Această practică pare a fi larg răspândită în Asia centrală și de sud-est, unde Armenia (cu 700.000 de euro) și Azerbaidjanul (cu 640.000 de euro) sunt la fel de generoase. Sume uimitoare pentru țări modeste din punct de vedere economic, dar nu iraționale. Probabilitatea ca Tașkentul să-și deschidă punga este foarte redusă pentru cei 54 de sportivi care compun delegația azeră. La Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008, un singur campion uzbek a obținut medalia de aur. În Armenia, explicația este alta, un magnat local fiind finanțatorul primelor, în proporție de 85%.
Un alt element inedit: guvernul malaezian va acorda medaliaților olimpici prime sub formă de... lingouri de aur.Aceste sume greu de înțeles în plină criză ilustrează de fapt teoria economico-politică potrivit căreia șansele unei țări de a avea sportivi medaliați la Olimpiadă sunt proporționale cu forța economică și demografică a sa pe plan internațional. Astfel că țările cele mai sărace își pot permite să facă promisiuni generoase, fără prea mari riscuri.