Lifestyle
RSS Lifestyle

Interviu cu Monica Honorata Andrei, medic atestat în homeopatie

Interviu cu Monica Honorata Andrei, medic atestat în homeopatie

Obiectivul tratamentului homeopat îl constituie refacerea echilibrului organismului, prin stimularea și întărirea mecanismelor sale intrinseci de apărare și vindecare

În prezent, tot mai multe persoane sesizează o rezistență a afecțiunilor de care suferă, la anumite medicamente care altădată erau eficiente sau sunt îngrijorate de manifestarea a tot mai multor efecte secundare ale unor tratamente. Astfel, oamenii caută soluții și variante prin care se pot trata sau își pot întări capacitatea organismului de a face față diferiților factori nocivi din mediu – fie că sunt viruși, microbi, stres sau poluare de orice fel.

Vom încerca să prezentăm în continuare o variantă de tratament care câștigă tot mai mult teren în țările occidentale, dar și la noi.

Homeopatia este o metodă de tratament ce aparține medicinei alternative, și care se bazează pe stimularea capacității înnăscute a organismului uman de a se vindeca. Plecând de la definiția Organizației Mondiale a Sănătății, confom căreia „sănătatea este un status de totală bunăstare fizică, mintală și socială și nu numai simpla absență a unei boli sau infirmități”, homeopatia urmărește bunăstarea și vindecarea persoanei ca întreg, mai presus de supresia unei boli somatice. Astfel, în scopul obținerii vindecării sau a unei profilaxii eficiente, medicul homeopat împreună cu pacientul se concentrează asupra tuturor aspectelor care țin de stilul de viață al persoanei: dieta, mișcarea, calitatea relațiilor de familie, sociale, relațiile la locul de muncă, precum și odihna.

În România, această terapie medicală a devenit cunoscută în anul 1.777, odată cu sosirea lui Friedrich Samuel Hahnemann la Sibiu – cel care a pus bazele teroriei și ale principiilor homeopatiei -, și care avea să fie timp de doi ani medicul personal al baronului Samuel von Brukenthall.

Competența în homeopatie se dobândește prin studii postuniversitare de specializare, urmate de către absolvenții facultăților de medicină. Doamna doctor Monica Honorata Andrei, medic specialist în medicina muncii, atestat în homeopatie, ne oferă explicațiile necesare care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce este homeopatia, cum acționează, care sunt principiile și beneficiile sale, dar și cui i se adresează această modalitate de tratament.

- Ce este homeopatia ?

Homeopatia este o medicină holistică (a întregului) prin care este tratat pacientul în totalitatea simptomelor lui fizice, mentale și emoționale. Obiectivul tratamentului homeopat îl constituie refacerea echilibrului organismului, pe toate aceste trei nivele, prin stimularea și întărirea mecanismelor sale intrinseci de apărare și vindecare. Acest principiu terapeutic se aplică atât în cazul afecțiunilor acute, cât si al celor cronice, precum și în scop profilactic.

- Care sunt principiile homeopatiei?

Ca metodă terapeutică, homeopatia se bazează pe principiul similitudinii ("Similia similibus curentur"), spre deosebire de medicina alopată, care se bazează pe principiul contrariilor ("Contraria contrariis curentur").

Cuvântul „homeopatie” provine din grecescul „homoios”, care înseamnă "asemănător" sau "similar" și din „pathos” care înseamnă boală. Prin homeopatie se urmărește practic, tratarea bolnavului printr-un remediu sau agent terapeutic, capabil de a provoca într-un organism sănătos o stare asemănătoare simptomelor bolii sale. În timp ce medicul alopat urmărește stabilirea diagnosticului de „boală” (prin a cărui cunoaștere se poate stabili și terapeutica adecvată), medicul homeopat urmărește în primul rând, stabilirea diagnosticului de „bolnav” (diagnosticul de sindrom individual al bolnavului) și abia apoi diagnosticul de boală. Homeopatia este în primul rând o medicină și o terapeutică a omului în totalitatea lui, și abia în al doilea rând, a maladiei. Diagnosticul de boală, deși foarte important și în homeopatie, nu este totuși neapărat necesar și în orice caz, nu este niciodată suficient.

