Pericolele înţepăturilor de insecte – prevenire şi ajutor

Primăvara pare să-şi reintre cu timiditate în drepturi, şi o dată cu sărbătoarea de 1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii, putem spune că se dă oficial startul ieşirilor la iarbă verde. Cu acest prilej, mulţi dintre noi ne vom bucura de aceste zile frumoase de primăvară fie la pădure, în parc sau în spaţii special amenajate pentru grătare.

Aflaţi în mijlocul naturii, este posibil să simţim pişcăturile sâcâitoare provocate de albine, viespi, bondari, ţânţari, păianjeni, tăuni, furnici, purici, ploşniţe, căpuşe, atrase de anumite mirosuri ale corpului şi de culorile vii ale vestimentaţiei. Ciupiturile insectelor se pot dovedi a fi o adevărată pacoste, iar dacă pentru unii o pişcătură de insectă trece cu o uşoară inflamaţie, pentru persoanele alergice poate fi o tragedie.

Iată în cele ce urmează, câteva informaţii utile despre metodele prin care le puteţi preveni şi modalităţi prin care să vă acordaţi un minim prim ajutor dacă totuşi ajungeţi să fiţi ciupiţi.

Măsuri de prevenire

• încercaţi să purtaţi în timpul serii, perioada de timp când mai ales ţânţarii sunt foarte activi, haine care să vă acopere cât mai mult corpul, haine din ţesături uşoare din in sau bumbac subţire sunt ideale

• ardeţi lumânări sau lămpi aromatice care să conţină uleiuri esenţiale de lavandă, lămâie sau cuişoare

• evitaţi utilizarea parfumurilor, mirosurile puternice atrag atât ţânţarii cât şi viespile

• utilizaţi un spray împotriva insectelor

Dacă totuşi au reuşit să vă ciupească iată ce puteţi face:

La înţepăturile de ţânţari, se impun următoarele măsuri :

- spălarea cu apă şi săpun;

- aplicarea unei comprese cu apă rece sau gheaţă;

- comprese cu apă sărată şi tinctură de arnică şi iederă;

- tamponarea locului cu o pastă preparată cu apă şi bicarbonat de sodiu; Bicarbonatul de sodiu are multe virtuţi, în pudra albă se găseşte un puternic insecticid, netoxic pentru om

- aplicarea de cataplasme cu varză crudă, praz crud sau pătrunjel;

- dezinfectarea locului înţepăturii prin frecare cu frunze zdrobite de ferigă, pătrunjel, tomate sau cu rondele de lămâie şi oţet de fructe;

- masajul pielii cu unguent de gălbenele, suc de ceapă sau usturoi

Înţepăturile de viespi şi albine pot avea consecinţe total neplăcute, cu reacţii alergice locale, din cauza veninului iritant, eliberat de acul acestora. Apar dureri sub formă de arsuri, inflamaţii, pielea devine roşie-vineţie, cu mâncărimi sâcâitoare, fenomene care dispar după 24 de ore, ca urmare a resorbţiei efectului toxic Toxinele din venin pot acţiona asupra sistemului nervos central provocând anxietate, convulsii, sincope, stare de leşin şi comă ireversibilă. Dacă nu se intervine de urgenţă, se ajunge, în final, la decesul persoanei. Singurul remediu pentru a scăpa cu viaţă este injectarea imediată cu adrenalină. Din fericire, aceste manifestări grave sunt foarte rare.

Când înţepătura este produsă în fundul gurii, pe limbă sau în gât, va apărea un edem masiv, care obturează mecanic căile respiratorii superioare, ca urmare a eliminării unor antigene din venin şi din corpul insectei, provocând sufocarea. În acest caz, se face o uşoară gargară cu sare topită în apă şi puţin oţet, nu se bea şi nu se mănâncă nimic şi se internează de urgenţă la spital, întrucât viaţa victimei este în mare pericol.

În general, înţepătura de viespe produce o durere mai mare decât cea de albine. Dacă viespea a înţepat unul din membre, acesta va trebui pus în stare de repaus absolut, întrucât mişcarea sa favorizează difuzarea rapidă a veninului în corp, cu efecte deosebit de grave.

