Hipersensibilitatea poate fi și de origine electromagnetică, care poate fi provocată de diferențele de unde electromagnetice pe care le degajă echipamentele electronice fără fir. "Sufăr din copilărie. Mi-a schimbat viața" - povestește AFP unul dintre rezidenți, Christian Schifferle, de 59 ans, șeful Fundației Healthy Life and Living (http://www.stiftung-glw.com/), care are acest proiect în derulare, pentru a răspunde nevoilor hipersensibililor, și care a construit acest imobil în decembrie 2013, într-un cartier periferic din Leimbach, Zürich, cu sprijin financiar din partea primăriei. S-au amenajat astfel 15 apartamente.
Puțin recunoscut în medicina clasică, sindromul MCS - care afectează 5.000 de persoane în Elveția, cu precădere în Zürich - a fost un adevărat iad pentru domnul Schifferle, până să se mute în noul său apartament, mai ales că el suferă de asemenea și de hipersensibilitate electromagnetică. "Mă slăbește, mă face mai anxios, nu pot să respir, plămânii mă dor și mă ia vertijul" - spune el. De la vârsta de 3 sau 4 ani, vaporii produselor chimice utilizați în fabrica de mobilă a părinților îl incomodau. Când a devenit adult, durerile l-au împiedicat să lucreze și a plecat cu o caravană în Alpi. De-abia la 35 de ani a făcut cunoștință cu boala sa, citind întâmplător o carte americană despre acest sindrom. I-au mai trebuit încă 10 ani până când un medic să îl ia în serios.Chiar dacă trăiește într-un nou apartament la Leimbach, primul de acest gen în Europa, asta nu înseamnă că domnul Schifferle și vecinii săi se vor însănătoși, dar viața cotidiană va fi mult mai plăcută.
"Noi vrem să ajutăm aceste persoane, în sensul că le punem la dispoziție un cămin unde ar putea fi mai puțin bolnave" - a explicat un purtător de cuvânt al Departamentului Urbanism din Zürich, Lydia Trueb.
Orice persoană care intră în clădire trebuie să-și oprească telefonul mobil și alte echipamente fără fir, care oricum nu funcționează în interior. Cu toate acestea, locuitorii nu sunt izolați de lume; ei dispun de o linie telefonică obișnuită. În clădire există un spațiu comun, echipat cu un filtru de purificare a aerului. În plus, la intrarea în imobil, produsele de curățare și de igienă autorizate sunt expuse pe un scaun. A evita ceea ce le face rău "este într-adevăr ceea ce îi ajută cel mai mult pe cei mai mulți dintre pacienți" - explică pentru AFP medicul John van Limburg Stirum, care i-a urmărit domnului Schifferle și altor suferinzi hipersensibilitatea, la Clinica Seegarten, din apropiere de Zürich."Pacienții trebuie să se refugieze în locuri fără antene și fără radiații de la telefoanele mobile" - spune el, precizând că ar fi bine dacă medicii ar recunoaște de la început acest sindrom al hipensensibilității. "Pacienții chiar suferă" - continuă el.
Construit cu materiale speciale, noul imobil beneficiază de asemenea de un sistem de ventilație care evacuează toate mirosurile. Din precauție, muncitorii care au construit clădirea nu aveau voie să fumeze pe șantier, nici să se dea cu parfum.
"Un bun exemplu este tencuiala. Nu se simte și asta este foarte important pentru aceste persoane" - spune arhitectul Andreas Zimmermann. În plus, firele speciale au fost introduse în pereții fațadei și acoperișului pentru a împiedica undele și câmpurile electromagnetice sau electrostatice să pătrundă.În ciuda tuturor acestor eforturi, rezultatul nu este perfect pentru locuitori. Domnul Schifferle consideră că muncitorii au lăsat urme, mirosuri, dar este fericit că este înconjurat de persoane care suferă de dureri similare cu ale lui, chiar dacă această coabitare a hipersensibililor nu este întotdeauna ușoară.
Astfel, în timpul vizitei unui jurnalist al AFP la acest imobil, o persoană a izbucnit în lacrimi: ea suferă de hipersensibilitate electromagnetică, nu și chimică, și se plânge că folosirea de parfumuri și produse cosmetice este strict interzisă. La câteva săptămâni după reportaj, persoana a părăsit apartamentul. "Nu e ușor cu atâtea persoane care locuiesc aici, în această casă, și care au dureri diverse" - mai spune domnul Schifferle.
Sursa: France Presse
Traducerea: Carmen Vladucu