Homeopatia, ca doctrină medicală, a fost introdusă de Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755-1843). Medic și om de știință cu o gândire revoluționară el și-a lăsat amprenta asupra medicinei din anul 1800 și pănă în prezent, stabilind fundamentul și principiile a ceea ce OMS (Organizația Mondială a Sănătății) considera în decembrie 2005 a fi "al doilea cel mai utilizat sistem medical din întreaga lume". Nemulțumit de faptul că medicina timpului său făcea mai mult rău decât bine (sângerarea era una din metodele folosite des în tratament și se prescriau multiple medicamente care aveau și importante efecte adverse), Hahnemann a căutat să găsească principii clare care să stea la baza practicii sale medicale.

Fiind adeptul unei medicini experimentale, de multe ori își autoadministra substanțele folosite în tratarea pacienților, pentru a înțelege mai profund acțiunea lor. Astfel, a observat de exemplu, că simptomele produse de coaja arborelui de China asupra omului sănătos sunt asemănătoare cu simptomele bolnavilor de febră intermitentă pe care acest remediu le vindeca. De aici, a rezultat principiul care stă la baza Homeopatiei și anume, principiul similarității (Simila Similibus Curantur). Acest principiu afirmă că o substanță care produce un grup de simptome când este administrată unui om sănătos, poate (în anumite condiții) să vindece simptome asemănătoare la un bolnav.

Al doilea principiu al homeopatiei îșți găsește originea tot în geniul lui Hahnemann. El se numește principiul infinitezimalității și constă în diluarea succesivă a remediului de administrat. Astfel, dacă în prima diluție CH1 (centezimala Hahnemanniană 1), soluția conține 1 parte de remediu în 99 părți solvent, în a doua diluție CH2 (centezimala Hahnemanniană 2), soluția va conține 1 parte de remediu în 9999 părți solvent, ș.a.m.d. CH3…CH30…CH200). La fiecare diluție soluția este agitată (dinamizată) puternic de un anumit număr de ori, astfel încât, substanța folosită să se impregneze cât mai bine în solvent. Prin diluare, potențialele efecte toxice și reacții adverse sunt îndepărtate și tot prin dinamizare, remediile capătă proprietăți curative noi și capacitatea de a acționa mai puternic la un nivel mai profund al organismului (inclusiv psiho-emoțional), valențe care nu se regăsesc decât în stare latentă în substanța inițială.

Un alt principiul este cel al individualizării remediului. Deși mai mulți oameni pot avea același diagnostic de boală (rinită alergică, ulcer gastroduodenal, etc.) fiecare dintre ei va primi un remediu individualizat (remediul este diferit la un pacient anxios, slab și cu agravare la dulce, față de un pacient gras, flegmatic și cu agravare la acru). Medicii homeopați nu tratează manifestările fizice, emoționale și mentale separat, ci le consideră ca fiind în legătură intimă, de vreme ce toate sunt aspecte ale suferinței pacientului, în întregul său. Chiar dacă simptomele aparțin diferitelor sisteme, aparent fără legătura unele cu alte, ele țin de fapt, de mecanismele de apărare ale omului și sunt strâns legate între ele. Este analog fulgerului și tunetului. Aceste două fenomene ale naturii par a fi două fenomene complet diferite, care apar în momente diferite de timp, din direcții diferite, și totuși sunt expresia unui singur proces.

Pentru a ilustra mai bine această filozofie, haideți să comparăm corpul uman cu o oală sub presiune. În analogia noastră, apa din vas este puterea interioară (forța vitală) a corpului, capacitatea sa de a depăși momentele stresante și dăunătoare din viață. Flacăra de sub vasul nostru este reprezentată de stresul din viața de zi cu zi, de poluare, de orice influență nefastă asupra omului. Aburul reprezintă totalitatea simptomelor pacientului.

Putem aborda “vasul” în mai multe feluri: putem astupa orificiile de evacuare ale aburului, este extrem de eficient, acționează rapid, și nu cere înțelegerea întregului fenomen. Din nefericire, cauzele care determină apariția aburului, nu sunt atinse. Nivelul flăcării de sub vas menținându-se, cantitatea de apă din vas scăzând, presiunea crește și după o perioadă de calm aparent, se elimină un jet de abur mai puternic decât cel inițial. Medicul concentrat doar asupra aburului, nu va realiza legătura sau conexiunea dintre evenimente, va interpreta fenomenul ca fiind o nouă problemă, va aplica aceeași soluție “eficientă” ca și în primul caz, va astupa din nou supapa de evacuare. Ciclul se repetă din nou și din nou până la distrugerea vasului (organismului).

