Pielea - barometrul sănătăţii şi oglinda frumuseţii noastre

Pielea este unul dintre cele mai fascinante mistere ale corpului nostru, ea nu este o simplă "anvelopa" ce conţine corpul. La adult, pielea are o suprafaţa de aproximativ 2m² şi reprezintă aproape 20% din greutatea corpului. Este un organ remarcabil prin capacitatea sa de a reflecta ceea ce are loc în interiorul organismului.

Funcţiile acesteia sunt multiple:

Funcţia de protecţie şi apărare

Pielea ca înveliş al corpului îndeplineşte o funcţie de protecţie împotriva influenţelor nocive care o ating din exterior.

Pielea este expusă la diferiţi factori nocivi din mediul extern, de natură mecanică, chimică, fizică şi microbiană, precum şi unor factori care acţionează din interiorul organismului.

Stratul de grăsime care acoperă toată suprafaţa epidermului şi resturile de acizi rămaşi după evaporarea sudorii formează împreună cu grăsimile epidermului acea manta acida care constituie bariera cea mai eficace împotriva pătrunderii microorganismelor în piele.

Faţă de cauzele nocive interne, pielea reacţionează prin procese inflamatoare.

Funcţia de termoreglare

Rolul pielii în termoreglare este foarte important. El este moderat în ceea ce priveşte lupta împotriva frigului, dar extrem de important în lupta împotriva căldurii.

La acţiunea căldurii, suprafaţa pielii se întinde cu dilatarea concomitenta a vaselor şi cu un aflux arterial intensiv. Această acţiune vasodilatatoare produce o iradiere mai mare de căldură şi determină acţiunea secretoare a glandelor sudoripare. Sudoarea abundentă se varsă la suprafaţa pielii, unde prin evaporare, produce o răcire a organismului.

In timp ce la o temperatura obişnuită se elimina aproximativ un litru de sudoare în 24 de ore, în caz de temperatură foarte ridicată se poate elimina şi un litru pe oră. Acţiunea glandelor sudoripare poate fi considerată ca o supapă de siguranţă împotriva acţiunii căldurii prea ridicate.

Funcţia de secreţie si excreţie

Glanda sebacee, sub influenta sistemului nervos, secretă sebumul care se varsă pe suprafaţa pielii. Sebumul dă pielii supleţea caracteristică, o apară şi împiedică pătrunderea diferitelor substanţe lichide. Glanda sudoripară secretă sudoarea, care are reacţie acidă.

Prin sudoare se elimina din organism o serie întreagă de medicamente şi substanţe toxice.

Pielea absoarbe în acelaşi timp şi procesează esenţiala vitamină D.

Rolul imunologic

Se ştie că pielea este în legătură strânsă cu reacţiile de apărare ale organismului. Observaţii clinice arată că pielea are o funcţie defensivă în bolile infecţioase.

Rol în sensibilitate

Pielea prin poziţia ei exterioară, este expusă la acţiunea factorilor nocivi din mediul extern. Ea prezintă o suprafaţă sensibilă foarte mare. Importanţa pielii ca organ de simţ nu este apreciată suficient. Ea poate înlocui, de pildă, la nevăzători procesul de cunoaştere prin cel tactil, aceştia ajungând să perceapă forma obiectelor şi dimensiunea în spaţiu. Se cunosc următoarele feluri de sensibilitate cutanata: sensibilitatea termică, apoi cea tactilă, cu subdiviziunea ei, sensibilitatea dureroasă.

Sensibilitatea cutanată este distribuită inegal pe suprafaţa pielii. Pe un centimetru pătrat de piele se află : 12-13 puncte reci, 1-2 puncte calde, 100-200 de puncte dureroase si 25 puncte de presiune. Din punctele tactile, cele mai multe se află pe vârful degetelor, pe palmă, şi pe vârful limbii.

A atinge pielea înseamnă deci a stimula toate aceste funcţiuni. Prin urmare, sfera de acţiune a atingerii este inimaginabil de vastă. Astfel, atingerea este terapeutică, relaţională, emoţională, senzuală, afectivă etc.

Funcţia endocrină şi influenţa glandelor endocrine asupra pielii

Clinic s-a constatat că pielea se găseşte sub influenţa hormonilor din organism, fapt care se manifestă în toate transformările ei structurale survenite în decursul diferitelor perioade ale vieţii, când unele glande încep o activitate mai complexă. Glandele endocrine în general au un rol important în evoluţia normală a pielii.

Un stil de viaţă contra naturii corpului creează un dezechilibru şi duce la acumularea de toxine, lucru care se manifesta inevitabil prin probleme ale pielii. Toxinele se manifestă ca afecţiuni ale pielii, care poate fi pătată, aspră, dureroasă, decolorată, inflamată, uscată şi ridată şi ne poate face conştienţi de propria înfăţişare. Cele mai multe afecţiuni ale pielii apar la nivel celular, de la psoriazis, acnee, eczemă, piele uscată, până la semnele naturale de îmbătrânire. Indiferent cum se prezintă la exterior aceste probleme, ele sunt toate privite ca probleme interne de toxicitate.

Factori foarte importanţi în îngrijirea pielii îi constituie:

- o bună hidratare internă şi externă

- respectarea unei perioade suficiente de somn pentru regenerarea organismului

- folosirea produselor de protecţie solară, care să ne protejeze de radiaţiile UV, aplicate cu 20 de minute înainte de expunerea la soare

- adăugarea alimentelor bogat nutritive în alimentaţie şi eliminarea alimentelor alergenice şi puternic procesate determinând o schimbare radicală în sănătatea noastră şi prin urmare, în aspectul pielii

Adevărul absolut este că nici o cremă sau tratament nu poate face pentru pielea noastră ceea ce poate face un stil de viaţă sănătos în urma căruia vom observa cum acest „ambalaj” cu care ne prezentăm în lume va fi în mod vizibil mai sănătos şi va căpăta un aspect mai tânăr, indiferent de vârstă.

Autor: Carmen Oprea

Share