6 septembrie 1940 la Palatul regal

Vasile Ionescu, director general al SRR 1941-1945; sursa: Arhiva scrisă a SRR

În toamna anului 1940, România ciuntită îṣi schimba suveranul: Carol al II-lea aflat la a doua abdicare lăsa tronul fiului său Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia.

La solemnitatea desfăṣurată în dimineaṭa de 6 septembrie la Palatul regal, din partea Societăṭii de Radiodifuziune se afla directorul său general, juristul Vasile Ionescu. Prezenṭa sa ca persoană oficială, apoi meticulozitatea relatării ṣi atenṭia pentru detaliu sporesc valoarea mărturiei lui Vasile Ionescu. Ea a fost înregistrată în 1974 de muzeograful Eleonora Cofas de la Muzeul de Istorie ṣi Artă al Municipiului Bucureṣti. Interviul se află în Arhiva de istorie orală al Radiodifuziunii. Transcriere Silvia Iliescu.

Puteṭi asculta ṣi un fragment audio…

``Evenimentele politice din anul 1940 s-au precipitat atât din punct de vedere al situaţiei externe, cât şi din punct de vedere al situaţiei interne. […] În ţara noastră [era] instabilitate politică, iar la 3 septembrie 1940 regele Carol al II-lea, încercând să facă un guvern de uniune naţională, n-a reuşit pentru că partidele politice naţionale, liberalii, naţional-ţărăniştii şi celelalte fracţiuni nu s-au putut înţelege. […] Situaţia politică a culminat cu aducerea la putere a generalului Antonescu în ziua de 6 septembrie 1940 când, prin ultimul decret semnat de Carol al II-lea, puterea s-a trecut asupra acestuia, devenind conducător al statului şi prim ministru şi astfel o nouă formă de guvernare a luat fiinţă, după care suveranul a abdicat. Solemnitatea s-a desfăşurat la palat în Sala Tronului unde instalasem special şi microfonul pentru difuzarea acestui capital eveniment şi a documentelor atât de importante pentru ṭară. Am fost de faţă, ţinându-i microfonul. Prezenţi: generalul Ion Antonescu, prim ministru şi conducător al statului, generalul de corp de armată, domnul general Mihail, fost vicepreşedinte al unui guvern prezidat de inginerul Gigurtu, generalul de divizie Paul Teodorescu, fost ministru al Aerului, Nichifor Crainic, fost ministru al Propagandei, precum şi alţi demnitari din suita regală.

Intră Regele Carol al II-lea, însoţit de Marele Voievod Mihai. Se dă citire decretului de numire a generalului Ion Antonescu ca prim ministru şi conducător al statului prin modificarea unor prerogative regale prevăzute în Constituţie, apoi regele, păşind în faţa microfonului, ţinând strâns la piept pe Marele Voievod, dă citire actului său de abdicare în favoarea fiului său, care devine Mihai I, Regele României. În sală - o linişte profundă şi emoţionantă. Regele, deşi încearcă să se arate stăpân pe sine, trădează totuşi un mare zbucium. Pe faţa lui încă se vedeau urmele frământărilor prin care a trecut în noaptea albă, precursoare a zilei în care trebuia să se înfăţişeze ţării cu o soluţie care să opună în afară de orice pericol însăşi existenţa statului, faţă de evenimentele politice care se succedau surprinzător de repede. Să nu se uite că Dictatul de la Viena din 1940 impusese amputarea teritoriului naţional prin pierderea ţinutului Oradei, Clujului până la intrândul de la Braşov. Concomitent cu pierderea teritoriilor suferită în Ardeal, am pierdut Cadrilaterul, Bucovina şi Basarabia în urma ultimatului dat de Rusia Sovietică odată cu Dictatul de la Viena. În această situaţie dramatică pentru ţară, care a fost ciuntită, s-a produs abdicarea lui Carol al II-lea şi venirea la putere al generalului Ion Antonescu care şi-a luat colaboratori pe legionari. Din informaţii, adaug că plecarea fostului suveran peste graniṭă a fost cu peripeţii…``

Share