Obiectivul în homeopatie este de a crește nivelul de apă din vas. Nivelul apei depinde de moștenirea genetică a individului și cumulul evenimentelor stresante, traumatizante din trecut. Adăugând apă în vas, chiar dacă nivelul flăcării rămâne constant, presiunea interioară nu crește. Astfel, apare avantajul creșterii spectrului de activități pe care omul le poate face în siguranță. Prin aceasta metodă, oamenii vor observa îmbunătățirea stării lor de sănătate de-a lungul timpului, fiecare nouă acutizare, boală, care apare se manifestă într-o formă mai ușoară decât precedenta. Vindecarea este un proces gradual și blând. Pentru a obține un asemenea rezultat, homeopatul înregistrează toate detaliile simptomatologiei pacientului, apoi identifică problemele și în alte arii ale organismului, aparent fără legătură cu problema pentru care se prezintă pacientul la consultație. Specificul detaliilor bolii de bază, reduce numărul remediilor de interes, iar în funcție de caracteristice definitorii ale pacientului în sfera mentală, emoțională și generală este ales un singur remediu cu care va fi tratat pacientul. Remediul homeopatic acționează asupra vitalității pacientului, stimulând mecanismele de apărare ale organismului. Dacă boala este privită ca un dezechilibru apărut la un anumit nivel al organismului, remediul caută să restabilească acest echilibru pierdut.

Vindecarea are loc dinăuntru spre afară, de la organele mai importante la cele mai puțin importante. Astfel, într-un caz de astm bronșic și eczemă, de exemplu, astmul se va ameliora mai întâi, timp în care eczema persistă sau chiar se poate agrava. Dacă erupția dispare de pe piele (folosind de exemplu o cremă cu cortizon), iar astmul persistă sau se agravează, este vorba de o supresie. Boala de piele a fost "împinsă" în interiorul organismului, dar nu vindecată. Starea de sănătate pe ansamblu este mai puțin bună, astmul fiind o afecțiune mai gravă.

Într-un astfel de caz, nu este nevoie ca pacientul să consulte atât un medic internist cât și un dermatolog. Abordând cazul ca un întreg, medicul homeopat nu tratează separat problemele, ci ca un tot unitar.

Dacă remediul este corect ales, poate apărea o scurtă criză de vindecare care durează de la câteva zile la câteva săptămâni, urmată de o ameliorare graduală pe parcursul a unei perioade de câteva luni sau chiar ani, în funcție de severitatea cazului. Chiar dacă pentru pacient simptomele apărute sunt îngrijorătoare, pentru homeopat ele sunt un semn bun. Semn că forța vitală a început să mute dezechilibrul mai la exterior și că evoluția decurge în sens favorabil. Datorită acestor schimbări, homeopatul știe că va apărea vindecarea, deoarece locul de manifestare a simptomelor se schimbă în direcția corectă, adică, conform legilor lui Hering: de la centru spre periferia organismului, de sus în jos, de la organele mai importante către cele mai puțin importante, în ordinea cronologică inversă apariției lor. Vindecarea la pacienții cu boli cronice, politratați, se obține mai lent, aceștia putând avea nevoie de mai multe remedii, administrate unul câte unul, pas cu pas în funcție de evoluție, dar nu simultan.

Revenind la analogia utilizată în care comparam corpul uman cu o oală sub presiune, se poate reduce și “flacăra”, printr-o alimentație sănătoasă, prin evitarea alergenilor, prin a trăi într-un mediu sănătos, prin învățarea unor atitudini și strategii de a face față eficient conflictelor, prin explorarea și eliberarea durerilor și a traumelor emoționale vechi. Personal, în strategia mea teraputică cu pacienții, abordez inclusiv această cale, pentru a obține o stare de echilibru fizic, mental, emoțional și spiritual cât mai stabilă.

- Cum acționează remediile?

Remediul homeopat se prezintă cel mai des sub formă de granule sau globule (sunt mai mari), dar și ca tablete sau soluție. Remediile sunt preparate conform principiilor descrise în Pharmacopeea Homeopatică. Frecvența și modul de administrare (în cazul granulelor se face sublingual și se așteaptă până se topesc) sunt stabilite de către medic.

