Tipologiile personalităţilor dificile - (3) HISTRIONISMUL (Isteria)

În mod sigur aţi întâlnit femeia extravagantă - cochetă, care-şi manifestă în mod zgomotos emoţiile, dornică să atragă privirile celorlalţi, trecând rapid de la imaginea unei fetiţe neajutorate la femeia puternică - sau bărbatul curtenitor, cu un aer de Don Juan, comportament dezinvolt, glume duse la extrem, care-l transformă în bufonul grupului. Acestea sunt doar câteva din „simptomele” histrionismului sau, altfel spus, manifestări ale isteriei.

Din anul 1980, s-a renunţat la termenul de „isterie” pentru a descrie caracteristicile acestui tip de personalitate dificilă. Afecţiunea de tip histrionic era atribuită în mod exclusiv femeilor încă din vremea Greciei antice, pornind de la etimologia cuvântului „isteric”, husterus însemnând uter. Grecii din acea vreme considerau că exagerările şi comportamentele zgomotoase ale femeilor erau cauzate de motilitatea muşchilor uterului şi de alte tulburări curioase: crize tipice epilepsiei, dureri abdominale, pierderi de memorie. Mai târziu, însă, aceste manifestări au fost redenumite sub alte diagnostice: tulburări de tip somatic, disociative şi de conversie.

S-a ajuns la concluzia că uterul nu era un factor determinant al acestui comportament, cu atât mai mult cu cât şi bărbaţii pot fi teatrali, exageraţi şi dornici de a atrage atenţia, asemenea femeilor. În plus, cuvântul „isteric” este considerat a fi o insultă la adresa cuiva, nemaifiind utilizat în clasificarea americană a tulburărilor psihologice.

O persoană histrionică este dornică să capteze atenţia celorlalţi şi îşi va exprima emoţiile cu un aer dramatic, ca într-un adevărat „montagne russe”. La început, ar putea părea fascinant acest „tablou” afectiv. Glumele şi discursurile creează o atmosferă plăcută, însă, în realitate, veţi constata că aţi avut în preajmă nişte mici vampiri energetici. Ei cuceresc prin modul lor extrovertit, alungă plictiseala şi captează atenţia celorlalţi. Dar, stupoare, nu veţi mai reuşi să ieşiţi în faţă pentru a vă expune părerile sau, pur şi simplu, nu veţi mai exista în acea încăpere. Uneori, teama de a nu se face plăcuţi îi împinge spre această stare exuberantă. Spectacolul oferit este un mecanism de apărare, întrucât un posibil eşec în procesul socializării reprezintă un factor de stres pentru histrionici.

Este recomandabil să nu etichetaţi histrionicii ca fiind capricioşi sau răsfăţaţi, ci trebuie înţeles că acest comportament teatral este parte din modul lor de a fi, încercând din răsputeri să câştige simpatia celorlalţi. Lăsaţi-i să se manifeste din când în când, dar în nişte limite! La serviciu, spre exemplu, este util să le trasaţi un anumit plan şi să le oferiţi un rol clar, pentru că, altfel, se pierd în propriile emoţii şi stări sentimentale oscilante.

Unui histrionic poţi cu uşurinţă să-i cazi în dizgraţie sau, dimpotrivă, poţi să fii ridicat în slăvi, în funcţie de intensitatea emoţiilor trăite sau de modul în care a fost tratat. Însă nu o luaţi personal, pentru că histrionicul are nevoie de mulţi susţinători şi, mai devreme sau mai târziu, va uita că l-aţi supărat sau n-aţi corespuns pretenţiilor sale.

Nu este recomandat să râdeţi pe seama histrionicilor, deşi pot părea ridicoli uneori. Nu-i ironizaţi, chiar dacă o luptă cu ei este incomparabil mai uşor de dus decât cu un paranoic. În plus, ei se pot folosi de acest tratament ironic, încercând să atragă şi mai mult atenţia: tentative de suicid, concedii, scene lacrimogene etc.

Nu vă lăsaţi atraşi de tentativele de seducţie. Histrionicii îşi vor folosi tot farmecul numai de dragul de a vă vedea prinşi în plasa lor, dar să nu fiţi uimiţi dacă se retrag satisfăcuţi că au reuşit s-o facă. Nu fiţi prea înduioşaţi de aparenta fragilitate a persoanelor histrionice. Nu vor face decât să vă antreneze în vârtejul lor de sentimente fluctuante şi veţi ajunge un actor în dramele create de ele.

Nu uitaţi, pentru histrionici voi sunteţi publicul, iar dacă nu vor primi prea multe aplauze din partea voastră, puteţi fi siguri că vor părăsi scena, dar nu oricum, ci provocând multe valuri!

Autor: Alexandra Popescu

Share