Tipologiile personalităţilor dificile - (4) OBSESIA

“Mintea mea se revoltă când stagnează. Dă-mi probleme, dă-mi de lucru.” (Sherlock Holmes)

Afirmaţia celebrului detectiv Sherlock Holmes ne face să înţelegem mai bine dragostea lui pentru meseria pe care şi-o făcea cu atâta pasiune, meserie care necesită o mare atenţie la detalii şi meticulozitate. Amănuntele sunt un energizant vital pentru hrănirea comportamentului obsesional de a pune totul în ordine, uneori în mod repetat.

Obsesionalii sunt caracterizaţi de un perfecţionism exasperant, acordă o atenţie exagerată detaliilor, se pierd în proceduri şi norme. Sunt lenţi în tot ceea ce fac, iar rezultatul muncii lor întârzie să apară. De cele mai multe ori sunt nemulţumiţi şi se simt responsabili pentru rezultatul final, acest fapt fiind un mare factor de stres în ceea ce-i priveşte. Tocmai de aceea, manifestă nehotărâre când trebuie să ia decizii sau să acţioneze în vreun fel, tergiversând lucrurile şi meditând exagerat de mult la ceea ce au de făcut. Dacă lucrurile nu decurg după propriile reguli şi opinii, obsesionalul este convins că totul se va nărui ca un castel de nisip. Este foarte încăpăţânat şi rigid, ignorând în mod categoric propunerile celorlalţi pentru a rezolva problemele existente. Rigiditatea obsesionalului poate fi observată şi în viaţa socială şi îl vom recunoaşte după expresia sa glacială, protocolară şi timidă. Îi este foarte greu să-şi expună sentimentele şi emoţiile, ascunzându-se după o mască plină de indiferenţă. Moralitatea este o trăsătură caracteristică obsesionalilor şi nu se vor abate de la principiile pe care şi le-au impus.

Obsesia pentru detalii ale acestor persoane le va face să fie în mod constant nemulţumite de modul celorlalţi de a gestiona problemele, de a întreţine o locuinţă etc., transformându-le în nişte critici nu tocmai simpatizaţi de apropiaţii lor.

Cum este recomandabil să ne purtăm cu personalităţile obsesionale?

Apreciaţi-le simţul ordinii şi dragostea pentru perfecţionism, iar când le veţi critica nu vor lua totul în nume de rău.

Obsesionalul, ca şi anxiosul, simte nevoia de a organiza şi prevedea totul. Oferiţi-i un plan şi anticipaţi evenimentele ce vor urma, în măsura posibilităţilor, astfel ca obsesionalul să fie pregătit în mare măsură pentru ce va urma. Când exagerează, argumentaţi criticile, punctaţi clar dezavantajele aduse de propunerile sale.

Dovediţi-le că sunteţi previzibili şi că pot conta pe voi. Nu promiteţi în van, dacă nu puteţi să vă ţineţi de cuvânt. Obsesionalul vă va eticheta ca fiind iresponsabil şi lipsit de seriozitate, iar încrederea pierdută în faţa lui nu mai poate fi recâştigată.

Arătaţi-i bucuria de a se destinde şi antrenaţi-l în activităţi relaxante, uitând pentru o clipă de greutatea perfecţionismului care-i apasă în fiecare zi.

Trasaţi-i sarcini care necesită proceduri meticuloase. Se va simţi foarte util, deci în largul lui.

***

Nu este recomandat să ironizaţi micile manii ale obsesionalilor. Îşi vor pierde încrederea şi se vor simţi neînţeleşi. Nu-i lăsaţi să vă impună şi vouă respectul exagerat pentru reguli şi amănunte. Fără a avea intenţii rele, ajung să vlăguiască o echipă întreagă prin demonstraţii repetitive şi obositoare, cât de importante sunt detaliile.

Nu îi copleşiţi cu afecţiunea voastră. Se simt stingheriţi când ceilalţi îşi exprimă sentimentele şi chiar când li se oferă cadouri. Acest lucru nu înseamnă că nu apreciază complimentele, dar se vor simţi obligaţi să răspundă la fel, lucru deloc simplu în ceea ce-i priveşte pe obsesionali.

Ca o concluzie, pentru obsesionali afirmaţia „nimeni sau nimic nu este perfect” este un lucru fals, considerând că cei care se ghidează după ea sunt leneşi, incompetenţi sau delăsători, pentru a se debarasa mai uşor de sarcinile lor, fiind în opinia lor doar nişte oameni superficiali şi mediocri.

Autor: Alexandra Popescu

Share