Remediile sunt preparate din plante, din săruri minerale, din produși animali și din alte surse (mai neobișnuite). Practic, pot fi preparate din aproape orice substanțe existente în natură, prin folosirea aceluiași principiu: diluarea în apă și alcool și agitarea (dinamizarea) preparatului, între două etape. Multe dintre plantele folosite pentru prepararea remediilor sunt folosite și în tratamentele tradiționale, adică în fitoterapie. Prin prepararea homeopată, ele capătă însușiri deosebite și o rază de acțiune mult mai largă. Sărurile minerale sunt extrem de folosite ca remedii homeopate, de la sărurile de calciu, până la metalele prețioase, de tip argint, aur sau platină.

Printre produșii animali utilizați pentru prepararea remediilor, cei mai utilizați sunt cei obșinuți din veninurile de șerpi sau păianjeni, cu roluri importante în afecțiuni ale inimii și ale vaselor de sânge.

Nosodele sunt preparate obținute din produși patologici: organe sau țesuturi modificate patologic; culturi de microorganisme; secreții patologice. Clasic, sunt cunoscute patru nosode din grupa policrestelor frecvent utilizate în clinică: Luesinum, Medorhinum, Psorinum, Tuberculinum.

,b>Alte surse de remedii homeopate sunt: razele X sau ultraviolete, deosebit de eficiente atunci când sunt indicate. În ultimii ani, s-au fabricat remedii homeopate din zahăr, ciocolată, cola sau alți produși de consum care dau dependență, precum și dintr-o serie de medicamente alopate, care cauzează frecvent reacții alergice (de exemplu, din penicilină, cortizon, adrenalină, etc). În prezent, sunt descrise în literatură, peste 3.000 de remedii care se pot folosi în tratament, iar numărul acestora este în permanentă creștere. Daca vă gândiți că la numai 10% din plantele acestui pământ sunt studiate și efectele lor asupra corpului omenesc, atunci vă închipuiți potențialul imens care așteaptă să fie descoperit. Remediile se pot procura din farmaciile care comercializează produse homeopatice.

- Ce se poate trata prin homeopatie și cine se poate trata cu această metodă, cui i se adresează?

Orice afecțiune, acută sau cronică, poate fi abordată homeopatic. Întrucât nu au efecte secundare, remediile se pot folosi chiar și în situațiile în care administrarea medicamentelor trebuie evitată: sarcină, alăptare, alergie la medicamente, etc. Homeopatia se adresează tuturor categoriilor de vârstă de la sugari până la vârstnici. Ameliorarea sau vindecarea depind de mulți factori: vitalitatea, vârsta, stilul de viață, alimentația, medicamentele folosite, durata bolii, etc.

- Este posibilă automedicația?

Datorită complexității abordării pacientului, prescripția unui remediu se face de către un medic homeopat. Automedicația poate fi abordată în situații de urgență, până când pacientul își poate contacta medicul curant, dar trebuie să se respecte anumite reguli: pacientul să știe să aleagă dintre mai multe remedii în funcție ce caracteristicile lor specifice; să știe să recunoască simptomele de alarmă; să știe să se cunoască mai bine, să fie mai responsabil de sănătatea sa și mai activ alături de medicul său homeopat.

- Care este relația dintre remediile homeopatice și medicamentele alopate?

În principiu, este de preferat ca cele două tipuri de prescripție să nu se amestece decât atunci când este absolut necesar. Medicamentele alopate, în marea lor majoritate, blochează anumite mecanisme fiziologice (receptorii pentru durere; mecanismele febrei sau ale alergiei, inflamația, etc.) blocând astfel, expresia bolilor, dar nu și cauza lor.

Homeopatia acționează asupra acelorași mecanisme dar din altă perspectivă; așa încât, dacă aceste mecanisme sunt blocate, acțiunea ei este mai redusă. Cu toate acestea, în special în bolile cronice, inițiem tratamentul homeopatic în timp ce pacientul folosește medicamente alopate, iar în timp, un bun tratament homeopatic poate duce la scăderea dozelor alopatice. La fel ca la copiii care au luat multe antibiotice sau la pacienții cu corticoterapie, în aceste cazuri rezultatele apar mai greu și mai lent, pentru că organismul trebuie să învețe să își reia modelele reacționale depășite de boală și puse în repaus de medicamentele alopate. Continuarea la nesfârșit a medicației alopate, mai ales când e vorba de doze mari, face aproape imposibilă atingerea obiectivului tratamentului homeopatic, care este vindecarea definitivă, permanentă, deoarece mecanismele care ar duce la această vindecare, sunt blocate.

Autor: Veronica Popa



Agenția RADOR - 8.04.2014 15:46