Dosarele NSA
RSS Dosarele NSA

Spionajul NSA - diplomația franceză interceptată în SUA

Washingtonul spionează și ambasadele franceze. Documentele dezvăluite de fostul consultant al NSA, americanul Edward Snowden, nu au ridicat doar vălul care ascundea amploarea spionajului electronic american în lumea întreagă. Unele elemente arată că serviciile secrete americane au pus la punct programe foarte novatoare pentru realizarea unor misiuni de spionaj mai tradiționale.

Unele note interne obținute de Le Monde detaliază utilizarea generalizată de către NSA a unor tehnici electronice pentru a spiona interesele diplomatice franceze de la ONU, New York, precum și de la Washington.

Este vorba de o notă de două pagini, datată 10 septembrie 2010. Un document tehnic intern clasificat "top secret", destinat agenților NSA care utilizează zilnic instrumentele de interceptare ale puternicei agenții de spionaj americane. Aceasta le acordă tehnicienilor asistență pentru a nu se pierde în meandrele codurilor și acronimelor uzuale în cea mai mare agenție de informații a țării. Dar în spatele unor simple secvențe de cifre și de sigle aparent inofensive se disimulează, în realitate, esența războiului electronic.

Regăsim dovada existenței programului Genie, unul din cele mai la modă în cadrul NSA: amplasarea implanturilor de spionare la distanță, în calculatoare. Pe teritoriul american, această modalitate de interceptare este numită "US-3136"; pentru țintele din afara țării, "US-3137". Nota menționează supravegherea Ambasadei Franței de la Washington, care apare sub numele de cod "Wabash", și pe cea care vizează reprezentanța franceză la ONU, sub cel al "Blackfoot".

Documentul precizează tehnicile folosite pentru spionarea comunicațiilor diplomaților francezi: "Highlands" pentru piratarea calculatoarelor grație dispozitivelor implantate la distanță; "Vagrant" pentru captarea informațiilor afișate pe ecrane; și PBX, care le permitea să se autoinvite la discuțiile diplomației franceze, ca și când ar fi participat la o conferință telefonică - așa cum relata Der Spiegel.

Tehnicile puse la punct sunt, totuși, cunoscute de alte servicii străine, dar ca și ansamblul principalelor servicii secrete din lume, NSA și-a creat și instrumente proprii care nu mai există în altă parte.

Implanturi-spion și interceptarea comunicațiilor cifrate

Rapoartele bugetului american din 2011, care conțin o parte a finanțării NSA, arată că 652 de milioane de dolari fuseseră alocați doar pentru proiectul "implanturilor-spion". În același an, aflăm că "zeci de milioane de calculatoare" sunt atacate și că proiectul prevede ca cifra să se ridice la mai multe milioane, prin intermediul programului Turbine. Serviciul de referință rezervat pentru aceste proiecte de către NSA este "Tailored Access Operation", responsabil cu operațiunile ofensive. Potrivit Washington Post, programul Genie ar controla, de la distanță, din acest moment până la sfârșitul anului 2013, 85.000 de implanturi spion din calculatoare din lumea întreagă.

Un document datat august 2010 indică mai precis centrele de interes ale SUA pentru acest spionaj de la distanță. Emanând de la direcția informațiilor electronice a NSA, acesta dă asigurări că informațiile confidențiale astfel preluate de la cancelarii străine, și în special de la cea a Franței, au jucat un rol important pentru obținerea aprobării prin vot, la 9 iunie 2010, a rezoluției Consiliului de Securitate al ONU care prevedea noi sancțiuni pentru Iran, pentru încălcarea obligațiilor pe care și le asumase privind programul său nuclear. Această rezoluție era entuziast promovată de Washington, care se temea pe atunci de opoziția țărilor emergente. Rusia și China susțineau acest text la ONU. În schimb, Brazilia și Turcia erau împotrivă, argumentând că propuneau, în asociere cu Teheranul, o alternativă la aceste sancțiuni. Libanul, al cărui guvern includea membri ai Hezbollah - organizație susținută de Iran - prefera să se abțină.

Pentru a încerca să înțelegem motivele NSA, ne putem imagina că Franța a putut, o vreme, să neliniștească SUA după ce își exprimase, la 18 mai 2010, "recunoștința" sa și "susținerea deplină a Franței pentru președintele Lula, pentru eforturile pe care el le-a făcut" în favoarea unui acord cu Iranul. Dar aceste declarații franceze par motivate mai ales de considerații comerciale franco-braziliene asociate vânzării unor avioane de vânătoare Rafale. "Washingtonul știa că noi eram aliniați la poziția lor, ne întâlnisem cu delegațiile Trezoreriei americane la Paris referitor la conținutul sancțiunilor. Nu văd ce au putut afla nou", relatează un diplomat asociat discuțiilor. Parisul urma să voteze, de altfel, pentru această rezoluție ONU.

Ceea ce nu împiedică NSA să califice, în respectiva notă, operațiunea de spionare a reprezentanței franceze la ONU drept un "succes tacit care a ajutat la configurarea politicii externe a SUA". Pentru a-și face cunoscute meritele, agenția de spionaj o citează pe Susan Rice, pe atunci ambasadoare americană la ONU, referitor la munca realizată de NSA: "Aceasta mă ajută să cunosc (...) adevărul, să dezvălui pozițiile privind sancțiunile și ne-a permis să conservăm progresul în negocieri".

Articol de Jacques Follorou
Traducerea: Adriana Buzoianu



LE MONDE - 23.10.2013 10:53