Tipologiile personalităţilor dificile - (5) SCHIZOIDIA

“Singurătatea, chiar izolarea de lume, uneori îţi dă sentimentul de libertate, de siguranţă, de linişte.” (Victor Duţă)

Acesta ar fi motto-ul unei persoane schizoide. Însă, înainte de a continua cu descrierea personalităţilor schizoide, trebuie făcută o precizare. Schizoid nu înseamnă schizofren. Ambii termeni au aceeaşi rădăcină greacă, şi anume, „schizo” = rupt de lume. Dar schizofrenia este o maladie gravă, caracterizată de idei delirante, ceea ce nu este valabil în cazul persoanelor schizoide. Acestea din urmă sunt pur şi simplu foarte detaşate şi fericite când sunt singure.

Procesul socializării este un adevărat coşmar pentru ele şi nu aşteaptă decât momentul favorabil pentru a se retrage liniştite în propria cochilie. De aceea, schizoizii sunt amatori de activităţi solitare şi nu prea au prieteni. Nu caută compania celorlalţi şi le este greu să menţină o relaţie de prietenie sau romantică. De asemenea, nu sunt interesaţi de opiniile celor din jur, fie că sunt negative sau pozitive.

Unul din motivele pentru care schizoizii evită relaţiile sociale este imprevizibilitatea oamenilor. Schizoizii se simt vlăguiţi de energie când se află într-un grup şi trebuie să interacţioneze cu cei prezenţi în jurul său. Efortul de a comunica este extrem de mare, iar etalarea ideilor şi emoţiilor nu le oferă confort psihic. Dimpotrivă, generează doar stres.

Chiar dacă schizoidului nu-i pasă de părerile apropiaţilor, va avea de suferit când trebuie să se integreze la mediul de lucru sau când partenerul de viaţă este însetat de comunicare. Cel puţin în aceste două exemple de relaţii este necesară contribuţia personală, de un efort şi interes depuse pentru a menţine o viaţă sănătoasă din punct de vedere social.

Cum este recomandabil să ne purtăm cu persoanele schizoide?

Un schizoid are nevoie de spaţiul său, de aceea respectaţi-i momentele de singurătate. Astfel se va putea concentra la activităţile sale şi va avea satisfacţia de a fi realizat în linişte ceea ce şi-a propus. Implicaţi-le în activităţi potrivite lor, pentru a se simţi utili, într-un mod relaxant. Acordaţi atenţie lumii lor interioare. Pentru schizoizi, aceea reprezintă realitatea. Este o lume bogată şi originală, plină de idei ample şi interesante.

Apreciaţi calităţile lor ascunse. Cu siguranţă aţi întâlnit persoane cam prea vorbăreţe, care nu ştiu să asculte sau care vă întrerup atunci când relataţi o întâmplare. Ei bine, aceste lucruri nu se vor petrece când sunteţi în compania unui schizoid. El vă va da răgazul de a vă linişti, de a vă relaxa atunci când sunteţi extrem de obosiţi.

Nu este recomandat să le cerem să-şi exprime emoţiile şi sentimentele.

Nu le obligaţi să facă multă conversaţie. Pentru schizoizi este extrem de obositor.

Nu este indicat să lăsaţi persoanele schizoide să se izoleze complet. Vizitaţi-le din când în când şi încercaţi să le implicaţi în activităţi plăcute lor.

Terapia este foarte utilă, dar nu vă aşteptaţi ca schizoizii să devină brusc persoane sociabile. Le va fi însă mai uşor să se muleze activităţilor zilnice de grup, atunci când este necesar, iar prezenţa celorlalţi nu va mai fi o „tortură” atât de mare.

Autor: Alexandra Popescu

Share