Lifestyle
RSS Lifestyle

Tipologiile personalităților dificile - (2) PARANOIA

Tipologiile personalităților dificile - (2) PARANOIA
Hitler și Stalin sunt doi paranoici celebri - Caricaturi realizate de Raluca Pomohaci, Agenția de Presă RADOR

Prezentarea personalităților dificile continuă cu descrierea paranoicilor și ce exemple mai bune avem în istoria omenirii, dacă nu Stalin și Hitler? Ambii lideri au fost obsedați de posibile comploturi organizate de inamici, pentru a fi înlăturați de la conducere.

Personalitățile paranoice sunt micii „tirani” , care te suspectează că ai un plan ascuns, vrei să le faci rău cu bună știință și ai mereu ceva împotriva lor. Spre deosebire de anxios, care este îngrozit de un presupus inamic, paranoicul chiar se bucură atunci când identifică dușmanul, simte un fel de satisfacție, i se confirmă opiniile despre lume, ca fiind parșivă, rea, invidioasă. Ostilitatea și gelozia paranoicului atrag, cu siguranță, disprețul celorlalți, care sunt tentați să-i facă rău. Atunci, paranoicul se va simți îndreptățit să-i considere pe „suspecți” niște ființe malefice, gata de atac. Astfel, paranoicul consumă o imensă cantitate de energie pentru a crea scenarii, în care apropiații lui pun la cale planuri diabolice, și pentru a dovedi că bănuielile lui nu sunt niște produse ale imaginației sale. Pe lângă suspiciunile, de cele mai multe ori nefondate, specifice acestui comportament paranoic, poate fi observată și o rigiditate în relațiile cu cei din jur. Paranoicul este în general o persoană distantă, rezistentă la argumentele celorlalți și nu obișnuiește să-și exprime sentimentele sau emoțiile pozitive. Simțul umorului lipsește aproape cu desăvârșire și nu gustă glumele, catalogându-le cel mai adesea ca fiind o ironie la adresa lui.

Obiectiv privind lucrurile, oare nu avem cu toții o fărâmă de paranoia? Spre exemplu, atunci când experimentăm situații noi, facem cunoștință cu alte persoane, schimbăm mediul de lucru. Uneori, paranoia, în doze mici, este de preferat naivității. Dacă ne gândim la anumite categorii sociale, cum ar fi polițiștii, judecătorii etc., se poate considera că aceștia sunt îndreptățiți să aibă rezerve și să fie circumspecți, având în vedere situațiile cu care se confruntă în activitatea lor.

Paranoia depășește limitele normalului atunci când suspiciunile se transformă în delire de persecuție, bolnavul urzind singur complotul, „pus la cale” de presupușii săi răufăcători. Într-un asemenea stadiu, sunt recomandate terapia - o adevarată provocare pentru terapeut, care va încerca să-i câștige încrederea, exact ceea ce-i lipsește paranoicului, - și chiar medicația.

CUM ESTE RECOMANDABIL SĂ NE COMPORTĂM CU PARANOICII ?

Motivele și intențiile trebuie expuse de la început cu claritate, concis, pentru a nu lăsa loc suspiciunilor.

Politețea joacă un rol important în socializarea cu persoanele paranoice, însă nu este recomandat să deveniți extrem de binevoitori sau servili, pentru că acestea detectează rapid lipsa de sinceritate și automat vor crede că aveți intenții ascunse.

Deși tendința firească este să fugiți în direcția opusă, este recomandată menținerea unui contact regulat cu paranoicul, atunci când situația o impune (vecin, coleg, rudă, șef). Evitarea lui îi va întări convingerea că îl disprețuiți sau că râdeți pe seama lui.

El manifestă o fascinație deosebită față de legi și reguli, știind că justiția este de partea lui și nu-l va „înșela” niciodată. Referirea la regulamente și norme îi oferă paranoicului o oarecare siguranță că nu apelați la strategii de atac asupra lui.

Oferiți-le satisfacția unor mici victorii! Atenție, însă, nu le lăsați impresia că li se datorează în totalitate aceste succese. Dacă o fac, reacționați!

Căutați-vă aliați, pentru că „lupta” cu un paranoic este extrem de istovitoare.

Nu este recomandat să întrerupeți un paranoic atunci când vorbește. Va considera că doriți să-l subestimați și să-l umiliți.

Nelămurirea unor probleme este o mare greșeală. De cele mai multe ori, argumentele prezentate paranoicului nu par a-l convinge de bunele tale intenții. Deși explicațiile repetate și amănunțite devin obositoare, extenuante, trebuie perseverat.

Rănirea sentimentelor paranoicului. Dacă simțiți că explodați, criticați comportamentul în sine, nu persoana lor în mod direct.

Greșelile comise de alții vor da o mare satisfacție paranoicului, care va profita de slăbiciunile, stângăciile și neatențiile acestora. Iată și un avantaj de a relaționa cu paranoicul: cumpănirea vorbelor și a acțiunilor.

Bârfa este un risc pe care nu trebuie să vi-l asumați. Da, paranoicul va afla cu siguranță că îi comentați comportamentul, acțiunile etc. Tot ceea ce spuneți se poate întoarce împotriva voastră.

Politica, așa cum spune și codul bunelor maniere, este un subiect ce trebuie evitat, în general. Nu mai este nevoie să vă spunem cum se poate desfășura o dispută privind politica, atunci când partenerul dezbaterii este un paranoic. Opiniile sale pe această temă se vor solda cu o victorie, a lui, desigur, după vlăguirea de energie a celui care s-a avântat în această vâltoare de convingeri.

Să vă transformați într-un paranoic nu este imposibil atunci când aveți în preajmă o astfel de persoană. Frustrările și furia acumulate pot transforma întreaga situație într-un meci de box, simțind nevoia să ripostezi la modul acestuia de a trata lucrurile. De aceea, este bine să vă distanțați, lăsați-i un pic de spațiu, fără a se crea totuși o prăpastie între voi.

Diplomația și tactul sunt cei mai buni aliați în relațiile voastre cu paranoicii, care pot fi uneori chiar persoane plăcute. Deci, nu porniți la drum cu o atitudine de respingere, ci acordați-le o șansă și dați-le încrederea că nu sunteți, nici pe departe, inamicii lui!

Autor: Alexandra Popescu



Agenția RADOR - 14.03.2014 9:12