La înţepăturile de albine şi viespi, se pot aplica următoarele procedee pentru diminuarea efectelor nedorite:

- extragerea acului cu ajutorul unei pensete fine fără a-l strânge, evitând astfel stoarcerea glandei cu venin aflată în capătul acului şi difuzarea veninului în ţesuturile limitrofe;

- spălarea cu apă şi săpun şi dezinfectarea locului înţepat prin aplicarea unei comprese cu alcool mentolat, alcool salicilat, oţet sau comprese simple cu apă rece şi gheaţă. Astfel se opreşte difuzarea veninului şi se reduce durerea şi mâncărimea, limitând inflamaţia;

- cataplasme cu ceapă crudă tăiată în felii, cu varză crudă, pătrunjel, busuioc sau salvie;

- masarea locului înţepat cu frunze de nuc, usturoi, ceapă sau praz, după care se aplică frunze de pătlagină zdrobite.

Pentru înţepăturile multiple, mai ales la persoanele alergice, se vor administra 1-2 comprimate de vitamina C, un preparat antialergic pe bază de calciu şi se va face internarea de urgenţă în spital, unde le va fi administrat tratamentul adecvat.

Înţepăturile de tăun sunt foarte dureroase şi durează o perioadă de două săptămâni, deşi durerea scade treptat în intensitate.

Înţepăturile de păianjeni provoacă o umflătură dureroasă, contracţii musculare, respiraţie greoaie şi accelerarea pulsului.

Unele specii de păianjen pot produce moartea persoanei înţepate. Dacă înţepăturile sunt provocate de păianjenul numit „văduva neagră“ apare o durere locală foarte intensă, care dispare relativ repede, dar vor persista dureri acute de cap, dureri abdominale, crampe musculare, transpiraţii şi greţuri.

Pentru alinarea efectelor provocate de înţepăturile de păianjen:

-Tamponaţi zonele afectate de câteva ori pe zi cu ulei volatil de levănţica. Amestecaţi trei picături de ulei esenţial de levănţică, o linguriţă cu alcool şi două picături cu ulei esenţial de muşeţel.

- compresă cu apă rece, simplă sau combinată cu puţin oţet;

- cataplasmă cu rădăcină rasă de tătăneasă (3 linguri în 100 ml apă fierbinte sub formă de pastă), care se aplică pe muşcătură, se acoperă cu o pânză curată şi se ţine câteva ore sau peste noapte;

- cataplasmă cu foi de varză uşor strivite;

- masaj pe locul muşcăturii cu tinctură de sunătoare sau cu un căţel de usturoi tăiat;

- în cazul păianjenului „văduva neagră“ se extrage acul fără stoarcerea pungii cu venin, se dezinfectează cu o soluţie antiseptică, se aplică gheaţă sau cremă cu hidrocortizon, iar în cazuri agravante se solicită consultul de urgenţă al unui dermatolog, mai ales în cazul copiilor înţepaţi. Dacă starea generală se agravează datorită unei cantităţi prea mari de toxine introduse în corp, se impune ajungerea de urgenţă la spital.

Înţepăturile de căpuşe pot surveni în timpul unei plimbări prin pădure, unde căpuşele stau pe arbori şi pe ierburi înalte. Ele se prind de pielea omului şi a animalelor (câini, pisici) cărora le sug sângele, provocând boli foarte grave. La locul înţepăturilor va apare o papulă roşie, intens colorată în centru, însoţită de mâncărimi, un chist dureros şi abces. Dacă persistă timp de trei săptămâni, căpuşa va transmite o bacterie (Borrelia) care provoacă o boală gravă numită Lyme. Este adevărat că primele simptome ale maladiei trec neobservate, dar, după 21 de zile, apar simptome de oboseală persistentă, tulburări intelectuale şi de memorie, febră mare, tulburări cardiace, dureri articulare, paralizie facială, artrită, tulburări cerebrale severe şi, în final, meningoencefalită. Căpuşele trebuie îndepărtate imediat. Se scot căpuşele fixate în piele, eliminând atât corpul, cât şi capul. Extragerea se face cu o pensetă, în maximum 36 de ore după înţepătură, după care se aplică o compresă cu apă rece, simplă sau cu puţin oţet. În anumite cazuri, este necesar si un vaccin antitetanic.

Sursa: ziarullumina.ro

Carmen Oprea

Share