Dragostea părinţilor - destinul copiilor

„Copiii încep prin a-şi iubi părinţii; pe măsură ce cresc, încep să-i judece; uneori, îi iartă” - Oscar Wilde

Iubirea are un rol primordial în creşterea copilului. Toate aspectele dezvoltării copilului presupun ca fundament iubirea.

Fiecare copil are un “rezervor” pentru iubire, un loc ce este de fapt puterea sa şi de unde se poate alimenta în zilele dificile ale copilăriei şi ale adolescenţei. Adulţii trebuie să-şi canalizeze eforturile pentru a umple acest “rezervor emoţional” al copiilor pentru ca ei să se manifeste aşa cum se cuvine, să se dezvolte armonios şi să-şi atingă întregul potenţial.

“Fiecare copil are un limbaj principal de iubire, o modalitate în care el înţelege cel mai bine afecţiunea părintelui”, spune autorul Gary Chapman. Pentru ca un copil să se simtă iubit trebuie să învăţăm limbajul său unic de iubire, felul aparte al fiecăruia de a percepe iubirea.

S-a constatat că există cinci modalităţi prin care copiii îşi exprimă şi simt iubirea: mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile şi serviciile.

Toate cele 5 limbaje de iubire sunt necesare în dezvoltarea copilului, dar unul dintre ele va deveni principalul limbaj de iubire, cel la care copilul va fi mai sensibil, cel la care se va constata că va reacţiona mai bine. Vorbindu-i copilului în propriul său limbaj de iubire îi putem umple “rezervorul emoţional” cu iubire. Când copilul se simte iubit, este mai uşor de modelat, de disciplinat decât atunci când simte că “rezervorul emoţional” este aproape gol.

Primul limbaj al iubirii sunt mângâierile fizice, fiind şi cel mai simplu de folosit necondiţionat.

Pentru copiii care au acest limbaj primar al iubirii, pe lângă cuvintele de afecţiune pe care părinţii le adresează, îmbrăţişarea oferită atunci când pleacă sau vin acasă, atingerea uşoară pe umăr atunci când fac o faptă bună, simpla mângâiere pe creştet este o confirmare a faptului că aceştia îi iubesc. De remarcat este faptul că o palmă peste faţă nu este bună pentru nici un copil, însă pentru cel care are drept principal limbaj al iubirii mângâierea fizică, este dezastruoasă.

Cel de-al doilea limbaj al iubirii sunt cuvintele de încurajare.

Cuvântul “încurajare” înseamnă a insufla curaj, iar adulţii prin cuvintele lor încurajează sau descurajează copilul în eforturile sale. Cel mai mare duşman în încurajarea copiilor este mânia. Cu cât un părinte este mai mânios cu atât se va descărca mai tare pe copil.

Cuvintele sunt foarte puternice în privinţa comunicării iubirii. Cuvintele afectuoase, tandre, cuvintele de laudă de încurajare dau un imbold pozitiv. Pe de altă parte vorbele tăioase care dovedesc diferite frustrări pot dăuna părerii bune despre sine a copilului şi pot crea îndoieli asupra capacităţilor sale. Vorbele noastre pline de reproş şi vădind nemulţumire stârnesc groază în sufletul copilului al cărui principal limbaj de iubire îl reprezintă cuvintele de încurajare.

Aşadar, gândiţi-vă cât de mult vă hrăniţi copilul pe interior spunându-i o vorbă bună sau un simplu „te iubesc”.

Al treilea limbaj al iubirii copilului este timpul acordat.

Important pentru copiii care au ca principal limbaj de iubire timpul acordat este faptul că faceţi ceva împreună, că sunteţi împreună. Fie că vă jucaţi, citiţi o poveste sau mergeţi în parc, important pentru copilul dumneavoastră este faptul că sunteţi doar cu el, că îi acordaţi atenţie doar lui, că vă petreceţi timpul doar cu el. Timpul acordat presupune şi contact vizual pozitiv, plin de afecţiune şi nu trebuie să se rezume doar la desfăşurarea unei acţiuni cu copilul, ci înseamnă a-l cunoaşte mai profund. În general, adulţii, atunci când se gândesc la copilărie îşi amintesc mai degrabă de ceea ce făceau cu părinţii decât de ceea ce le spuneau aceştia.

Limbajul cu numărul patru în iubirea copiilor sunt darurile.

Oferirea şi primirea darurilor ca exprimare a iubirii este un fenomen universal valabil. Toţi copiii se bucură să primească daruri, dar pentru unii copii darurile sunt cele care le spun cât de mult sunt iubiţi. Într-un fel, aceşti copii măsoară iubirea în cadouri. De multe ori darurile pot fi simbolice sau create de părinţi, fără a fi costisitoare, dar pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire darurile, fiecare din cadourile primite se traduce prin iubire „mi-a făcut acest dar pentru că mă iubeşte”. Sigur că toate cadourile din lume nu pot înlocui mângâierile, îmbrăţişările, cuvintele de afecţiune, timpul petrecut împreună cu părinţii. Însă pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire darurile, un cadou, care poate fi de la o gumă de mestecat, o carte de colorat sau o bicicletă, reprezintă echivalentul lui „te iubesc”.

Cel de-al cincilea limbaj al iubirii şi ultimul, sunt serviciile.

Serviciile au o motivaţie interioară, anume de a oferi energia personală şi altora, acestea sunt un dar şi se fac de bunăvoie. Atunci când părintele îşi exprimă iubirea faţă de copii prin servicii, făcând lucruri pe care probabil nu le-ar face singuri, de fapt furnizează un model. Pentru copiii cu acest principal limbaj de iubire, serviciile pe care părinţii lor le fac pentru ei reprezintă o formă de iubire. Unii copii consideră că dacă mama le face prăjitura preferată este o dovadă de iubire iar pentru alţii faptul că părintele le repară bicicleta sau că îi ajută la lecţii. Pentru ei serviciile făcute de părinţi întăresc faptul ca aceştia îi iubesc.

Fiţi atenţi la comportamentul copiilor. Vedeţi cum îşi exprimă iubirea faţă de ceilalţi. Asta vă ajută să depistaţi limbajul lor de iubire. Luaţi aminte la rugăminţile pe care vi le adresează, observaţi ce apreciază cel mai mult. Atunci când membrii aceleiaşi familii încep să-şi vorbească unul altuia în limbajul de iubire adecvat, climatul afectiv din casă devine mai armonios.

Acum, în prag de 1 Iunie - Ziua Internaţională a Copilului, pe lângă baloane colorate, jucării, dulciuri, hăinuţe noi, jocuri şi distracţii în parcuri, să încercăm să descoperim principalul limbaj de iubire al copiilor .

Autor: Carmen Oprea

Share