiei moderne, industria cosmetică a fost revoluţionată.

Acum fiecare femeie vrea să strălucească şi sa fie frumoasă, deşi frumuseţea are diferite forme. Noi femeile suntem frumoase fiecare în felul nostru, dar am vrea sa fim totuşi şi mai frumoase în fiecare zi.

Autor: Iuliana Gheorghe

Share