În ajunul invadării Poloniei…

La o săptămână după semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, pe 1 septembrie 1939 trupele Germaniei naziste ṣi mai apoi - două săptămâni mai târziu – trupele Uniunii Sovietice au invadat Polonia. Începea cel de al doilea război mondial. Ocuparea ṭării întregi s-a făcut într-o lună, dar războiul generalizat avea să dureze aproape ṣase ani.

Cu câteva zile înainte de invazia trupelor lui Hitler în Polonia, un renumit avocat român era trimis oficial în Franṭa, Germania ṣi Polonia pentru a încheia convenṭiile aeriene ale României cu aceste state. Avocatul se numea Radu Boroṣ ṣi era specializat în drept aerian la Königsberg, în Germania. Într-un interviu telefonic pe care l-a acordat în 1995 realizatorului Emilian Blînda, Radu Boroṣ a vorbit despre atmosfera stranie de dinaintea declanṣării invaziei. Este o mărturie preṭioasă, cu atât mai mult cu cât Radu Boroṣ a călătorit atunci în ṭările care aveau să fie după câteva zile agresor ṣi victimă.

Interviul se află în Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii. Transcrierea Emilian Blînda.

``De la Paris am plecat la Berlin. La Berlin am vorbit cu “mâna dreaptă” a lui Göring, cu generalul Milch care era responsabil pentru toate problemele de aviaţie civilă. Eram în biroul lui. Îl cunoşteam, aveam raporturi personale bune ṣi nu ar fi fost nici o dificultate ca să rezolvăm toate chestiunile în mod pozitiv. Dar la un moment dat a sunat telefonul. Generalul a pus mâna pe telefon, a devenit alb la faţă, a pus telefonul jos şi pe urmă a spus:

- Dragă domnule Boroş, este inutil să mai discutăm!

- De ce? întreb eu.

- Domnule, acuma, telefonul ăsta (era un telefon de la Statul Major Aerian) îmi comunică faptul că spaţiul aerian al Germaniei de Sud este închis tuturor avioanelor, altele decât avioanele militare germane. Asta, dumneata ştii destul de bine ce însemnează…

Am înţeles. Era ca şi când ţi-ar fi spus: “E război!” - asta se petrecea în ziua de 25 august... 27 august. Am plecat, am ieşit de la el şi trebuia să plec acuma la Varşovia, pentru că noi, între timp, în cursul lui 1939... raporturile noastre cu Polonia au devenit mai delicate, mai dificile, din cauza unei atitudini de sabotare din partea polonezilor a dorinţei noastre de a face linia aeriană Bucureşti-Tel Aviv. […] Polonezii ne făceau dificultăţi, pentru că am fi fost concurenţii lor în Palestina. […] Cum se apropia de scadenţă acordul nostru [deja existent] cu polonezii, noi le-am spus:

- Domnilor, noi nu mai putem să reînnoim în mod automat acordul pe care îl aveam, trebuie să îl negociem. Şi prin această negociere noi nu vă mai putem da dreptul să veniţi Varşovia-Bucureşti... Cernăuţi-Bucureşti şi înapoi la Varşovia, până ce nu avem şi noi dreptul ca avioanele noastre să treacă la Sofia şi de la Sofia către Salonic, Atena, către Palestina. Sigur că polonezilor nu le-a făcut plăcere acest lucru, însă noi am insistat, am insistat.

Şi-atuncea, eu de la Berlin am plecat la Varşovia, pentru că vroiam să lămuresc şi această chestiune. Când am ajuns la Varşovia, am fost impresionat de atmosfera pe care am găsit-o acolo: erau în sărbătoare! Varşovia era iluminată. Cucoanele şi domnii eleganţi, restaurantele pline, baluri, serbări. Eu, venind de la Berlin unde am găsit o atmosferă destul de preocupată, vorbind cu prietenul meu care era responsabil în Ministerul Transporturilor polonez, îi spun:

- Uite, dragă, ce-am găsit eu la Berlin! Fiţi atenţi, pentru că închiderea spaţiului aerian al Germaniei de sud însemnează o declarare de război, începerea războiului!

Am fost foarte surprins de răspunsul care mi s-a dat:

- Dacă diavolul îi împinge pe nemţi să ne atace, cele 70 de regimente de cavalerie ale noastre, într-o săptămână, vor bea apă la Potsdam!...

Am rămas foarte surprins ṣi n-am continuat discuţia… A trebuit să întrerup negocierile pentru că a început războiul şi am plecat. Rezultatul a fost ăla pe care îl ştie toată lumea: Polonia a căzut. Noi am deschis frontierele polonezilor care au vrut să treacă spre România…``

Share